ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Sibiu la data de 20 iulie 2007, reclamantul I.T. a solicitat, în

contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, pronunțarea unei hotărâri

prin care să se dispună exproprierea totală a suprafeței de teren de 3810,93 mp

și stabilirea cuantumului despăgubirii corespunzătoare valorii reale a

imobilului și suprafeței expropriate.

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin

sentința nr. 339 din 31 martie 2008 a admis în parte contestația formulată de I.T.

în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. A anulat în parte

hotărârea nr. 42 din 22 mai 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

Șelimbăr care se modifică în sensul că se dispune exproprierea suprafeței de 1631

mp din terenul situat în Șelimbăr nr. cadastral 3999/2/11 și număr parcelă

238/48/2/1 aparținând contestatorului. Terenul expropriat este hașurat cu roșu,

fiind situat între punctele 1-2-3-4-5 în anexa 5 (fila 94 dosar) din expertiza

întocmită de experții P.M., F.I.D., P.G., care face parte din prezenta

sentință. A stabilit despăgubirea pentru suprafața expropriată la 48 Euro/mp

(pentru 1631 mp), din care se va deduce suma de 20269 lei achitată. A respins

celelalte capete de cerere. A obligat intimatul să plătească reclamantului suma

de 8500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994 și în urma analizării

tuturor probelor administrate, valoarea solicitată de reclamant prin cererea de

chemare în judecată este satisfăcătoare, expropriatorul oferind 31,6 lei/mp,

iar expropriatul solicitând în faza negocierilor 48 Euro/mp. Este adevărat că

valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu

reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele

neexploatate), ci reprezintă o creștere conjuncturală, astfel că nu se poate

acorda valoarea de circulație solicitată de reclamant prin precizare.

În ceea ce privește cererea

reclamantului de a se expropria o suprafață excedentară, tribunalul a găsit-o

întemeiată, parcela acestuia, în urma exproprierii fiind afectată astfel: 1634

mp pentru un stâlp al rețelei electrice (amplasare stâlp și zonă protecție) și

2109 mp suprafață ce este traversată de trei linii de înaltă tensiune.

Referitor la cererea de a fi

expropriată întreaga suprafață de teren, aceasta a fost respinsă de tribunal

motivat de faptul că suprafața de 2109 mp, deși nu mai poate fi folosită pentru

construcții, poate fi folosită ca teren agricol, așa cum a fost destinația lui

și până în prezent. Mai mult, s-a reținut că proprietara rețelelor de înaltă

tensiune este C.N.E. și nu pârâta.

Apelurile declarate de reclamantul I.T.

și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.SA împotriva sentinței tribunalului

au fost respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 7/A

din 23 ianuarie 2009.

S-a reținut de către instanța de

apel că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în fața tribunalului rezultă

că s-au avut în vedere, la aprecierea terenului, toate criteriile prevăzute de

art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv valoarea reală și medie a terenurilor din

zonă apropiată de valoarea notarială de încheiere a actelor autentice cât și de

faptul că terenul este neconstruibil și agricol dirijat pentru anumite culturi

de dimensiuni mici. Valoarea de 80 Euro/mp a fost consemnată de experți ca

fiind valoarea de circulație pe piața liberă conform agențiilor imobiliare, dar

actele dosarului nu relevă efectuarea unor vânzări de teren din categoria celui

deținut de reclamant la acest preț. S-a reținut totodată că în raport de textul

cuprins la art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 instanța poate să aprecieze

asupra cuantumului despăgubirilor nu numai în raport de concluziile experților

ci și de oferta și pretențiile formulate de părți. În condițiile în care

experții au concluzionat că stâlpul și zona de protecție a acestuia afectează

terenul pe 1631 mp, în mod corect prima instanța a admis cererea reclamantului

de a se expropria o suprafață excedentară, fiind astfel nefondate criticile

aduse de pârât sentinței sub acest aspect. Nefondate s-au reținut a fi și

susținerile reclamantului referitoare la necesitatea exproprierii și a restului

suprafeței în contextul în care aceasta este afectată de alte trei rețele

electrice, care sunt proprietatea C.N.E., în contradictoriu cu care pot fi

valorificate pretențiile ce decurg din afectarea terenului său de respectivele

rețele.

