ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3359/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 96/85/2009 din 13

ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Sibiu, contestatoarea O.S.C. a solicitat în

contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Sibiu, anularea dispoziției

nr. 4792/2008 și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție în sensul

restituirii în natură a unui imobil de aceeași valoare cu imobilul preluat de

către Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 274/2009, Tribunalul Sibiu a

admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției atacate și a respins

celelalte cereri.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut că prin dispoziția nr. 4792/2008 emisă de Primarul municipiului Sibiu

s-a respins cererea contestatoarei de restituire a imobilului înscris în C.F.

5315 Sibiu, nr.top.4094/9/1, 4094/8/2/2 și s-a propus Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale.

Printr-o sentință anterioară (nr. 121/2008), Tribunalul

Sibiu a admis acțiunea aceleiași contestatoare și a obligat Primarul

municipiului Sibiu să emită dispoziție de restituire în natură sau să facă

propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului.

Instanța de fond a considerat

că prin dispoziția atacată în prezenta cauză nu

se face nicio referire la restituirea în natură

prin echivalent, astfel că această

dispoziție nu respectă întocmai titlul și nici dispozițiile legale în

materie. Ca atare,

intimatul

este ținut, în baza sentinței nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu să emită o

nouă dispoziție în vederea executării acestei sentințe.

In privința pretențiilor de

plată a despăgubirilor solicitate de contestatoare,

acestea au fost apreciate ca vădit nefondate, la

fel și cererea de restituire în

natură a altui imobil de

aceeași valoare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul Primarul municipiului Sibiu,

solicitând schimbarea hotărârii în sensul

respingerii contestației.

In expunerea motivelor,

apelantul a arătat, în esență, că dispoziția atacată a

fost emisă cu respectarea sentinței civile nr.

121/2008 a Tribunalului Sibiu și că pârâtul,

după ce a adus la cunoștința publică inexistența

bunurilor și serviciilor care pot fi oferite în compensare ca măsuri

reparatorii prin echivalent în temeiul Legii

10/2001, a arătat ca urmare, că singura formă de

acordare a măsurilor reparatorii o

constituie propunerea

de acordare de despăgubiri.

Contestatoarea nu a formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 146A

din 09 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis

apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței

civile nr. 274 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu. A fost

schimbată sentința atacată, în sensul că a fost respinsă contestația formulată

de reclamanta O.S.C. împotriva dispoziției nr. 4792/2008 emisă de pârâtul

Primarul Municipiului Sibiu.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că, p

rin sentința civilă nr. 121/2008 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, în dosar

nr. 1533/85/2007, rămasă

irevocabilă prin respingerea apelului

(dec. civ.

99/A/2008 a Curții de Apel Alba Iulia) s-a reținut că petenta O.C.

a formulat notificare în baza Legii 10/2001

pentru restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 5315 Sibiu, nr.top. 4094/9/1,

4094/8/2/2, care a aparținut

antecesoarei

acestuia. Prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a unui

imobil de aceeași valoare sau prețul acestuia în

măsura în care nu este posibilă

restituirea în natură.

Tribunalul Sibiu a avut în vedere că, prin

sentința respectivă restituirea în natură a imobilului

nu e posibilă și că Municipiul Sibiu nu deține în

rezervă alte terenuri care să poată fi acordate în compensare, astfel că

singura formă de reparare este acordarea de

despăgubiri. Raportat la aceste despăgubiri, s-a

constatat că nu pot fi acordate la

valoarea stabilită prin expertiză, întrucât procedura de stabilire și de

plată a

despăgubirilor este

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ca atare, prin sentința

civilă nr. 121/2008, Tribunalul Sibiu a obligat pe pârâtul Primarul

municipiului Sibiu să emită dispoziție în sensul restituirii în natură prin

echivalent sau să facă propunere de

acordare de despăgubiri la valoarea de

circulație a

terenului (filele 14-18 dosar fond).

La data de 07 iulie 2008, conform

dispozițiilor art. 1 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001, a fost întocmit și afișat tabelul la care face

referire acest text

, din care

rezultă că în patrimoniul Municipiului Sibiu nu există bunuri sau servicii

disponibile care să poată fi atribuite în compensare.

Față de cele dispuse prin

sentința civilă nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu, Primarul

municipiului Sibiu a emis dispoziția nr. 4792

din 28 iulie 2008

prin care a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului care a

aparținut

antecesoarei contestatoarei și a făcut propunerea de acordare a despăgubirilor

pentru acel imobil Comisiei Centrale pentru acordarea acestor

despăgubiri

.

Curtea a reținut că, pârâtul s-a

conformat

întrutotul dispozițiilor sentinței civile nr.

