ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 744/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 13 februarie 2007,

S.W. a formulat, în temeiul Legii nr.

198/2004 și Legii nr. 33/1994 și în contradictoriu cu Statul Român în calitate

de expropriator reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, contestație împotriva

Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 8, 9 și 10 din 17 octombrie 2006

emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Primăria Șelimbăr, prin

care s-a dispus exproprierea și acordarea, prin consemnare, a despăgubirii

aferente terenurilor situate în Șelimbăr, având număr cadastral 1760/5/3/1

înscris în C.F. nr. 7386 Șelimbăr, în suprafață expropriată 1460 mp teren de

construcții, nr.cadastral 1760/5/4 înscris în C.F. 7386 Șelimbăr pentru

suprafața expropriată de 55 mp și respectiv nr. cadastral 1760/1/4/2/1 înscris

în C.F. 8203 Șelimbăr în suprafață expropriată de 2667 mp. A arătat că valoarea

reală a despăgubirilor pentru acoperirea pierderii pe care o înregistrează este

de 10.000.000 Euro.

Tribunalul

Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 1281 din 26 noiembrie 2007

a

admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamantul S.W. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

prin D.R.D.P. Brașov și, în consecință, a anulat hotărârile nr. 8/2006, 9/2006

și 10/2006 în parte, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și a

stabilit în sarcina pârâtei despăgubiri de 70 Euro/mp echivalent în lei pentru

terenul efectiv ocupat de lucrare, respectiv 5580 mp și o despăgubire de 40 Euro/mp

echivalent în lei pentru terenul afectat de interdicția de construire în

suprafață de 32.737 mp. A respins capătul de cerere privitor la plata

despăgubirilor de 10.000.000 Euro.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost de acord cu exproprierea nu

însă și cu cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârile atacate, motiv

pentru care a constatat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994 și Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului, art. 1, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului

de acordare a unor despăgubiri de 10.000.000 Euro, urmare susținerii

neîndeplinirii unor planuri de afaceri, va fi apreciată de instanță în limita

justului echilibru și a raportului rezonabil de proporționalitate, la care

textul din Protocol face referire.

In ceea ce privește

valoarea despăgubirilor, în cauză s-a efectuat o expertiză pentru identificarea

terenurilor supuse exproprierii și a stabilirii valorii acestora, potrivit

căreia din totalul de 113.400 mp teren proprietatea reclamantului, 15.321 mp

vor fi ocupați efectiv de șosea, iar 32.753 mp vor avea interdicție de

construire.

In raport de

despăgubirea propusă de experți, instanța a apreciat că reclamantul a sporit

valoarea imobilelor, atât prin introducerea utilităților (gaz, curent, apă),

având în vedere distanța față de prima localitate - Șelimbăr ceea ce a presupus

extinderi de conducte și rețele electrice, cât și prin schimbarea destinației

din teren agricol în teren construcții.

Nu s-a putut însă

reține că i s-a creat reclamantului un prejudiciu prin nerealizarea planului de

afaceri întrucât acesta nu a produs nicio probă din care să rezulte că SC G.T.

SRL este proprietatea sa și nici că a avansat lucrări pentru demararea planului

de afaceri și nu a depus un studiu de fezabilitate din care să rezulte un

prejudiciu viitor cert și cuantificabil.

Așadar, pentru a

asigura o justă și reală despăgubire, respectându-se principiul

proporționalității, instanța a acordat o despăgubire pentru terenul supus

exproprierii de 70 Euro/mp, respectiv 209,53 ron/mp, nereținând suma de 100 Euro/mp

avansată de experți deoarece un asemenea preț se oferă pentru terenuri din

intravilanul localităților mari și nicidecum pentru terenuri extravilane.

In ceea ce privește

terenul afectat de interdicția de construire, instanța a apreciat că față de

prevederile O.G. nr. 43/1992, art. 17 lit. b), reclamantul poate edifica dar să

nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului sau să

împiedice vizibilitatea pe drum, astfel încât prejudiciul adus expropriatului a

fost limitat la 40 Euro/mp -104,76 Ron/mp, față de 100 Euro/mp cât au propus

experții.

