ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7337/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7337/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 1228 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Sibiu a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a
Primăriei Municipiului Sibiu și a
Comisiei
pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, față de care s-a respins acțiunea
reclamanților.
A fost admisă în
parte acțiunea reclamanților împotriva pârâților Statul Român prin C.N.A.D.N.
din
România și a fost anulată parțial
hotărârea nr. 10 din 12 ianuarie 2007 a Comisie de
aplicarea Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește
cuantumul despăgubirilor pe care le-a stabilit la 40 Euro/mp, echivalent în lei
la data plății pentru suprafața de teren
expropriată de 1422 mp, teren
cu nr. cadastral 3852/9/2.
A
fost respinsă cererea privitoare la exproprierea restului suprafeței de teren
cu nr. cadastral 3852/9/1 și 3852/9/3.
Pentru
a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, reclamanții sunt
îndreptățiți la o
despăgubire reală, stabilită în raport cu prețul pieței libere și de
daunele aduse
proprietarului. în acest sens, instanța a avut în vedere destinația
agricolă a terenului,
stabilind valoarea de piață la 40 Euro/mp. A mai reținut că, numerele
cadastrale rămase neexpropriate au suprafețe ce permit utilizarea în
continuare ca terenuri
agricole, chiar dacă nu au acces la calea publică și nu pot fi
afectate de
construcții, tocmai pentru că nu li s-a schimbat destinația.
Față
de aceste împrejurări, instanța a apreciat că nu se impune obligarea
pârâtului la
exproprierea întregii suprafețe de teren a reclamanților.
Curtea
de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 38/A din 21 februarie 2008
a respins apelurile
părților ca nefondate declarate împotriva acestei sentințe.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, în
ceea ce privește
recursurile părților, că, în urma exproprierii terenurilor pentru realizarea
lucrărilor de interes public, s-a individualizat suprafața de 1422 mp ca
fiind afectată de
aceste lucrări, din terenul asupra căruia au fost proprietari
reclamanții.
La
stabilirea despăgubirii cuvenite potrivit legii proprietarilor s-a avut în
vedere împrejurarea că
despăgubirea trebuie să reflecte valoarea reală de piață, pentru a exista o
justă despăgubire pentru privarea de proprietate.
Astfel,
s-a apreciat că justa despăgubire este cea avută în vedere de instanța
de fond, corect
determinată, față de împrejurarea esențială, constând în destinația
agricolă a terenului,
care, deși este situată în intravilanul localității, nu a avut
schimbată această destinație în teren
construibil.
Suma acordată de 40
Euro/mp a fost apreciată ca rezonabilă, expertul
stabilind prin lucrarea întocmită în cauză că, potrivit PUG, zona în
care se află terenul este valoroasă, pentru că destinația dată va fi de zonă
industrială. Expertul
a mai avut în
vedere că zona este solicitată de către investitori, împrejurare ce a
determinat instanța să majoreze despăgubirea acordată, întrucât suma inițială
acordată
de 7 Euro/mp nu reprezenta o justă despăgubire.
Nu a fost împărtășită
însă valoarea propusă de reclamanți de 55 Euro/mp,
care reprezintă un preț de piață uzitat în intravilanul municipiului
Sibiu pentru
terenurile construibile.
În
acest context, chiar dacă potrivit dispozițiilor din lege terenul aflat la 50
metri de axul șoselei
de centură nu va putea fi construibil, întreaga parcelă cu
număr cadastral
3852/9/1, având o poziție foarte bună nu va fi folosită ca atare.
S-a mai reținut că
această împrejurare nu justifică însă acordarea de despăgubiri și pentru 550 mp
ce au rămas în proprietatea reclamanților, în condițiile în care pot fi
exploatați conform destinației de teren agricol,
neimpunându-se includerea în suprafața expropriată și acordarea
despăgubirilor
aferente, cum au
solicitat reclamanții, în sensul majorării suprafeței expropriate la
1970
mp.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții S.I., S.S., S.A.