121/2008 a Tribunalului Sibiu. Anterior emiterii dispoziției acesta a adus la

cunoștință publică, prin tabelul întocmit conform art. l din Legea nr. 10/2001

că nu există în patrimoniul municipiului Sibiu bunuri sau servicii disponibile

pentru a fi atribuite prin compensare în echivalent.

Ca urmare, singura măsură reparatorie pe care o putea dispune pârâtul,

a fost propunerea de acordare de despăgubiri, conform dispozițiilor cuprinse în

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În raport de aceste considerente, Curtea a reținut că

dispoziția atacată a fost emisă cu

respectarea

unei hotărâri judecătorești, situație în care prin soluția pronunțată de

instanța de fond care a anulat această dispoziție, s-a ajuns la o hotărâre

nelegală.

În considerarea celor

expuse, a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Împotriva

hotărârii nr. 146A din 09 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă,

în termen legal a declarat recurs reclamanta O.S.C. care a criticat-o pentru

nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea criticilor din recurs, arată că în mod eronat instanța de apel a

reținut că pârâtul s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 121/2008 a

Tribunalului Sibiu, în sensul că a emis dispoziție pentru restituirea în natură

prin echivalent sau de propunere a acordării de despăgubiri.

Mai

arată recurenta că, de fapt, Primarul a respins cererea sa de a i se acorda în

compensare un imobil de aceeași valoare cu cel preluat abuziv.

Se

mai susține că, legiuitorul prin dispozițiile art. 1 alin. (59 din Legea nr.

10/2001, conform căruia pârâtul avea obligația să facă public printr-un proces

verbal de afișare bunurile disponibile pentru a fi atribuite prin compensare în

echivalent a dat posibilitatea persoanei obligate la restituire să acorde alte

imobile în compensare, în mod pur potestativ, aspect ce vine în contradicție

fragrantă cu prevederile art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În

sensul susținerii acestei critici, recurenta enumeră câteva hotărâri pronunțate

de Curtea Europeană de Justiție.

Față

de modul în care a procedat pârâtul, arată că oricât de diligentă ar fi fost,

solicitând restituirea bunurilor care au fost preluate abuziv, fie în natură

(lucru care nu este posibil), fie în compensare cu alte bunuri de același fel

(terenuri), nu are nicio speranță legitimă în sensul Convenției.

Examinând

recursul sub aspectele de nelegalitate invocate de recurentă prin prisma

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca

nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Prin

notificarea formulată de recurenta reclamantă s-a solicitat restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. 5315 Sibiu, nr. top 4094/9/1 și 4094/8/2/2

care a aparținut autoarei acesteia.

În

cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanta a

solicitat restituirea contravalori imobilului .

Prin

sentința civilă nr. 121/2008, definitivă și irevocabilă, Tribunalul Sibiu a

reținut că restituirea în natură a imobilului într-adevăr nu este posibilă,

deoarece ulterior trecerii în proprietatea Statului Român prin Decretul nr.

701/1964, pe teren a fost construită o stație de reglare gaz aflată în

administrarea I.R.S.D.G.N.

Prin

respectiva hotărâre pârâtul a fost obligat să emită dispoziție de răspuns la

notificare, privind restituirea în natură a imobilului prin echivalent, ori să

facă propunere de acordare de despăgubiri la valoarea de circulație a

terenului.

Măsurile

reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Întrucât

restituirea în natură nu este posibilă, Municipiul Sibiu la data de 07 iulie 2008,

în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a

întocmit și afișat tabelul la care face referire acest text, evidențiindu-se

împrejurarea că nu există bunuri sau servicii disponibile care să fie atribuite

în compensare.

În

această situație, singura formă de reparare a prejudiciului produs reclamantei

este acordarea de despăgubiri.

Prin

adoptarea Legii nr. 247/2005, respectiv a Titlului VII, regimul stabilirii plăților

și despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, această obligație revine

Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care funcționează în

subordinea Cancelariei Primului Ministru al României.

Pârâtul

s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 121/2008 a Tribunalului Sibiu

și a emis dispoziția prin care a făcut propunere de acordare de despăgubiri la

valoarea de circulație a terenului.

Singura

formă de acordare a măsurilor reparatorii constituind propunerea de acordare a

despăgubirilor, duce la concluzia că dispoziția atacată a fost emisă cu

respectarea celor stabilite prin sentința civilă nr. 121/2008 și cu respectarea

normelor legale incidente, astfel că hotărârea recurată este legală, niciuna

dintre critici nefiind fondată.

Critica

refritoare la soluțiile pronunțate de către Curtea Europeană de Justiție în

diferite spețe, nu este incidentă cauzei de față , în condițiile în care

pârâtul din cauză a procedat în conformitate cu dispozițiile legale ce

reglementează situația din speța de față.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă urmează

să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta O.S.C.

împotriva deciziei nr. 146 A din 9 octombrie 2009

a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2010.