Pentru terenul

neafectat de construirea șoselei de centură în suprafață de 13.596 mp, instanța

nu a acordat despăgubiri reclamantului, constatând că respectivul teren poate

fi exploatat în regimul în care există de teren de construcții.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 48/A din 1 aprilie

2010

a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva

sentinței pronunțată de tribunal. A schimbat în parte hotărârea apelată atât în

ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului cât și în ceea

ce privește suprafața de teren pentru care se acordă aceste despăgubiri și rejudecând

în respectivele limite a anulat hotărârile nr. 8 din 17 octombrie 2006, 9 din

17 octombrie 2006 și 10 din 17 octombrie 2006, în parte, numai în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru următoarele

suprafețe de teren, efectiv expropriat:

- 1460 mp înscris în C.F.

7386, nr. cadastral 1760/5/3/1;

- 55 mp înscris în C.F.

7386, nr. cadastral 1760/5/4;

- 2667 mp înscris în C.F.

8203, nr. cadastral 1760/1/4//2/1, despăgubiri pe care le-a stabilit la o sumă

echivalentă contravalorii în lei la data plății a sumei de 61,91 Euro/mp. A

înlăturat dispozițiile sentinței referitoare la despăgubirile de 70 Euro/mp

pentru terenul efectiv ocupat de lucrare, respectiv 5580 mp și la despăgubirile

de 40 Euro/mp pentru terenul afectat de interdicția de construire în suprafață

de 32.753 mp. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea

capătului de cerere privitor la plata despăgubirilor de 10.000.000 Euro. A

respins apelul declarat de reclamantul S.W. împotriva sentinței tribunalului. A

obligat pe reclamant să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R. suma de 6000 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a

reținut, cu privire la apelul pârâtei, că instanța de fond a acordat

despăgubiri raportându-se strict la concluziile raportului de expertiză fără a

avea în vedere ceea ce a solicitat efectiv reclamantul și ceea ce avea

obligația de a soluționa potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Astfel,

tribunalul a acordat despăgubiri pentru terenul efectiv ocupat de lucrare în

suprafață de 5580 mp și pentru terenul afectat de interdicția de construire în

suprafață de 32753 mp, hotărârea pronunțată de respectiva instanță fiind

profund nelegală în ceea ce privește suprafețele de terenuri pentru care s-au

acordat despăgubiri, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru, partea

cerând numai majorarea cuantumului despăgubirilor pentru terenul efectiv

expropriat raportat la valoarea de circulație a terenului și la prejudiciul

adus proprietarului.

S-a constatat că

suprafața pentru care reclamantul putea solicita despăgubiri și a solicitat în

mod efectiv este suprafața expropriată prin Hotărârile nr. 8, 9 și 10,

respectiv 4182 mp.

In fața instanței de

apel s-a efectuat o nouă expertiză topografică, potrivit căreia suprafața

efectiv expropriată de 4182 mp nu acoperă integral terenul afectat de

construcția bretelei de legătură, experții apreciind că se impune exproprierea

în plus a suprafeței de 131 mp, însă curtea de apel a reținut că aceste

concluzii nu pot duce la o altă soluție atâta timp cât reclamantul nu a sesizat

instanța de judecată cu astfel de cerere.

In ceea ce privește

despăgubirile pentru suprafața de 32753 mp în cuantum de 40 Euro/mp, s-a

constatat că instanța de fond le-a acordat

extra petita

, întrucât

reclamantul nu a solicitat acest lucru nici prin acțiune și nici printr-o

eventuală precizare a acțiunii și nu a susținut în cererea de chemare în

judecată că terenul rămas în proprietate ar fi afectat de interdicția de

construire.

In legătură cu valoarea

despăgubirilor acordate de tribunal, curtea de apel a reținut că potrivit

raportului de expertiză judiciară efectuat în apel, terenul a fost evaluat în

luna octombrie 2009, data efectuării expertizei, la suma de 61,91 Euro/mp.

Instanța de apel a avut în vedere această valoare și nu cea raportată la luna

mai 2008 față de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

S-a reținut totodată că

diminuarea valorii de circulație a terenului se datorează fluctuațiilor de

prețuri ce au avut loc pe piața imobiliară în ultima perioadă de timp, care au

determinat scăderi considerabile ale prețurilor de tranzacționare ale bunurilor

imobile, având în vedere criza economică mondială care afectează în prezent

orice sector al pieței economice.

