ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10254/2009

Deliberând asupra recursurilor

civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 85 din 21

ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.R. prin mandatar S.G., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

A dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9 din 12 ianuarie 2007 emisă de

către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei

Municipiului Sibiu, numai în ceea ce privește suprafața expropriată care este

de 948 mp și despăgubirea care i se cuvine reclamantei reprezentând

echivalentul în lei, la cursul din ziua plății a sumei de 119.911 Euro ce se

compune din valoarea reală a imobilului expropriat de 38.223 Euro ( 40,32 Euro/mp)

și prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere,

în cuantum de 81.688 Euro, cu plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 87/A/2008

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civilă nr. 7947 din 11

decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârât, a casat hotărârea

recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de casare a reținut că instanța de apel nu și-a motivat soluția, nearătând

în fapt și în drept argumentele și motivele care i-au format convingerea cu

privire la hotărârea pronunțată și neavând de ce au fost înlăturate criticile

recurentei.

S-a dispus, ca în cadrul

rejudecării, instanța de apel să administreze și alte probe pentru lămurirea

situației de fapt în vederea unei juste soluționări a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 88/A din 24

aprilie 2009, Curta de Apel Alba Iulia, secția civilă, în urma rejudecării după

casare, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a

schimbat în parte sentința civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pe care le stabilește la

echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 38.223 Euro,

reprezentând contravaloarea terenului de 948 mp, expropriat, din care se va

scădea suma achitată. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a încercat vreun

prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, singura probă fiind

reprezentată de mențiunea din raportul de expertiză, care a fost înlăturată,

întrucât nu se sprijină pe nici un argument și nici nu se coroborează cu nicio

altă probă.

Împotriva deciziei respective, în

termen legal, la data de 22 mai 2009, au declarat recurs, atât pârâtul Statul

Român, cât și reclamanta S.R.

Prin motivele de recurs, depuse

odată cu cererea și neîncadrate în drept, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul

admiterii în totalitate a apelului declarat împotriva hotărârii primei

instanțe, care să fie schimbată în totalitate, prin respingerea cererii

formulată de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a arătat că terenul expropriat este în suprafață de 945 mp și nu de 948 mp,

iar suma de 40,32 Euro/mp stabilită de experți, reprezintă o valoare exagerată,

valorile practicate pe piața imobiliară din zonă fiind în prezent scăzute la

jumătate.

Reclamanta S.R., prin mandatar S.G.,

prin motivele de recurs, încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate,

în sensul respingerii apelului declarat de către pârât.

În dezvoltarea motivelor de recurs a

susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea reprezentând

contravaloarea prejudiciului încercat ca urmare a diminuării valorii terenului

rămas în proprietatea ei după expropriere, întrucât dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 33/1994, prevăd faptul că, despăgubirile trebuie să cuprindă

prejudiciul suferit de proprietarul expropriat, prejudiciu ce vizează două

componente, valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 948 mp,

valoare corect stabilită de cele două instanțe, precum și diminuarea valorii

terenului rămas în proprietatea recurentei după expropriere.

Sub acest aspect s-a arătat că

raportul de expertiză tehnică întocmit de către cei trei experți desemnați

conform procedurii, a evidențiat întreg prejudiciu încercat de reclamantă, ca

urmare a exproprierii, întrucât terenul a fost împărțit în trei parcele, iar

construcția autostrăzii impune o serie de restricții terenurilor din preajma

acesteia, probă înlăturată nejustificat de instanța de apel.

De asemenea, s-a susținut că

instanța de apel, în baza rolului activ, trebuia să solicite efectuarea unui

supliment la raportul de expertiză prin care să ceară lămuriri experților cu

privire la cele invocate în cuprinsul expertizei, dacă considera că argumentele

experților nu au fost suficient de convingătoare.

Este aplicabil în acest sens

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât

decizia instanței de apel se sprijină pe motive contradictorii, reținându-se

inițial că expertiza în cauză este întocmită conform dispozițiilor legale,

pentru ca ulterior să se susțină că nu poate avea în vedere o parte din raport,

întrucât experții nu au dat suficiente lămuriri.

La data de 17 decembrie 2009,

recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât, prin

care a invocat nulitatea acestuia, în raport de prevederile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., întrucât

cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și

dezvoltarea acestora.

Recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. este nul și va fi considerat ca atare, avându-se în

vedere considerentele ce se succed :

Prevederile art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ. prevăd faptul că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 pct. 1-9 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de

recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care

intervine este aceea a nulității recursului.

