ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3359/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 96/85/2009 din 13 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Sibiu, contestatoarea O.S.C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Sibiu, anularea dispoziției nr. 4792/2008 și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție în sensul restituirii în natură a unui imobil de aceeași valoare cu imobilul preluat de către Statul Român. Prin sentința civilă nr. 274/2009, Tribunalul Sibiu a admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției atacate și a respins celelalte cereri. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 4792/2008 emisă de Primarul municipiului Sibiu s-a respins cererea contestatoarei de restituire a imobilului înscris în C.F.

5315 Sibiu, nr.top.4094/9/1, 4094/8/2/2 și s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Printr-o sentință anterioară (nr. 121/2008), Tribunalul Sibiu a admis acțiunea aceleiași contestatoare și a obligat Primarul municipiului Sibiu să emită dispoziție de restituire în natură sau să facă propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului. Instanța de fond a considerat că prin dispoziția atacată în prezenta cauză nu se face nicio referire la restituirea în natură prin echivalent, astfel că această dispoziție nu respectă întocmai titlul și nici dispozițiile legale în materie. Ca atare, intimatul este ținut, în baza sentinței nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu să emită o nouă dispoziție în vederea executării acestei sentințe.

In privința pretențiilor de plată a despăgubirilor solicitate de contestatoare, acestea au fost apreciate ca vădit nefondate, la fel și cererea de restituire în natură a altui imobil de aceeași valoare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Sibiu, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii contestației. In expunerea motivelor, apelantul a arătat, în esență, că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea sentinței civile nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu și că pârâtul, după ce a adus la cunoștința publică inexistența bunurilor și serviciilor care pot fi oferite în compensare ca măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii 10/2001, a arătat ca urmare, că singura formă de acordare a măsurilor reparatorii o constituie propunerea de acordare de despăgubiri.

Contestatoarea nu a formulat întâmpinare. Prin decizia civilă nr. 146A din 09 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 274 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu. A fost schimbată sentința atacată, în sensul că a fost respinsă contestația formulată de reclamanta O.S.C. împotriva dispoziției nr. 4792/2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, p rin sentința civilă nr. 121/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 1533/85/2007, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului (dec. civ. 99/A/2008 a Curții de Apel Alba Iulia) s-a reținut că petenta O.C.

a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 5315 Sibiu, nr.top. 4094/9/1, 4094/8/2/2, care a aparținut antecesoarei acestuia. Prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil de aceeași valoare sau prețul acestuia în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură. Tribunalul Sibiu a avut în vedere că, prin sentința respectivă restituirea în natură a imobilului nu e posibilă și că Municipiul Sibiu nu deține în rezervă alte terenuri care să poată fi acordate în compensare, astfel că singura formă de reparare este acordarea de despăgubiri. Raportat la aceste despăgubiri, s-a constatat că nu pot fi acordate la valoarea stabilită prin expertiză, întrucât procedura de stabilire și de plată a despăgubirilor este reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ca atare, prin sentința civilă nr. 121/2008, Tribunalul Sibiu a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Sibiu să emită dispoziție în sensul restituirii în natură prin echivalent sau să facă propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului (filele 14-18 dosar fond). La data de 07 iulie 2008, conform dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a fost întocmit și afișat tabelul la care face referire acest text , din care rezultă că în patrimoniul Municipiului Sibiu nu există bunuri sau servicii disponibile care să poată fi atribuite în compensare.

Față de cele dispuse prin sentința civilă nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu, Primarul municipiului Sibiu a emis dispoziția nr. 4792 din 28 iulie 2008 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului care a aparținut antecesoarei contestatoarei și a făcut propunerea de acordare a despăgubirilor pentru acel imobil Comisiei Centrale pentru acordarea acestor despăgubiri . Curtea a reținut că, pârâtul s-a conformat întrutotul dispozițiilor sentinței civile nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu. Anterior emiterii dispoziției acesta a adus la cunoștință publică, prin tabelul întocmit conform art. l din Legea nr. 10/2001 că nu există în patrimoniul municipiului Sibiu bunuri sau servicii disponibile pentru a fi atribuite prin compensare în echivalent.