A reținut ca valoare de

circulație a terenului expropriat valoarea stabilită de expertiza efectuată în

apel, ca o consecință a efectului devolutiv a căii de atac a apelului, efect

care determină ca litigiul să fie transpus de la prima instanță la cea

superioară cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică, în

limitele a ceea ce s-a cerut prin probele administrate în apel, fiind firesc

astfel a fi dezbătută în această fază procesuală valoarea terenului și a fi

stabilită o altă valoare, ce rezultă din probele administrate în apel.

Cu privire la apelul

reclamantului,

instanța a

reținut că potrivit Legii nr. 198/2004 cu referire la Legea nr. 33/1994,

despăgubirile se acordă numai pentru suprafața de teren efectiv expropriată, nu

și pentru terenul rămas liber, care poate fi folosit potrivit destinației sale.

Valoarea prejudiciului

la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994 privește prejudiciul cauzat

proprietarului pentru terenul efectiv expropriat, însă acesta trebuie să facă

dovada unui astfel de prejudiciu, ceea ce în speță nu s-a realizat, cum corect

a reținut și instanța de fond.

Conform art. 998-999 C.

civ., trebuie reparate prejudiciile certe, care pot fi atât cele actuale cât și

cele viitoare, însă în cauză, potrivit raportului de expertiză contabilă

efectuat în apel, instanța a constatat că experții nu pot estima pierderile

prin raportare la rentabilitatea afacerilor în zonă, vadul comercial, clienți

și a subscris ideii potrivit căreia costul lucrărilor începute sau propuse în

plan nu poate fi determinat pe intenții potențiale, ipotetice sau proiecte

posibile. Nu a fost însușită propunerea experților de acordare a unei valori

procentuale sporite a despăgubirii, 5-10% din valoarea stabilită de experții

tehnici - întrucât aceasta nu are la bază nicio probă și niciun calcul concret

și precis.

Nu a fost primită

susținerea reclamantului referitoare la nemotivarea sentinței, constatându-se

că soluția pronunțată a făcut referiri la dispoziții legale incidente în

materie, atât interne cât și internaționale.

S-a constatat astfel că

acordarea unei despăgubiri de 61,91 Euro/mp reprezintă o despăgubire dreaptă și

rezonabilă, compatibilă cu exigențele respectării dreptului de proprietate

garantat de lege, în acord cu dispozițiile art. 481 C. civ., art. 44 din

Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție și Legii

nr. 33/1994.

Împotriva

acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamantul si pârâtul

Prin motivele de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul S.W.

a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii

apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, admiterea

cererii prin care a cerut anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor și

acordarea acestora pentru întregul prejudiciu suferit prin expropriere, atât

pentru terenul efectiv expropriat cât și pentru cel afectat de expropriere și,

de asemenea, pentru beneficiul nerealizat, respingându-se apelul pârâtului.

A arătat că instanța de

apel putea judeca apelul „doar în limitele cererii de apel", așa încât

respingerea cererii în despăgubiri pentru suprafața care depășește pe cea

efectiv expropriată și a cererii de acordare a beneficiului nerealizat, cu

motivarea că prima instanță ar fi judecat

extra petita

, fără să aibă o

solicitare în acest sens, este profund nelegală. A precizat că a formulat o

cerere în acest sens și tocmai de aceea instanța de fond a admis acțiunea cu

privire la despăgubiri pentru o suprafață mai mare decât cea efectiv

expropriată, arătând, în plus, că motivul

extra petita

nu este unul de

ordine publică și că pârâta nu a înțeles să formuleze motive de apel în raport

de acesta.

A considerat că au fost

încălcate astfel principiile contradictorialității și oralității, fiind lipsit

de posibilitatea de a se apăra, deoarece instanța de apel nu a pus în discuția

părților, ca și motiv de ordine publică, motivul

extra petita

.

Cele dispuse de prima

instanță și care nu au format motive de apel au intrat în puterea lucrului

judecat și, prin urmare, în cazul în speță, întrucât pârâtul nu a formulat

motive de apel pentru

extra petita

, nu se putea înrăutăți situația

reclamantului în propria-i cale de atac, avându-se în vedere dispozițiile

exprese și imperative ale art. 296 teza a doua C. proc. civ.

In continuare,

prevalându-se de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și arătând că

valoarea pretențiilor sale a fost dovedită prin probele administrate, a

considerat că ceea ce interesează în cazul exproprierii, pentru stabilirea

despăgubirilor este valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat

proprietarului, această din urmă latură cuprinzând atât prejudiciul efectiv cât

și beneficiul nerealizat.

