ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3355/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 97/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1454/85/2008 a fost admisă în parte acțiunea reclamanților M.G. și M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și s-a dispus anularea parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 99/2008 Șelimbăr în ceea ce privește cuantumul despăgubirii care va fi calculată la o valoare de 20 Euro/mp, echivalentul în lei la cursul din ziua plății. S-a dispus anularea parțială și a hotărârii nr. 100/2008 a aceleiași comisii în ceea ce privește suprafața expropriată cu nr. top. 365/10/3 care a fost stabilită la 2233 mp conform expertizei tehnice și a schiței anexe întocmite de experții P.M., F.I.D.

și H.V. precum și în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor care a fost calculată la o valoare de 20 Euro/mp, echivalentul în lei la cursul din ziua plății. S-au menținut restul prevederilor hotărârilor atacate și s-au respins celelalte cereri. În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții sunt proprietarii parcelei cu nr. cadastral 365/10 teren arabil în suprafață de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Șelimbăr. În vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiții „Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu – Tronson 1 și Tronson 2” s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 875 mp teren arabil din parcela identificată mai sus, cu numere cadastrale noi 365/10/2 și respectiv 365/10/3.

Expropriatorul a stabilit prin hotărârile atacate o despăgubire în cuantum de 27.712 lei, reclamanții nefiind de acord cu această sumă, fapt consemnat în cuprinsul hotărârilor. Potrivit concluziilor experților suprafața real afectată de lucrări este de 2333 mp față de cea de 875 mp stabilită de expropriator și s-a propus exproprierea prin formarea a trei corpuri funciare, astfel: Nr. cad. 365/10/1 de 7667 mp ce rămâne la proprietar, Nr. cad. 365/10/2 de 100 mp ce se expropriază, Nr. cad. 365/10/3 de 2233 mp ce se propune spre expropriere. Valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită la 20 Euro/mp. Pârâtul a formulat obiecțiuni la expertiză însă argumentele aduse pentru combaterea concluziilor acesteia nu sunt pertinente și au fost înlăturate de experți prin răspunsurile date la filele 90 și 102 din dosar.

În ceea ce privește solicitarea de dezmembrare prin formarea a două corpuri funciare de câte 5000 mp, experții au declarat că nu se justifică exproprierea unei suprafețe atât de mari întrucât suprafața rămasă dintre stâlpul de medie tensiune și parcela expropriată poate fi utilizată având acces pe drumul de exploatare vecin. S-a constatat că este întemeiată parțial acțiunea, reclamanții trebuind să fie despăgubiți la valoarea reală a imobilului expropriat, așa cum stipulează art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și nu în ultimul rând, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce privește suprafața expropriată, tribunalul a considerat că se impune a fi de 2233 mp care, conform expertizei, sunt inutilizabili.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții M.G. și M.M. și Statul Român prin C.N.A.D.N.R. iar prin decizia civilă nr. 121 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia s-au respins apelurile reținându-se următoarele: Este adevărat că în cuprinsul raportului de expertiză cei trei experți prezintă două metode pentru determinarea valorii de piață a terenului, respectiv metoda comparației prin bonitare și metoda comparației directe. În concluziile finale ale raportului de expertiză, cei trei experți, în urma analizării valorilor obținute în raportul de evaluare, stabilesc valoarea despăgubirilor în funcție de valoarea de piață a terenului expropriat ca fiind de 20 Euro/mp. Răspunzând obiecțiunilor reclamanților, experții au arătat că actele de vânzare la care au făcut referire reclamanții nu sunt limitrofe terenului învecinat, că sunt contracte în zonă datând din aceeași perioadă și cu 5 Euro/mp iar cel mai apropiat teren s-a vândut cu 15 Euro/mp.

Au mai precizat că sentințele prezentate de reclamanți se referă la terenuri în imediata apropriere a Municipiului Sibiu, care au o altă valoare și căutare pe piața imobiliară și au conchis că își mențin opinia din raportul de expertiză inițial (f. 102 – 103 dosar fond). În condițiile în care experții au analizat din perspectiva unor criterii specifice valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, luând în considerare inclusiv contractele de vânzare-cumpărare și sentințele la care se face referire în apelul reclamanților, Curtea apreciază că în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 26-27 din Legea nr. 33/1994 s-a reținut de tribunal că valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții este de 20 Euro/mp.