și pârâta C.N.A.D.N. prin D.R.D.P. Brașov.
Reclamanții,
în dezvoltarea criticilor formulate în recurs invocă motivele prevăzute de art.
304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând în primul rând nelegalitatea hotărârii
recurate, deoarece nu s-a avut în vedere că prin dezmembrarea terenului
în trei parcele s-a
ajuns la diminuarea valorii întregului teren, deoarece nu mai poate fi vândut
cu prețul ce s-ar fi obținut prin înstrăinarea întregii suprafețe,
printr-o eventuală vânzare pe parcele reduse.
Se
mai arată că despăgubirea ce trebuie acordată în urma exproprierii se
compune din valoarea reală a imobilului și
prejudiciul cauzat proprietarului,
ținând
cont de prețul de vânzare al imobilului, ceea ce nu s-a realizat în cauză,
fiind
ignorate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, se susține că
instanțele au greșit atunci când au redus valoarea la 40 Euro/mp, deși la
realizarea expertizei, experții au avut în vedere situația de drept și de fapt
la data efectuării expertizei, valoare care era de 55 Euro/mp.
Recurenții-reclamanți
susțin nelegalitatea hotărârii și sub aspectul diminuării valorii terenului
rămas în proprietatea lor, în raport de diminuarea suprafeței și lipsei
accesului la calea publică, ceea ce face imposibilă folosința în continuare cu
destinația de teren arabil prin cultivarea lui mecanizată.
Pârâta, C.N.A.D.N.R. prin
D.R.D.P. Brașov critică hotărârea recurată pentru nelegalitate sub aspectul
cuantumului despăgubirilor acordate în urma exproprierii, pe care le consideră
prea mari.
În acest sens, arată
că valoarea de 7 dolari SUA/mp este suficientă și îndestulătoare, fiind
stabilită în urma unei expertize tehnice evaluată de către un expert evaluator
autorizat.
Cu privire la suma de
40 Euro/mp susține că nu reprezintă valoarea reală de circulație a terenurilor
arabile situate în municipiul Sibiu și că a fost ignorată hotărârea Comisie de
aplicare a Legii nr. 198/2004 prin care s-a acordat suma de 26131,24 lei,
echivalentul a 9954 dolari SUA, sumă ce nu s-a scăzut din valoarea stabilită
drept despăgubire.
Analizând recursurile
în limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct.
9 C. proc. civ. se constată că sunt nefondate, pentru considerentele la care ne
vom referi în continuare:
Art. 9 din Legea nr.
198/2004 prevede că acțiunea promovată de expropriat se soluționează potrivit
art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Prin urmare,
criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt
prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 prevede că despăgubirea se
compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului,
experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit
imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data
întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului
sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Pentru stabilirea
despăgubirii, instanța a dispus efectuarea unei expertize compusă din experți,
alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar față de prevederile art. 26
din lege, corect s-a stabilit valoarea despăgubirii în raport de prețul de
vânzare de la data întocmirii raportului de expertiză.
Faptul că, potrivit
art. 8 din Legea nr. 198/2004 expropriatorul a făcut plata despăgubirilor
stabilite prin hotărâre și că transferul dreptului de proprietate s-a produs la
data plății, nu face inaplicabilă prevederea din Legea nr. 33/1994 (art. 26),
că la stabilirea cuantumului despăgubirii se are în vedere prețul de la data
întocmirii raportului de expertiză.
Corect s-a
reținut că în speță, părțile sunt de acord cu exproprierea, dar expropriații
reclamanți nu sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor și cu măsura
exproprierii parțiale, fiind incidente prevederile art. 24 alin. (2) și (4) din
Legea nr. 33/1994.
