ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4507/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La 14 octombrie 2008, reclamanta

B.(născută M.)D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Sibiu,

solicitând anularea Dispoziției nr. 5214 din 8 septembrie 2008 și

restituirea în natură a imobilului situat în

Sibiu,

înscris în C.F. 2686 Șelimbăr,

nr. top. 1108713/1/19.

In motivarea contestației, întemeiată

pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că imobilul revendicat

îi

aparține și a fost preluat de stat fără

titlu valabil, conform Decretului nr. 223/1974, iar prin dispoziția atacată

pârâtul i-a respins cererea de

restituire în natură, propunând Comisiei

Centrale să-i acorde despăgubiri într-un cuantum neprecizat.

Pe parcursul procesului, reclamanta

și-a precizat

contestația, învederând că

solicită, tot în temeiul Legii nr. 10/2001,

anularea parțială a

dispoziției și obligarea pârâtului să propună

Comisiei

Centrale acordarea de despăgubiri în cuantumul stabilit prin

expertiza

tehnică de evaluare.

Tribunalul Sibiu,

secția civilă, prin sentința nr. 48 din 19

ianuarie 2009, a admis contestația precizată, a

anulat art. 2 al dispoziției

atacate, 1-a obligat pe pârât să propună Comisiei Centrale ca pentru

imobilul revendicat să se acorde despăgubiri bănești

egale cu

echivalentului în lei al sumei de

35.000 Euro și a păstrat celelalte

prevederi ale aceleiași dispoziții.

S-a reținut că:

-

imobilul

în discuție a aparținut reclamantei, de la care a fost preluat de stat în baza

Decretului nr. 223/1974, cu plata unor despăgubiri de

45.083 lei;

- ulterior, apartamentul a fost

înstrăinat către chiriași, conform Legii nr. 112/1995, iar prin dispoziția

contestată pârâtul a respins cererea reclamantei de restituire în natură și a

propus Comisiei Centrale

acordarea de despăgubiri

al căror cuantum nu l-a stabilit;

-

potrivit

expertizei extrajudiciare efectuate la cererea reclamantei,

valoarea apartamentului preluat abuziv de stat se

ridică la 35.000 Euro.

Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr.

108 din 29 mai 2009, a admis apelul declarat de

pârât și a schimbat

sentința, în sensul

respingerii acțiunii.

S-a reținut că, potrivit art. 20 alin.

(2)-(3) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005 și prevederilor H.G. nr. 1095/2005, pentru imobilele vândute în baza

Legii nr. 112/1995 se acordă exclusiv măsuri

reparatorii în echivalent,

iar unitatea deținătoare poate formula doar

propuneri motivate de

acordare a

despăgubirilor, al căror cuantum trebuie să fie stabilit de

către evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnat/ă de Comisia

Centrală.

Reclamanta a

declarat recurs, solicitând modificarea

ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului

promovat de pârât și

menținerii

sentinței.

In motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, reclamanta a susținut că art.

16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005 prevede că dispoziția emisă de entitatea

notificată trebuie să conțină sumele ce urmează a se acorda cu titlu de

despăgubire și să fie

însoțită de

întreaga documentație.

Aceste critici

sunt nefondate deoarece:

-

textul invocat de recurentă se

referă la dispozițiile/deciziile în care

„s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire", deci

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor anterior

modificărilor operate asupra Legii nr. 10/2001 prin

Legea nr. 247/2005;

- dispoziția

contestată de reclamantă a fost însă emisă la 8 septembrie

2008, ceea ce înseamnă că

notificarea acesteia nu era soluționată la data

intrării în vigoare a legii modificatoare;

- în atare situație notificarea

reclamantei trebuia să fie analizată

conform

noii reglementări instituite prin art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 (în actuala redactare) și art. 16 alin.

(2) și urm. din Titlul VII al

Legii

nr. 247/2005;

-

or, potrivit textelor enunțate,

în ipoteza imposibilității restituirii în

natură,

atribuțiile unității deținătoare sau entității învestite cu

soluționarea notificării se limitează fie la

acordarea, în compensare, de

bunuri

sau servicii, fie la emiterea dispoziție/deciziei motivate cu

propuneri de acordare a despăgubirilor, cuantumul

concret al acestor

măsuri

reparatorii urmând să fie stabilit de Comisia Centrală, în baza

raportului de evaluare întocmit de evaluatorul

desemnat tot de comisia

menționată;

-

prin

urmare, dispoziția contestată în cauză este conformă actualei

reglementări, pârâtul neavând nicio atribuție în

procedura de stabilire a

cuantumului despăgubirilor ce se vor acorda

reclamantei pentru imobilul preluat abuziv de stat.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.,

prezentul recurs va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta reclamantă B.D.

împotriva deciziei civile nr. 108/A din 29 mai 2009 a

Curții de

Apel Alba Iulia, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.