Ca atare, criticile aduse în acest sens de apelanții reclamanți nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât aceștia nu aduc argumente pertinente care să justifice stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor. Potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004 modificată și completată, în materia exproprierii transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere, sau, după caz, la data consemnării acestora în condițiile acestei legi. Pârâtul nu a făcut dovada plății sau consemnării despăgubirilor în conformitate cu p revederile art. 8 din aceeași lege, astfel că nu se poate vorbi în speță de faptul că a intervenit transferul dreptului de proprietate.

Prin urmare, nu se poate susține ca temei nici faptul că valoarea din raportul de expertiză reprezintă o valoare de la o dată ulterioară transferului dreptului de proprietate, încălcându-se prevederile legale în materie, acest motiv de apel formulat de pârât fiind nefondat. Nefondate sunt și criticile aduse hotărârii primei instanțe pentru exproprierea suplimentară și acordarea de despăgubiri pentru diferența până la 2333 mp. Sub acest aspect, Curtea reține că, într-adevăr, nu poate fi contestat faptul că exproprierea suprafețelor în cauză s-a făcut în baza unor proiecte tehnice puse la dispoziție de furnizorii de utilități. Chiar și așa legea, respectiv dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 permite instanței ca în raport cu situația reală să aprecieze și asupra necesității exproprierii unor suprafețe mai mari decât cele stabilite în hotărârile comisiei de specialitate.

În raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond experții au concluzionat că suprafața real afectată de lucrări este de 2333 mp. Ulterior, la solicitarea instanței de apel aceștia au precizat că această suprafață ca urmare a exproprierii rămâne izolată, fără acces și greu de exploatat (f. 24). Având în vedere starea de fapt pe care o relevă experții cât și dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este corectă și cu privire la exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea stabilită de Comisia Locală Șelimbăr de aplicare a Legii nr. 198/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât C.N.A.D.N.R. SA reprezentând Statul Român cât și reclamanții M.G.

și M.M. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel recurenta C.N.A.D.N.R. SA în reprezentarea Statului Român, a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel în sensul de a respinge solicitarea privind exproprierea unei suprafețe de teren mai mari decât cea expropriată. Se susține astfel că hotărârea recurată este nelegală sub aspectul stabilirii exproprierii suplimentare și acordarea de despăgubiri pentru diferența de suprafață până la 2333 mp. Exproprierea terenurilor, (susține recurenta) s-a făcut avându-se la bază proiecte tehnice prin care s-a stabilit suprafața de teren supusă exproprierii, necesară pentru montarea stâlpilor de înaltă tensiune.

În cazul de față, (arată recurenta) suprafețele de 775 mp și 100 mp sunt afectate de lucrarea care se va efectua (montarea stâlpului). Recurenții M.G. și M.M. au criticat hotărârea instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în ce privește valoarea despăgubirilor la suma de 56.621,91 Euro respectiv 24,27 Euro/mp pentru suprafața expropriată de 2333 mp. Recurenții au susținut că valoarea despăgubirilor pentru imobilele expropriate trebuie să acopere atât valoarea reală a terenului cât și prejudiciul produs prin expropriere potrivit art. 26 alin. (1), art. 27 și art. 28 din Legea nr. 33/1994.

Or, susțin recurenții, valoarea despăgubirilor în varianta aleasă de instanțe este prejudiciabilă, întrucât metoda de calcul a despăgubirilor ține doar de aprecierea excepțiilor și de variația pieței imobiliare la momentul efectuării expertizei, ori valoarea despăgubirilor trebuia comparată cu prețul altor imobile aflate în aceeași situație. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate. Expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 56 – 65 dosarul instanței de fond), a concluzionat că suprafața afectată real de expropriere este de 2333 mp, iar valoarea despăgubirilor în funcție de valoarea de piață a terenului expropriat este de 320 Euro/mp, respectiv de 171.825 lei pentru suprafața de 2333 mp.

Față de concluziile expertizei, care a identificat suprafața reală ce este afectată de expropriere în raport de chiar proiectele tehnice puse la dispoziție de furnizorii de utilități, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 24, art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Cum exproprierea vizează efectuarea lucrărilor la obiectivul de investiții „Varianta de ocolire a municipiului Sibiu – Tronson 1 și Tronson 2” și cum expertiza efectuată în cauză a identificat suprafața reală de teren ce este afectată, instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24-27 din Legea nr. 33/1995. Prin prisma acestor dispoziții legale și a celor expuse, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care ambele recursuri fiind nefondate urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții M.G., M.M. și pârâta Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 121/A din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2010.