ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4005/2010

Asupra recursului de față constată

următoarele:

La

data de 18 noiembrie 2008 Primarul municipiului Sibiu a formulat contestație în

anulare împotriva sentinței civile nr. 653/2007 a Tribunalului Sibiu, susținând

că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competența materială, situație prevăzută de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

S-a arătat că acțiunea a fost

precizată în fața instanței de fond și fundamentată în drept pe dispozițiile

Legii nr. 18/1991, astfel încât competența de soluționare revenea judecătoriei

și nu tribunalului, însă instanța a schimbat fără temei natura și înțelesul

lămurit și neîndoielnic a cererii, soluționând-o în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 604 din 2

iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secția civilă. a respins, ca nefondată,

contestația în anulare.

Pentru a hotăra în acest fel, s-a

reținut că A.V.P.S. Sibiu a formulat contestație împotriva Dispoziției din 15

noiembrie 2006 emisă de Primarul mun. Sibiu, solicitând anularea acesteia și

obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de

teren. In apel, s-a considerat că instanța de fond a schimbat fără nici un

temei natura și înțelesul lămurit al cererii deduse judecății și s-a schimbat

sentința în sensul respingerii contestației, iar în recurs, prin Decizia nr. 5672/2008

a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost casată

decizia dată în apel, menținându-se sentința instanței de fond.

Prin raportare la temeiul de drept

invocat al contestației în anulare, tribunalul a reținut că nu este îndeplinită

o condiție de admisibilitate a acestei căi de atac și anume ca motivul să nu fi

putut fi invocat pe căile de atac de reformare comune, constatându-se Primarul

mun. Sibiu nu a invocat excepția de necompetență materială a instanței

sesizate.

Sentința a fost menținută de Curtea de

Apel Alba Iulia, care, prin Decizia nr. 150/ A din 15 octombrie 2009 a respins

apelul declarat de contestator.

Instanța de apel a apreciat că nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate a contestației în anulare referitoare la

neinvocarea în apel sau recurs a motivelor pe care se fundamentează calea

extraordinară de atac, principiul autorității de lucru judecat opunându-se la

reexaminarea aceluiași motiv pe această cale extraordinară de atac.

În cauză excepția de necompetență a

fost discutată, s-a reținut prin Decizia nr. 150/ A din 15 octombrie 2009, Înaltei

Curții de Casație și Justișie statuând cu autoritate de

lucru judecat că tribunalului îi aparține competența materială de soluționare

în primă instanță a contestației formulată împotriva dispoziției din 15 noiembrie

2006 emisă de Primarul municipiului Sibiu, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, întrucât contestația privește o dispoziție emisă de primar în baza art.

25 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii,

contestatorul a declarat în termen legal recurs, întemeiat pe punctul 9 al art.

304 C. proc. civ.

După ce a reluat atât istoricul

litigiului ce a avut ca obiect contestația împotriva Dispoziției din 15

noiembrie 2006, cât și soluțiile date în fond și apel asupra contestației în

anulare, recurentul a apreciat că prima instanță a respins în mod nefondat

contestația în anulare motivat de faptul că excepția necompetenței materiale nu

a fost invocată.

Totodată, a mai susținut că prin

decizia recurată apelul formulat împotriva sentinței de la fond a fost respins

cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale

contestației în anulare, dar așa cum s-a arătat și cum rezultă din lucrările

dosarului, chestiunea instanței competente a fost invocată de către contestator

atât în apel, cât și în recurs.

Examinând decizia atacată prin prisma

criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile și condițiile limitativ

prevăzute de lege.

Contestația de față este întemeiată pe

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce are în vedere ipoteza

în care o hotărâre irevocabilă a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență.

Acest motiv poate fi analizat într-o

contestație în anulare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau

recursului. Contestația poate fi, totuși, primită pentru acest motiv în cazul când

a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că erau

necesare verificări de fapt ori recursul a fost respins fără să fi fost judecat

în fond.

În speță, atât prin cererea de apel

(fila 3 din Dosarul nr. 4475/85/2006 al Curții de Apel Alba Iulia), cât și prin

cererea de recurs (fila 6 din Dosarul nr. 4475/85/2006 al Înaltei Curții

de Casație și Justiție) s-au formulat critici cu privire la

competența materială în primă instanță, aspect de altfel confirmat de recurent

în dezvoltarea criticilor din recurs.

Chestiunea a fost dezlegată cu

autoritate de lucru judecat de instanța de recurs (Decizia nr. 5672 din 9

octombrie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală) în sensul că tribunalului îi

aparținea competența materială de soluționare în primă instanță în cauza având

ca obiect contestația formulată împotriva dispoziției din 15 noiembrie 2006

emisă de Primarul municipiului Sibiu.

La această situație de fapt, astfel

cum a fost stabilită, instanța de recurs constată că normele legale incidente

au fost corect aplicate, în sensul că nu este îndeplinită condiția de

admisibilitate a acestei căi de atac, astfel cum a fost întemeiată de

contestator, și anume cerința referitoare la neinvocarea în apel sau recurs a

motivului pe care se fundamentează.

Principiul autorității de lucru

judecat se opune reexaminării aceluiași motiv pe această cale extraordinară de

atac, analizat deja în cauză de către instanța de recurs, după cum, în mod

corect, a constatat și instanța de apel.

Totodată, așa cum în mod corect a mai

constatat instanța de apel, nu sunt întrunite situațiile de excepție în care

contestația poate fi primită, menționate în precedent, de vreme ce motivul a

fost invocat prin cererea de recurs și analizat de instanță, iar pe de altă

parte recursul a fost judecat în fond.

Față de cele ce preced, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul Primarul municipiului Sibiu împotriva Deciziei nr. 150/

A din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

25 iunie 2010.