ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5943/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 830 din 15

noiembrie 2004, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins contestația

formulată de reclamanta R.M., prin mandatar R.A., împotriva dispoziției nr.

1191/2004 a primarului municipiului Sibiu și a luat act de renunțarea

reclamatei la judecata capetelor de cerere privind nulitatea deciziei nr.

978/1983 a fostului Consiliu Popular al județului Sibiu, nulitatea încheierii

de întabulare nr. 4004/1083 și rectificarea cărții funciare.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 1191/2004 a

primarului municipiului Sibiu a fost respinsă notificarea făcută de numitul R.A.,

care a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Turnișor,

nr. top. 457, cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, în raport

de dispozițiile H.G. nr. 498/2003, foștii proprietari fiind despăgubiți pentru

imobil.

Tribunalul a considerat că, deși

motivarea dispoziției nu poate fi acceptată de instanță, nici contestația nu

poate fi admisă, deoarece din notificare reiese că numitul R.A. a formulat

notificarea în nume propriu, și nu ca mandatar, situație în care și contestația

trebuia făcută tot de acesta în nume propriu, conform art. 24 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001.

Contestatoarea R.M. apare, astfel,

ca o persoană care nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 21 din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 438/A din 30

martie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat

de reclamantă, a schimbat în parte sentința, a admis contestația, a anulat

dispoziția emisă de primar și a obligat primăria Sibiu, prin primar, să emită

decizie de restituire în natură a imobilului, menținând în rest dispozițiile

sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

La data de 23 octombrie 2001

reclamanta l-a împuternicit pe fiul ei, R.A., prin procură judiciară

autentificată, să întreprindă orice act, acțiune sau demers în scopul

redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Anterior,

reclamanta îl împuternicise pe același fiu să facă notificarea.

Prin urmare, acesta a acționat atât

în faza administrativă, cât și în faza de judecată în numele mamei sale, și nu

în nume personal.

Instanța a mai reținut că, la

plecarea din țară în 1983, reclamanta a deținut imobilul în litigiu, care a

fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, act

normativ neconstituțional prin care se treceau abuziv în proprietatea statului

imobilele persoanelor care doreau să se stabilească definitiv într-o altă țară.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat, recurentul arată că decizia este nelegală, deoarece, așa cum a reținut

prima instanță, contestația putea fi formulată, conform art. 24 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, doar de către autorul notificării.

Or, din conținutul notificării

rezultă clar că a fost formulată de R.A. în nume propriu, și nu în calitate de

mandatar.

Recurentul solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a

sentinței.

Intimata-reclamantă a depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia prin prisma

unicului motiv de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a stabili în ce calitate a

formulat R.A. notificarea întemeiată pe Legea nr. 10/2001, instanța de apel a

analizat atât conținutul notificării, cât și pe cel al procurilor date de R.M.

fiului său și a stabilit că acesta din urmă a acționat în calitate de

reprezentant, și nu în nume propriu.

Această situație de fapt nu poate fi

cenzurată de instanța de recurs, printr-o reevaluare a probelor, deoarece, în raport

de data pronunțării deciziei, motivele pentru care se poate cere modificarea

ori casarea acesteia sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ.

La situația de fapt reținută,

instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 24 alin. (7), actualmente

art. 26 alin. (3), din Legea nr. 10/2001, recunoscând reclamantei posibilitatea

de a ataca în justiție dispoziția prin care i s-a respins notificarea, așa

încât motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul și va menține decizia

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de

pârâtul Municipiul Sibiu prin primar, împotriva deciziei civile nr. 438/A din 30

martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2006.