A considerat că

instanța nu a argumentat pentru care motive a respins concluziile experților,

atâta vreme cât și din actele de publicitate imobiliară și din documentația

tehnică a rezultat că terenul se află în intravilanul localității într-o zonă

cu mare căutare pe piața tranzacțiilor imobiliare și că are o serie de

utilități care îi sporesc considerabil valoarea, având destinația de teren pentru

construcții.

A arătat, totodată, că

a solicitat valoarea de 70 - 80 Euro/mp la data premergătoare emiterii

hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, valoare care a fost confirmată de

probele administrate.

A apreciat că la aceste

valori se adaugă cele rezultate din expertiza privind pierderile suferite din

nerealizarea planului de afaceri care reprezenta o investiție privată în numele

reclamantului ca persoană fizică.

A solicitat astfel ca

pentru acoperirea integrală a prejudiciului și în ceea ce privește beneficiul

nerealizat, să se aplice separat procentul de 10% pentru fiecare din

obiectivele identificate prin pct. a) - f) în expertiza contabilă, fiind vorba

de prejudicii de natură diferită dar care toate împreună formează pierderile

înregistrate ca și beneficii nerealizate.

A invocat în susținere

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la cauza James

și alții împotriva Marii Britanii, 1986.

Pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

prin D.R.D.P. Brașov

a

solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a

deciziei atacate, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A considerat că nu au

fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora

instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

A arătat astfel că

potrivit valorilor unitare orientative pentru terenurile intravilane și

extravilane situate în comunele și satele din județul Sibiu existente pe site-ul

Camerei Notarilor Publici Alba Iulia pentru localitatea Șelimbăr, acestea sunt

de 133 lei/mp (31,82 Euro).

A precizat că valoarea

de 61,91 Euro/mp depășește cu mult valoarea reală a imobilului în litigiu,

instanța neținând cont de faptul că centura ocolitoare a sporit valoarea

terenului. A arătat totodată că suma stabilită de instanță este exagerată având

în vedere și oferta de vânzare a unui teren aflat în imediata vecinătate a

terenului în litigiu care este apreciat la valoarea de 36 Euro/mp.

Recursurile

sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Referitor

la recursul declarat de reclamant,

se reține că, în primul rând,

criticile formulate privesc încălcarea

de către instanța de apel a principiului neagravării situației în propria cale

de atac.

Nu pot fi primite însă

astfel de critici, în raport de dispozițiile art. 296 teza a II-a C. proc. civ.,

potrivit cărora apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o

situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Textul consacră deci

principiul

non reformatio inpejus

care presupune că părții care a

exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de

control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. Cu alte cuvinte,

hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat

apelul.

Dacă nu s-ar aplica

acest principiu, părțile, cunoscând că există riscul de a li se înrăutăți

situația, ar putea să renunțe la atacarea hotărârii, deși aceasta este nelegală

și netemeinică, ceea ce ar impieta grav asupra aflării adevărului și asigurării

respectării legii.

In speță însă, au

declarat apeluri atât reclamantul cât și pârâta C.N.A.D.N.R. SA, aceasta din

urmă criticând, prin motivele de apel, sentința pronunțată de tribunal,

inclusiv sub aspectul că nu se puteau acorda despăgubiri decât pentru suprafața

expropriată prin hotărârile contestate nr. 8, 9 și 10, respectiv de 4182 mp.

Prin urmare, sunt

eronate susținerile recurentului - reclamant, deoarece, deși pârâta nu a avut

motiv de apel expres referitor la aspectul că tribunalul s-a pronunțat

extra

petita

, din analiza criticilor formulate reiese, după cum s-a arătat,

faptul că s-a contestat acordarea de către instanța de fond a despăgubirilor

pentru o suprafață mai mare decât cea care face obiectul hotărârilor atacate.

Astfel încât, întrucât,

în cauză și partea adversă a exercitat calea de atac a apelului, inevitabil

soarta apelantului - reclamant s-a agravat, însă nu ca efect al nerespectării

principiului

non reformatio in pejus

de către curtea de apel, ci prin

constatarea de către instanță a caracterului fondat al criticilor formulate de

pârâtă.

