ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8911/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Sibiu la 7 decembrie 2004, reclamantul A.I. a chemat în judecată pe

pârâta Primăria Municipiului Sibiu, solicitând anularea dispoziției nr. 228 din

2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, anularea încheierii de intabulare nr.

2553/1988 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că apartamentul nr. 20 situat în Sibiu, înscris în C.F. 2311 Șelimbăr,

sub nr. top 1130/1/1/12/1/2 a fost preluat în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 223/1974, prin decizia fostului Comitet Executiv al Consiliului

Popular nr. 771/1988, fără respectarea dispozițiilor legale, decizia menționată

nefiindu-i comunicată.

Reclamantul a precizat că este de

acord să restituie suma primită cu titlu de despăgubiri, împreună cu soția sa, A.E.,

actualizată în condițiile art. 2, art. 5, art. 13 din Legea nr. 112/1995.

Tribunalul Sibiu, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 268 din 28 martie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantului

și a anulat dispoziția nr. 2228 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă,

respingând celelalte cereri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată s-a respins cererea de

restituire în natură a apartamentului solicitat, cu motivarea că acesta a fost

preluat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unei prealabile despăgubiri,

deci cu titlu valabil.

S-a considerat că această dispoziție

este netemeinică și nelegală întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din Legea

nr. 10/2001, sunt calificate drept abuzive preluările imobilelor de către stat,

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent dacă au fost făcute

cu sau fără titlu valabil.

Chiar dacă fostului proprietar i s-a

plătit o despăgubire, aceasta nu poate fi considerată dreaptă, fiind de

notorietate că sumele oferite nu corespundeau valorii reale a imobilelor

preluate în temeiul Decretului nr. 223/1974.

Mai mult, s-a reținut că obținerea

formalităților de a părăsi țara era condiționată de predarea imobilului, la

stat, așa încât acest act normativ a fost calificat constant în practica

instanțelor ca un act abuziv, iar „Opțiunile” la care se referă prevederile cap.

II art. 1, pct. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 498/2003, erau practic inexistente.

S-a apreciat că aceste norme derogă

de la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc, fără vreo

posibilitate de interpretare, caracterul abuziv al preluării.

În ceea ce privește cererile privind

anularea încheierii de carte funciară de intabulare a imobilului în

proprietatea Statului Român și de restabilire a situației anterioare, s-a

considerat că exced cadrului Legii nr. 10/2001 și pot fi soluționate doar pe

calea dreptului comun.

S-a mai reținut că apartamentul nu

poate fi restituit în natură, fiind proprietatea tabulară a numiților A.D. și A.F.,

în acest caz, potrivit dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

măsurile reparatorii la care reclamantul este îndreptățit stabilindu-se în

echivalent.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel ambele părți.

Reclamantul a criticat hotărârea

apelată pentru greșita respingere a cererilor de anulare a încheierii de

intabulare în favoarea Statului Român nr. 2553/1988 și de rectificare a cărții

funciare.

Primarul Municipiului Sibiu nu și-a

motivat apelul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 230/A din 6 septembrie 2006, a admis apelul

reclamantului A.I. și a modificat în parte sentința primei instanțe în sensul că

a admis acțiunea reclamantului A.I. în întregime, dispunând anularea încheierii

de intabulare nr. 2553/1988 din C.F. 2311 Șelimbăr și restabilirea situației de

carte funciară.

S-au menținut în rest dispozițiile

sentinței atacate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul

Municipiului Sibiu.

Prin considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că, în mod corect, prima instanță, a stabilit

calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, potrivit Legii nr. 10/2001,

însă aceasta trebuia să admită și cererile accesorii care atrag competența sa,

potrivit art. 17 C. proc. civ.

În ceea ce privește apelul

Primarului s-au examinat din oficiu actele dosarului și s-a constatat că, în

mod greșit, s-a emis petentului dispoziție de respingere a notificării,

deoarece este persoană îndreptățită la restituirea imobilului preluat abuziv.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Sibiu,

criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut că decizia instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu

încălcarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât imobilul

a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

S-a criticat de asemenea, decizia

recurată și pentru încălcarea art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Urmare a decesului

reclamantului-intimat A.I., la 3 ianuarie 2007, moștenitorii acestuia A.M. și A.D.

au declarat că înțeleg să continue procesul început de autorul lor.

Judecata recursului a fost

suspendată, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la

dovedirea calității de moștenitori legali ai numiților A.M. și A.D., prin încheierea

de ședință de la 29 mai 2007, această măsură fiind menținută și prin încheierea

de la 4 martie 2008.

Prin încheierea din 23 iunie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția perimării recursului

invocată de reclamanți, constatând că, prin depunerea certificatului de

moștenitor nr. 1 din 9 ianuarie 2008 de către intimați, s-a îndeplinit un act

de procedură făcut în vederea judecării procesului, ceea ce a dus la

întreruperea cursului perimării.

Examinând criticile formulate de

recurentul pârât, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin dispoziția nr. 2228 din 2

noiembrie 2004, Primarul Municipiului Sibiu a respins cererea de restituire în

natură a apartamentului nr. 20, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2311 Șelimbăr,

sub nr. top 1130/1/1/12/1/2, cu motivarea că această cerere nu face obiectul

Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul a fost preluat cu titlu valabil în temeiul

Decretului nr. 223/1974, cu plata unei prealabile despăgubiri.

Prin sentința primei instanțe s-a

anulat dispoziția menționată și s-a constatat că apartamentul în litigiu nu

poate fi restituit în natură, însă nu pentru că nu face obiectul Legii nr.

10/2001, ci pentru că a fost înstrăinat numiților A.D. și A.F., iar reclamantul

nu a făcut dovada anulării titlului actualilor proprietari.

Prin urmare, sunt incidente

dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în acest caz măsurile

reparatorii la care este îndreptățit reclamantul stabilindu-se numai în

echivalent.

Decizia instanței de apel, prin care

s-a schimbat sentința primei instanțe, în sensul admiterii tuturor capetelor de

cerere, respectiv al anulării încheierii de intabulare pe numele Statului Român

nr. 2553/1988 din C.F. 2311 Șelimbăr și restabilirii situației anterioare de

carte funciară, este nelegală și încalcă dispozițiile art. 34 din Decretul-lege

nr. 115/1938, potrivit cărora rectificarea unei intabulări se poate cere dacă

înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile.

Atâta timp cât nu s-a constatat

nulitatea absolută a titlului de proprietate al numiților A.D. și A.F., act

încheiat ulterior preluării apartamentului în proprietatea Statului Român, prin

hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța de judecată nu

putea dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară.

În consecință, Curtea va constata

că, recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a fi admis.

Se va modifica decizia recurată, în

sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.I. și

continuat de moștenitorii acestuia, A.M. și A.D. împotriva sentinței civile nr.

268 din 28 martie 2006 a Tribunalul Sibiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Primăria

Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 230/A din 6 septembrie 2006 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică decizia, în sensul că

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile

nr. 268 din 28 martie 2006 a Tribunalul Sibiu, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.