ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10254/2009

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.R. prin mandatar S.G., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. A dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9 din 12 ianuarie 2007 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, numai în ceea ce privește suprafața expropriată care este de 948 mp și despăgubirea care i se cuvine reclamantei reprezentând echivalentul în lei, la cursul din ziua plății a sumei de 119.911 Euro ce se compune din valoarea reală a imobilului expropriat de 38.223 Euro ( 40,32 Euro/mp) și prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, în cuantum de 81.688 Euro, cu plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 87/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. Prin decizia civilă nr. 7947 din 11 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârât, a casat hotărârea recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, instanța de casare a reținut că instanța de apel nu și-a motivat soluția, nearătând în fapt și în drept argumentele și motivele care i-au format convingerea cu privire la hotărârea pronunțată și neavând de ce au fost înlăturate criticile recurentei. S-a dispus, ca în cadrul rejudecării, instanța de apel să administreze și alte probe pentru lămurirea situației de fapt în vederea unei juste soluționări a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 88/A din 24 aprilie 2009, Curta de Apel Alba Iulia, secția civilă, în urma rejudecării după casare, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a schimbat în parte sentința civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pe care le stabilește la echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 38.223 Euro, reprezentând contravaloarea terenului de 948 mp, expropriat, din care se va scădea suma achitată. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a încercat vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, singura probă fiind reprezentată de mențiunea din raportul de expertiză, care a fost înlăturată, întrucât nu se sprijină pe nici un argument și nici nu se coroborează cu nicio altă probă.

Împotriva deciziei respective, în termen legal, la data de 22 mai 2009, au declarat recurs, atât pârâtul Statul Român, cât și reclamanta S.R. Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea și neîncadrate în drept, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în totalitate, prin respingerea cererii formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că terenul expropriat este în suprafață de 945 mp și nu de 948 mp, iar suma de 40,32 Euro/mp stabilită de experți, reprezintă o valoare exagerată, valorile practicate pe piața imobiliară din zonă fiind în prezent scăzute la jumătate.

Reclamanta S.R., prin mandatar S.G., prin motivele de recurs, încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de către pârât. În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că în mod greșit instanța de apel i-a respins cererea reprezentând contravaloarea prejudiciului încercat ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în proprietatea ei după expropriere, întrucât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, prevăd faptul că, despăgubirile trebuie să cuprindă prejudiciul suferit de proprietarul expropriat, prejudiciu ce vizează două componente, valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 948 mp, valoare corect stabilită de cele două instanțe, precum și diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea recurentei după expropriere.

Sub acest aspect s-a arătat că raportul de expertiză tehnică întocmit de către cei trei experți desemnați conform procedurii, a evidențiat întreg prejudiciu încercat de reclamantă, ca urmare a exproprierii, întrucât terenul a fost împărțit în trei parcele, iar construcția autostrăzii impune o serie de restricții terenurilor din preajma acesteia, probă înlăturată nejustificat de instanța de apel. De asemenea, s-a susținut că instanța de apel, în baza rolului activ, trebuia să solicite efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care să ceară lămuriri experților cu privire la cele invocate în cuprinsul expertizei, dacă considera că argumentele experților nu au fost suficient de convingătoare.

Este aplicabil în acest sens motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât decizia instanței de apel se sprijină pe motive contradictorii, reținându-se inițial că expertiza în cauză este întocmită conform dispozițiilor legale, pentru ca ulterior să se susțină că nu poate avea în vedere o parte din raport, întrucât experții nu au dat suficiente lămuriri. La data de 17 decembrie 2009, recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât, prin care a invocat nulitatea acestuia, în raport de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora.

Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. este nul și va fi considerat ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed : Prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. prevăd faptul că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este aceea a nulității recursului. În cauză, pârâtul nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de casare sau modificare pe care își întemeiază recursul, dar nici nu a formulat critici care să poată fi încadrate din oficiu în motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Astfel, cererea de recurs formulată de către pârât nu a fost încadrată în drept, iar cele arătate în cuprinsul acesteia nu pot fi încadrare în nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Mențiunile referitoare la faptul că terenul expropriat este de 945 mp și nu în suprafață de 948 mp cum s-a reținut de către instanțe, și că prețul de 40,32 Euro/mp este exagerat în raport de tranzacțiunile imobiliare din zonă, sunt chestiuni de fapt și nu de drept, neputând fi comparate de către instanța de casare.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este stricturală din punct de vedere juridic, astfel încât să se poată rețină, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Ținând cont de faptul că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de pârât nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.R., calea de atac promovată de aceasta este întemeiată și se va admite, avându-se în vedere următoarele considerente: Astfel, decizia instanței de apel este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., sprijinindu-se pe motive contradictorii, atâta vreme cât se reține inițial în considerentele acesteia că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost întocmit conform dispozițiilor legale, pentru ca apoi să înlăture o parte din mențiunile acestuia, pe baza considerentelor că experții nu au dat suficiente explicații, referitor la prejudiciul încercat de reclamantă reprezentând comunicarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei după expropriere. În această privință instanța de apel, în urma rejudecării a constata că reclamanta nu a dovedit că a încercat vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, înlăturându-se mențiunea din raportul de expertiză, întrucât nu se sprijină pe nici un argument și nici nu se coroborează cu vreo altă probă.

Referitor la acest aspect, raportul de expertiză tehnică a făcut mențiunea că prin exproprierea terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 948 mp, terenul rămas in proprietatea acesteia s-a împărțit în trei parcele, valoarea terenului rămas diminuându-se sub acest fapt, precum și faptul că autostrada impune o serie de restricții proprietarilor de terenuri de pe marginea acesteia.

Față de cele arătate și față de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stipulează că despăgubirile trebuie să cuprindă întregul prejudiciu suferit de proprietarul terenului expropriat, prejudiciu ce vizează două aspecte, valoarea reală a terenului expropriat, precum și diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, după expropriere, acest ultim aspect constituind obiect al recursului declarat de aceasta, instanța de apel în mod greșit a schimbat hotărârea primei instanțe, diminuând valoarea despăgubirilor cu contravaloarea ultimei categorii de prejudiciu încercat de recurentă. În acest sens, dacă expertiza a fost interpretată ca insuficientă, instanța de apel, în baza principiului rolului activ al judecătorului reglementat de prevederile art. 129 C. proc.

civ., trebuia să pună în discuția părților sau să ordone, în caz de refuz, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care să se arate în mod clar de către experți care sunt restricțiile impuse proprietarilor de trenuri situate de-a lungul autostrăzii, ca urmare a construirii acesteia, și în ce procent s-a diminuat valoarea terenurilor rămase în proprietate, În cauză, este cert că valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantei s-a diminuat prin simplul fapt al împărțirii acestuia în trei parcele, ca urmare a exproprierii, ceea ce-l face mai greu de exploatat și mai greu de înstrăinat, însă se impune completarea probatoriului pentru a se stabili într-un mod mai concret care este prejudiciul încercat de reclamantă prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietate și care sunt condițiile și restricțiile care au dus la această diminuare și criteriile care stau la baza calculării prejudiciului.

Se impune așadar, față de aceste considerente, admiterea recursului declarat de către reclamantă, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeași instanță, în raport de prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., pentru completarea probatoriului administrat în cauză. Aceasta întrucât, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și orice alte probatorii necesare în vederea stabilirii prejudiciului încercat de către reclamantă, prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 88/A din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă Admite recursul declarat de reclamanta S.R. împotriva aceleiași decizii, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.