Într-adevăr, după cum

corect a reținut și instanța de apel, prin hotărârile nr. 8, 9 și 10 din 17

octombrie 2006, emise pârâtă și contestate de reclamant, acesta a fost

expropriat cu teren în suprafață de 1460 mp, înscris în C.F. 7386 nr. cadastral

1760/5/3/1, 55 mp înscris în C.F. 7386 nr. cadastral 1760/5/4 și 2667 mp

înscris în C.F. 8203 nr. cadastral 1760/1/4/2/1, astfel încât acordarea de

către prima instanță a unor despăgubiri și pentru terenul în suprafață de

32.753 mp încalcă grav dispozițiile procedurale, tribunalul acordând mai mult

decât s-a solicitat.

Astfel, potrivit art. 129

alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății.

Or, în speță,

reclamantul nu a solicitat acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 32.753

mp ci doar majorarea cuantumului acestora pentru terenul efectiv expropriat

raportat la valoarea de circulație a terenului și la prejudiciul adus

proprietarului.

Ca atare, nu poate fi

primită niciuna dintre criticile reclamantului referitoare la agravarea

situației în propria-i cale de atac și la încălcarea de către instanța de apel

a limitelor judecării apelului, atâta vreme cât prin apelul său, pârâta a

învestit instanța a exercita controlul judiciar asupra hotărârii atacate și sub

aspectul depășirii de către tribunal a obiectului cererii dedusă judecății.

Mai mult, se reține că

din economia textului cuprins la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004

rezultă că se poate adresa instanței judecătorești competentă, în termenul

prevăzut de la data comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirii,

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, fără a se putea contesta

transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus

exproprierii.

Reiese deci că nu se

poate contesta în instanță exproprierea, dispusă prin hotărâre de Guvern, ci

numai cuantumul despăgubirii stabilită prin Hotărârea Comisiei constituită în

baza Legii nr. 198/2004.

O altă critică

formulată de reclamant, prevalându-se de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

privește cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de apel, neîndestulător

în opinia părții, în raport de probele administrate și concluziile experților.

Se reține că art. 9 din

Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează

potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirii.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994

precizează din ce se compune despăgubirea, respectiv din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar art. 27 din același act normativ stipulează că instanța va

hotărî asupra despăgubirii, comparând rezultatul expertizei cu oferta și

pretențiile formulate de părți.

Se constată astfel ca

fiind corectă stabilirea despăgubirii pentru suprafața efectiv expropriată la

61,91 Euro/mp, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în

apel și în acord atât cu exigențele respectării dreptului de proprietate, cât

și cu reglementările legale interne și internaționale în materie.

In ceea ce privește

beneficiul nerealizat, recurentul a încercat dovedirea acestuia prin

nerealizarea planului de afaceri, însă în lipsa unor alte probe, nu se poate

previziona asupra eventualei evoluții economice a S.G.T., atâta timp cât, în

plus, nu s-au depus înscrisuri privind demararea respectivului plan de afaceri

sau vreun studiu din care să rezulte un prejudiciu cert și cuantificabil, în

condițiile în care dispozițiile legale instituie obligativitatea dovedirii

acestora.

Cu privire la recursul

pârâtului,

referitor la

stabilirea cuantumului despăgubirilor, se reține că potrivit art. 25 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru

stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate „instanța va constitui

o comisie de

experți compusă dintr-un expert

numit de instanță, unul desemnat de expropriator si un

al treilea din partea persoanelor care sunt

supuse exproprierii"

iar,

conform art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege „despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului

si din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la

calcularea

cuantumului

despăgubirilor, experții, precum si instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrative - teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului

sau, după caz altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia".

Prin dispozițiile

legale menționate nu se instituite obligativitatea reținerii de către instanță

a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de

expropriator la momentul exproprierii, ci dimpotrivă se autorizează instanța să

constituie o comisie de experți care să calculeze despăgubirea.

Totodată,

potrivit art. 27 alin. (2) din lege, "despăgubirea acordată de către

instanță nu va

putea fi, mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de

altă persoană interesată".

Se constată totodată că

din actele dosarului nu rezultă efectuarea unor vânzări de terenuri din

categoria celui deținut de reclamant, pentru a putea fi reținute argumentele

pârâtului referitoare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel în unitatea administrativ - teritorială.

Sintagma folosită în

lege „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are semnificația

de preț efectiv plătit și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare

- cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau

de pe internet.

Pentru aceste motive,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor

respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamant și pârât.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul S.W. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

- D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 48/A din 1 aprilie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunța/ă în ședință

publica, astăzi 2 februarie 2011.