ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4507/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 14 octombrie 2008, reclamanta B.(născută M.)D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, solicitând anularea Dispoziției nr. 5214 din 8 septembrie 2008 și restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. 2686 Șelimbăr, nr. top. 1108713/1/19. In motivarea contestației, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că imobilul revendicat îi aparține și a fost preluat de stat fără titlu valabil, conform Decretului nr. 223/1974, iar prin dispoziția atacată pârâtul i-a respins cererea de restituire în natură, propunând Comisiei Centrale să-i acorde despăgubiri într-un cuantum neprecizat.

Pe parcursul procesului, reclamanta și-a precizat contestația, învederând că solicită, tot în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea parțială a dispoziției și obligarea pârâtului să propună Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza tehnică de evaluare. Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 48 din 19 ianuarie 2009, a admis contestația precizată, a anulat art. 2 al dispoziției atacate, 1-a obligat pe pârât să propună Comisiei Centrale ca pentru imobilul revendicat să se acorde despăgubiri bănești egale cu echivalentului în lei al sumei de 35.000 Euro și a păstrat celelalte prevederi ale aceleiași dispoziții.

S-a reținut că: - imobilul în discuție a aparținut reclamantei, de la care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unor despăgubiri de 45.083 lei; - ulterior, apartamentul a fost înstrăinat către chiriași, conform Legii nr. 112/1995, iar prin dispoziția contestată pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în natură și a propus Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri al căror cuantum nu l-a stabilit; - potrivit expertizei extrajudiciare efectuate la cererea reclamantei, valoarea apartamentului preluat abuziv de stat se ridică la 35.000 Euro. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 108 din 29 mai 2009, a admis apelul declarat de pârât și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii.

S-a reținut că, potrivit art. 20 alin. (2)-(3) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și prevederilor H.G. nr. 1095/2005, pentru imobilele vândute în baza Legii nr. 112/1995 se acordă exclusiv măsuri reparatorii în echivalent, iar unitatea deținătoare poate formula doar propuneri motivate de acordare a despăgubirilor, al căror cuantum trebuie să fie stabilit de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnat/ă de Comisia Centrală. Reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului promovat de pârât și menținerii sentinței. In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , reclamanta a susținut că art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că dispoziția emisă de entitatea notificată trebuie să conțină sumele ce urmează a se acorda cu titlu de despăgubire și să fie însoțită de întreaga documentație.

Aceste critici sunt nefondate deoarece: - textul invocat de recurentă se referă la dispozițiile/deciziile în care „s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire", deci emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor anterior modificărilor operate asupra Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005; - dispoziția contestată de reclamantă a fost însă emisă la 8 septembrie 2008, ceea ce înseamnă că notificarea acesteia nu era soluționată la data intrării în vigoare a legii modificatoare; - în atare situație notificarea reclamantei trebuia să fie analizată conform noii reglementări instituite prin art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala redactare) și art. 16 alin. (2) și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; - or, potrivit textelor enunțate, în ipoteza imposibilității restituirii în natură, atribuțiile unității deținătoare sau entității învestite cu soluționarea notificării se limitează fie la acordarea, în compensare, de bunuri sau servicii, fie la emiterea dispoziție/deciziei motivate cu propuneri de acordare a despăgubirilor, cuantumul concret al acestor măsuri reparatorii urmând să fie stabilit de Comisia Centrală, în baza raportului de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat tot de comisia menționată; - prin urmare, dispoziția contestată în cauză este conformă actualei reglementări,

pârâtul neavând nicio atribuție în procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor ce se vor acorda reclamantei pentru imobilul preluat abuziv de stat. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B.D. împotriva deciziei civile nr. 108/A din 29 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.