În cauză, pârâtul nu s-a conformat

exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând

motivele de casare sau modificare pe care își întemeiază recursul, dar nici nu

a formulat critici care să poată fi încadrate din oficiu în motivele de

nelegalitate prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs formulată

de către pârât nu a fost încadrată în drept, iar cele arătate în cuprinsul acesteia

nu pot fi încadrare în nici unul din motivele de casare sau modificare

prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Mențiunile referitoare la faptul că

terenul expropriat este de 945 mp și nu în suprafață de 948 mp cum s-a reținut

de către instanțe, și că prețul de 40,32 Euro/mp este exagerat în raport de

tranzacțiunile imobiliare din zonă, sunt chestiuni de fapt și nu de drept,

neputând fi comparate de către instanța de casare.

Succesiunea de fapte și afirmații

din cuprinsul cererii de recurs nu este stricturală din punct de vedere

juridic, astfel încât să se poată rețină, măcar din oficiu, vreo critică

susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

Ținând cont de faptul că, recursul

nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ.,

iar criticile formulate de pârât nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta

Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1)

lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamanta S.R., calea de atac promovată de aceasta este întemeiată

și se va admite, avându-se în vedere următoarele considerente:

Astfel, decizia instanței de apel

este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., sprijinindu-se pe motive contradictorii, atâta vreme cât se reține

inițial în considerentele acesteia că raportul de expertiză efectuat în cauză a

fost întocmit conform dispozițiilor legale, pentru ca apoi să înlăture o parte

din mențiunile acestuia, pe baza considerentelor că experții nu au dat

suficiente explicații, referitor la prejudiciul încercat de reclamantă

reprezentând comunicarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei

după expropriere.

În această privință instanța de

apel, în urma rejudecării a constata că reclamanta nu a dovedit că a încercat

vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, înlăturându-se

mențiunea din raportul de expertiză, întrucât nu se sprijină pe nici un

argument și nici nu se coroborează cu vreo altă probă.

Referitor la acest aspect, raportul

de expertiză tehnică a făcut mențiunea că prin exproprierea terenului

proprietatea reclamantei în suprafață de 948 mp, terenul rămas in proprietatea

acesteia s-a împărțit în trei parcele, valoarea terenului rămas diminuându-se

sub acest fapt, precum și faptul că autostrada impune o serie de restricții

proprietarilor de terenuri de pe marginea acesteia.

Față de cele arătate și față de

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stipulează că despăgubirile

trebuie să cuprindă întregul prejudiciu suferit de proprietarul terenului

expropriat, prejudiciu ce vizează două aspecte, valoarea reală a terenului

expropriat, precum și diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea

reclamantei, după expropriere, acest ultim aspect constituind obiect al recursului

declarat de aceasta, instanța de apel în mod greșit a schimbat hotărârea primei

instanțe, diminuând valoarea despăgubirilor cu contravaloarea ultimei categorii

de prejudiciu încercat de recurentă.

În acest sens, dacă expertiza a fost

interpretată ca insuficientă, instanța de apel, în baza principiului rolului

activ al judecătorului reglementat de prevederile art. 129 C. proc. civ.,

trebuia să pună în discuția părților sau să ordone, în caz de refuz, efectuarea

unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care să se

arate în mod clar de către experți care sunt restricțiile impuse proprietarilor

de trenuri situate de-a lungul autostrăzii, ca urmare a construirii acesteia,

și în ce procent s-a diminuat valoarea terenurilor rămase în proprietate,

În cauză, este cert că valoarea

terenului rămas în proprietatea reclamantei s-a diminuat prin simplul fapt al

împărțirii acestuia în trei parcele, ca urmare a exproprierii, ceea ce-l face

mai greu de exploatat și mai greu de înstrăinat, însă se impune completarea

probatoriului pentru a se stabili într-un mod mai concret care este prejudiciul

încercat de reclamantă prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietate

și care sunt condițiile și restricțiile care au dus la această diminuare și

criteriile care stau la baza calculării prejudiciului.

Se impune așadar, față de aceste

considerente, admiterea recursului declarat de către reclamantă, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeași

instanță, în raport de prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.,

pentru completarea probatoriului administrat în cauză.

Aceasta întrucât, potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin

stabilite.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în

cauză, precum și orice alte probatorii necesare în vederea stabilirii

prejudiciului încercat de către reclamantă, prin diminuarea valorii terenului

rămas în proprietatea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

prin D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 88/A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă

Admite recursul declarat de

reclamanta S.R. împotriva aceleiași decizii, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 decembrie 2009.