Ca urmare, singura măsură reparatorie pe care o putea dispune pârâtul, a fost propunerea de acordare de despăgubiri, conform dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În raport de aceste considerente, Curtea a reținut că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea unei hotărâri judecătorești, situație în care prin soluția pronunțată de instanța de fond care a anulat această dispoziție, s-a ajuns la o hotărâre nelegală. În considerarea celor expuse, a fost pronunțată hotărârea instanței de apel. Împotriva hotărârii nr. 146A din 09 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, în termen legal a declarat recurs reclamanta O.S.C. care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor din recurs, arată că în mod eronat instanța de apel a reținut că pârâtul s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu, în sensul că a emis dispoziție pentru restituirea în natură prin echivalent sau de propunere a acordării de despăgubiri. Mai arată recurenta că, de fapt, Primarul a respins cererea sa de a i se acorda în compensare un imobil de aceeași valoare cu cel preluat abuziv. Se mai susține că, legiuitorul prin dispozițiile art. 1 alin. (59 din Legea nr. 10/2001, conform căruia pârâtul avea obligația să facă public printr-un proces verbal de afișare bunurile disponibile pentru a fi atribuite prin compensare în echivalent a dat posibilitatea persoanei obligate la restituire să acorde alte imobile în compensare, în mod pur potestativ, aspect ce vine în contradicție fragrantă cu prevederile art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În sensul susținerii acestei critici, recurenta enumeră câteva hotărâri pronunțate de Curtea Europeană de Justiție. Față de modul în care a procedat pârâtul, arată că oricât de diligentă ar fi fost, solicitând restituirea bunurilor care au fost preluate abuziv, fie în natură (lucru care nu este posibil), fie în compensare cu alte bunuri de același fel (terenuri), nu are nicio speranță legitimă în sensul Convenției. Examinând recursul sub aspectele de nelegalitate invocate de recurentă prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat, pentru considerentele de mai jos. Prin notificarea formulată de recurenta reclamantă s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F.

5315 Sibiu, nr. top 4094/9/1 și 4094/8/2/2 care a aparținut autoarei acesteia. În cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanta a solicitat restituirea contravalori imobilului . Prin sentința civilă nr. 121/2008, definitivă și irevocabilă, Tribunalul Sibiu a reținut că restituirea în natură a imobilului într-adevăr nu este posibilă, deoarece ulterior trecerii în proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 701/1964, pe teren a fost construită o stație de reglare gaz aflată în administrarea I.R.S.D.G.N. Prin respectiva hotărâre pârâtul a fost obligat să emită dispoziție de răspuns la notificare, privind restituirea în natură a imobilului prin echivalent, ori să facă propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului.

Măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor. Întrucât restituirea în natură nu este posibilă, Municipiul Sibiu la data de 07 iulie 2008, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a întocmit și afișat tabelul la care face referire acest text, evidențiindu-se împrejurarea că nu există bunuri sau servicii disponibile care să fie atribuite în compensare. În această situație, singura formă de reparare a prejudiciului produs reclamantei este acordarea de despăgubiri.

Prin adoptarea Legii nr. 247/2005, respectiv a Titlului VII, regimul stabilirii plăților și despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, această obligație revine Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru al României. Pârâtul s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu și a emis dispoziția prin care a făcut propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului. Singura formă de acordare a măsurilor reparatorii constituind propunerea de acordare a despăgubirilor, duce la concluzia că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea celor stabilite prin sentința civilă nr. 121/2008 și cu respectarea normelor legale incidente, astfel că hotărârea recurată este legală, niciuna dintre critici nefiind fondată.

Critica refritoare la soluțiile pronunțate de către Curtea Europeană de Justiție în diferite spețe, nu este incidentă cauzei de față , în condițiile în care pârâtul din cauză a procedat în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează situația din speța de față. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta O.S.C. împotriva deciziei nr. 146 A din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2010.