Astfel, ca
urmare a exproprierii pentru realizarea lucrărilor de interes public a fost
individualizată suprafața de 1422 mp ca fiind afectată de aceste lucrări,
suprafață ce aparține unei alte suprafețe mai mari a proprietarilor reclamanți.
Este
indubitabil că, despăgubirea cuvenită potrivit legii proprietarilor, trebuie să
reflecte valoarea reală de piață pentru ca să existe o justă despăgubire pentru
privarea de proprietate.
Conform
expertizei judiciare efectuate în cauză, valoarea pe metru pătrat de teren în
zonă este de 55 Euro, iar suprafața rămasă neexpropriată nu poate fi afectată
de construcții și rămasă fără acces la calea publică. Într-o asemenea situație,
corect s-a apreciat că valoarea despăgubirilor ce se impun a se acorda pot fi
de 40 Euro pe metru pătrat, deoarece imobilul supus exproprierii are destinație
agricolă și nu s-a făcut dovada schimbării destinației în teren de construcții,
astfel că restul terenului poate fi utilizat cu această destinație. Pentru
numărul cadastral 3852/9/1 în suprafață de 550 mp, limitrof șoselei de centură,
cât și pentru numărul cadastral 3852/9/3 în suprafață de 2328 mp nu se pot
acorda despăgubiri pentru că aceste imobile pot fi utilizate potrivit
destinației de terenuri agricole, chiar dacă nu au acces la o cale publică.
Valoarea de 40 Euro/mp este rezonabilă,
expertul stabilind că prin PUG zona în care se află terenul este valoroasă,
pentru că destinația dată va fi de zonă industrială.
Fiind valoroasă, zona
respectivă este căutată de investitori, astfel că instanța a majorat
despăgubirea acordată, apreciind că valoarea de 7 Euro/mp nu reprezintă o justă
despăgubire.
Nici prețul de 55 Euro/mp
nu a fost reținut ca un preț corespunzător, acesta reprezentând un preț de
piață în intravilanul municipiului Sibiu pentru terenuri construibile și nu
pentru terenuri agricole.
Nici critica
referitoare la acordarea de despăgubiri pentru scăderea valorii terenului în
suprafață de 550 mp, rămas în proprietatea reclamanților nu este fondată.
Acordarea
despăgubirilor pentru această suprafață nu poate fi justificată, în condițiile
în care terenul poate fi exploatat potrivit destinației sale de teren agricol
și nici nu este posibilă exproprierea lui alături de cealaltă parcelă, așa cum
au solicitat reclamanții.
Având în
vedere că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din
valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, instanța
reține că în mod corect prin hotărârea recurată s-au aplicat dispozițiile
acestui text, recurenții fiind despăgubiți în raport cu actele normative în
materie și față de prejudiciul suferit.
În ceea ce
privește recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N. se rețină că și criticile
acesteia sunt nefondate. Spre deosebire de susținerile recurenților reclamanți,
care apreciau despăgubirile acordate prea mici, această recurentă susține că
s-au acordat despăgubiri prea mari și că erau suficiente cele în valoare de 7 dolari
SUA/mp, stabilite prin expertiza tehnică întocmită în cauză de un expert
evaluator.
Modul de stabilire a despăgubirilor la valoarea reală
a prejudiciului a fost analizat anterior și s-a ajuns la concluzia că orice critică
sub acest aspect este nefondată.
Este
nerelevant faptul că nu s-a avut în vedere suma de 26131,24 lei la momentul
stabilirii despăgubirilor, sumă acordată prin hotărârea Comisiei de aplicare a
Legii nr. 198/2004, deoarece acest aspect poate fi rezolvat în momentul plății
despăgubirilor totale la care reclamanții sunt îndreptățiți.
Fată de toate
aceste considerente, retinându-se că niciuna dintre criticile formulate nu este
fondată, recursurile declarate de părți vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de reclamanții S.I., S.S., S.A. și de pârâta C.N.A.D.N.
prin D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 38A din 21 februarie 2008,
pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie
2008.