Împotriva acestei ultime decizii au

declarat recursuri reclamantul și pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

Prin motivele de recurs, I.T. a solicitat

modificarea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună exproprierea totală a suprafeței de 3810,93 mp, acordarea unei

despăgubiri conform valorii de circulație de 80 Euro/mp pentru întreaga

suprafață de teren solicitată și acordarea sumei de 20.269 lei care nu a fost

consemnată nici până la această dată de către pârâtă în contul reclamantului. A

arătat că din probatoriul administrat s-a constatat că exproprierea se

realizează nu pentru lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale

(așa cum sunt ele definite prin Legea nr. 198/2004) ci pentru amplasarea unei

rețele electrice, fapt care afectează o suprafață de teren mult peste cea

propusă pentru expropriere. A precizat că a fost pus în situația ca pentru

suprafața de 2179,93 mp să nu mai poată efectua lucrări agricole, să nu mai

poată schimba culturile de la un an la altul sau să nu mai poată înființa

plantații de nici un fel. De edificarea unei construcții sau de vânzarea

acesteia în întreg sau parcelat nici nu mai poate fi vorba. Imposibilitatea

folosirii terenului echivalează în aceste condiții cu scoaterea sa din

circuitul civil întrucât reclamantul proprietar al terenului nu mai poate

edifica vreo construcție și nici nu mai poate dispune de lucrul său potrivit

art. 480 C. civ., iar, pe cale de consecință, acesta este îndreptățit la o

despăgubire pentru întreaga suprafață de teren în temeiul stabilit de art. 44

alin. (5) și (6) din Constituția României. A considerat, de asemenea, că

stabilirea cu titlu de despăgubire a sumei de 48 Euro/mp, care deși a fost

solicitată chiar de reclamant dar care a fost precizată urmare a raportului de

expertiză, nu-și are susținere practică. Al treilea motiv de recurs a vizat

aspectul că s-a scăzut din cuantumul total al despăgubirii suma de 20.269 lei,

deși această sumă nu se regăsește în contul recurentului-reclamant.

Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin motivele de

recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., a arătat

că decizia este nelegală întrucât are la bază o expertiză de evaluare întocmită

de experți specializați în topografie, cadastru și geodezie și nu de către

experți evaluatori, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2002. Totodată, decizia atacată este neîntemeiată în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor acordate, respectiv 48 Euro/mp, în condițiile în care

experții au stabilit că valoarea tehnică și de circulație a terenului este de

29,89 Euro/mp, folosind metoda comparației prin bonitate și metoda comparației

directe. Acest aspect este dovedit și de contractele de vânzare-cumpărare având

ca obiect terenuri situate în extravilanul comunei Șelimbăr. Instanța a

pronunțat o hotărâre nelegală și prin faptul că a dispus exproprierea

suprafeței de 1631 mp ce cuprinde atât zona necesară montării stâlpului,

respectiv 640 mp cât a fost expropriat cât și zona de protecție și siguranță.

Pentru această suprafață se poate obține dreptul de servitute prevăzut de Legea

nr. 13/2007, drept care se constituie la cererea proprietarului adresată

titularului de autorizație și licență, adică furnizorului de utilități,

respectiv C.N.T.E.E. SA și nicidecum pârâtei. De reținut este faptul că

exproprierea declanșată în baza H.G. nr. 1682/2004 este o procedură de

expropriere a terenurilor necesare în vederea relocării de utilități și nu una

pentru exproprierea terenurilor ce formează efectiv centura ocolitoare.

Examinând criticile deduse judecății pe

calea recursurilor, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 42 din 25 mai 2007, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Șelimbăr, județul Sibiu s-a

dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii, în

cuantum total de 20.269 lei, aferentă terenului situat în comuna Șelimbăr,

având număr cadastral 3999/2/1 și număr parcelă 238/48/2/1 aparținând lui I.T.,

pentru suprafața de 640 mp teren arabil.

Prin procesul verbal nr. 50 din 6 martie

2007 s-a consemnat că titularul nu este de acord privitor la cuantumul

despăgubirii pentru suprafața de 640 mp ce urmează a fi expropriată, pentru

suma totală de 20.269 lei și că solicită suma de 48 Euro/mp pentru suprafața de

4007 mp.

Recursul reclamantului este

nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor

prezenta în continuare.

Referitor la motivul de recurs

privind exproprierea totală a suprafeței de 3810,93 mp:

Potrivit art. 4

alin

. (1) din Legea nr. 198/2004,

pe baza documentației

tehnico-economice prevăzute la art. 3 alin. (1), Guvernul sau autoritatea

publică locală competentă, după caz, aprobă, prin hotărâre, indicatorii

tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului

de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de

finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor

care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor

estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conform

alin. (9) și termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele

expropriatorului. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoștință publică prin

afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie

de internet a expropriatorului și va fi comunicat Agenției Naționale de

Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea notării intenției de expropriere

a imobilelor situate pe coridorul de expropriere. Amplasamentul va fi

materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe

acesta. Autoritățile administrației publice locale vor include coordonatele

coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităților.

În speță, procedura de

expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de

investiții Varianta Ocolitoare a municipiului Sibiu – Tronson 1 de la km.0 –

000 (DN 1 km 302 + 150) la km. 15 + 000 și Tronson 2 de la km.15 + 000 la km.23

+ 800 (DN 1 km 320 + 090) a fost declanșată prin H.G. nr. 1682/2006.

Din economia textului

cuprins la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 rezultă că se poate adresa

instanței judecătorești competentă, în termenul prevăzut de la data comunicării

hotărârii de stabilire a despăgubirii, expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate

către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.

Rezultă deci că nu se

poate contesta în instanță exproprierea, dispusă prin hotărâre de Guvern, ci

numai cuantumul despăgubirii stabilită prin Hotărârea Comisiei constituită în

baza Legii nr. 198/2004.

Referitor la motivul de recurs

privind acordarea de despăgubiri de 80 Euro/mp:

Articolul 9 din Legea nr. 198/2004

prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii.

În art. 26 din Legea nr. 33/1994 se

precizează din ce se compune despăgubirea, iar art. 27 din același act normativ

stipulează că instanța va hotărî asupra despăgubirii, comparând rezultatul

expertizei cu oferta și pretențiile formulate de părți.

Se reține astfel ca fiind corectă

stabilirea despăgubirii pentru suprafața expropriată la 48 Euro/mp, solicitată

de altfel de expropriat în faza negocierilor, în condițiile în care valoarea de

80 Euro/mp a fost consemnată de experți ca reprezentând valoarea de circulație

pe piața liberă conform agențiilor imobiliare, fără ca din actele dosarului să

rezulte efectuarea unor vânzări de teren din categoria celui deținut de

reclamant la acest preț.

Referitor la motivul de recurs

privind neconsemnarea sumei de 20.269 lei la dispoziția recurentului-reclamant,

se reține că la dosarul cauzei a fost depusă în copie recipisa de consemnare

nr. 656087/1 din 20 iunie 2007 emisă de CEC, sucursala Sibiu, (fila 18 dosar

recurs).

Recursul pârâtei este fondat urmând

a fi admis, pentru considerentele prezentate

mai sus cu privire la faptul că nu se poate solicita,

în instanță, exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea dispusă prin

Hotărârea Comisiei constituită în baza Legii nr. 198/2004. Se va modifica în

parte decizia atacată, se va admite apelul pârâtei și schimba în parte sentința

nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, în sensul

înlăturării dispoziției de expropriere a suprafeței de 1631 mp în loc de 640

mp, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Cât privește motivul de recurs

privitor la cuantumul despăgubirii acordate, acesta este neîntemeiat motivat de

următoarele considerente:

Conform art. 25

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate „instanța va

constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul

desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt

supuse exproprierii” iar, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege

„despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative

- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin dispozițiile

legale menționate nu se instituite obligativitatea reținerii de către instanță

a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de

expropriator la momentul exproprierii, astfel cum dezvoltă recurenta, critica

de nelegalitate formulată.

Așa fiind, cât

timp prin dispozițiile pretins încălcate nu se instituie cerința invocată de

recurentă (ci, dimpotrivă se autorizează instanța să constituie o comisie de

experți care să calculeze despăgubirea), pe cale de consecință, critica de

nelegalitate se dovedește a fi străină în raport de textul legii și, ca atare,

nefondată.

Totodată,

potrivit art. 27 alin. (2) din lege, “despăgubirea acordată de către instanță

nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

Referitor la

motivul de recurs privind faptul că expertiza nu a fost întocmită de experți

evaluatori și de experți specializați în topografie, cadastru și geodezie, se

reține că acesta nu este întemeiat. Expertiza a fost efectuată de o comisie de

experți judiciari, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994,

unul din aceștia fiind desemnat, după cum precizează textul de lege, chiar de

către expropriator.

Se rețin astfel

ca fiind corecte constatările instanței de apel cu privire la acest aspect, cu

atât mai mult cu cât expertiza efectuată a implicat și verificări specifice

activității de topografie și cadastru, respectiv identificarea imobilului cu

stabilirea suprafeței reale afectate, verificări care nu cădeau în competența

persoanelor autorizate în evaluare.

Pentru cele ce preced, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat,

iar recursul pârâtei va fi admis, va fi modificată în parte decizia atacată, va

fi admis apelul pârâtei, schimbată în parte sentința nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, în sensul că se va înlătura dispoziția de expropriere a

suprafeței de 1631 mp în loc de 640 mp, menținându-se celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA împotriva deciziei nr. 7/A din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică în parte decizia atacată, admite

apelul pârâtei, schimbă în parte sentința nr. 339 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, în sensul că înlătură dispoziția de expropriere a

suprafeței de 1631 mp în loc de suprafața de 640 mp. Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul I.T. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

ianuarie 2010.