ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1391/2015

Asupra recursului civil de față, constată: Prin contestația înregistrata Ia data de 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, formulată în contradictoriu cu pârâții O.A., G.P., R.M., precum si cu Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimar, contestatorii M.V. și M.D. au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de cea din urmă pârâtă și recalcularea despăgubirilor ia prețul de circulație, ce se va stabili prin expertiza tehnică, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Pârâta CN A.D.N.R. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că, potrivii an. 10 din Legea nr. 198/2004, în asemenea litigii, calitate de expropriator o are Statul Român.

A mai invocat și excepția tardivității introducerii contestației, față de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, deoarece aceasta a fost introdusă la peste 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate. În drept au fost invocate dispozițiile art. 6-9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a respins excepțiile invocate de pârâta CN A.D.N.R. SA, iar pe fond, a admis, în parle, contestația formulată de contestatorii M.V. și M.D. A dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 110 din 12 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat în suprafață de 1.537 mp, astfel: 40 euro/mp pentru cei 870 mp teren cu destinație de construcții și 23 euro/mp pentru cei 703 mp teren cu destinație agricolă., echivalent în lei, la data plății.

A fost respinsă cererea de înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008 a pârâților O.A., G.P. și R.M. Reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 1.500 lei către pârâtele O.A., G.P. și R.M. Pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a fost obligat la cheltuieli de judecată de 2500 lei către conlestaiorul M.V. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N România, tribunalul a reținut că reclamanții și-au precizat cererea în ce privește pârâta chemată în judecată (fila 34 dosar) și, în temeiul art. 129 C. proc. civ., conform art. 40 din Legea 198/2004 și Legea nr. 33/1994, instanța a statuat prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2008 că pârât este Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA. Cu privirea la excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârâta C.N.A.D.N.R-SA instanța de fond a constatat că Hotărârea atacată nr. 110/2008 a fost comunicată contestatorilor eu scrisoare recomandată, la data de 7 iulie 2008 (fila 91 verso dosar}, iar contestația a fost formulată și înregistrată la data de 15 iulie 2008, respectiv în termenul de 30 de zile de ia comunicare, cu respectarea dispozițiilor art. 9 Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 198/2008. Pe fondul cauzei, Tribunalul Sibiu a reținut că, din înscrisurile de Ia dosar (contract de donație și vănzare-cumpărare autentificat din 1998, sentința civilă nr. 6268/1998) proprietara imobilului expropriat este M.D.

În baza Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 110/2007, Comisia de aplicare a Legii 198/2004 a dispus exproprierea terenului, în suprafață totală de 1.573 mp, din care 703 mp teren arabil și 870 mp teren construcții și, s-au acordat despăgubiri în cuantum total de 114.111 lei în favoarea reclamanților M.V. și M.D. și a pârâtelor O.A., G.P. și RM. S-a constatat că exproprierea s-a tăcut pentru utilitate publică, declarată potrivit legii, respectiv pentru realizarea obiectivului de investiții „Varianta de ocolire a municipiului Sibiu-Tronson 1 de la km.0+J)00 (DN 1 km. 302+150) la km.157 și Tronson 2 de la km. 15+000 la km.23+800 (DN 1 km.320+090). Imobilul supus exproprierii este proprietatea lui M.D., dar cele trei pârâte s-au contestat titlul în Dosarul nr. 9332/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.

Ca urmare, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru expropriere conf. art. 1, 2 și 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Îmobilul în litigiu se află în extravilanul localității Șelimbăr, la 60 m de limita Intravilanului pe dmmu! ce duce la stația de epurare. încă dinaintea exproprierii, în 2003, reclamanții M.V. și D. au scos din circuitul agricol 6.000 mp pentru edificarea unei hale industriale și a unei parcări. Din suprafața expropriată de 1.573 mp, rezultă ca 703 mp sunt teren arabil și 870 mp, teren construcții. S-a reținut că reclamanții au solicitat despăgubiri de 500 euro/mp. Conform raportului de expertiză efectuat de experții M.D., P.M. și H.V. a rezultat că, inițial, prin expertiză valoarea mp era de 130 lei/mp, respectiv 30 euro/mp.

iar prin suplimentul 2 la expertiză, valoarea mp de teren cu destinație de construcție era de 40 euro/mp, iar pentru ternul arabil aceasta era de 23 euro/mp. valori pe care instanța de fond Ie-a luat în considerare ia stabilirea despăgubirilor. S-a mai reținut că, potrivit constatărilor experților, reclamanții și pârâtele fost expropriați cu mai multe parcele de teren, fiind emise Hotărârile nr. 105, 107. 108 din 2008 ale Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Instanța fiind sesizată numai în ce privește Hotărârea nr. 110/2008, ce vizează terenul, în suprafață de 1.573 mp, a statuat numai cu privire la acesta. În ceea ce privește cererea reclamanților, de înlăturare a pârâtelor O.A., G.P.

și R.M. din hotărâre, ca nefîind îndreptățite la despăgubiri, prima instanță a apreciat-o nefondată, deoarece, conform ari. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004, în cazul în care despăgubirile referitoare la aceiași imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor. între părți există litigii în ceea ce privește calitatea de titular al dreptului de proprietate (Dosar nr. 9332/306/2007), astfel că în speță, comisia a făcut corect aplicarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 și art. 5 alin. (23) din H.G. nr. 434/2009. Reclamanții M.V. și M.D., precum și pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA au declarat apel împotriva sentinței nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, reclamanții au arătat că dintr-o eroare materiala au formulat contestația numai împotriva Hotărârii nr. 110/2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, întrucât terenul proprietatea lor a fost inițial un corp funciar unic, care, ulterior a fost lotizat în patru parcele și toate acestea au fost expropriate prin Hotărârile nr. 105, nr. 107, nr. 108 și nr. 110/2008. S-a susținut că, deși instanța de fond a constatat aceste împrejurări, nu s-a pronunțat decât asupra Hotărârii nr. 110/2008. Sub acest aspect, reclamanții au mai susținut că în expertiza plătită de aceștia, experții au avut în vedere întregul imobil, O alîă critică adusă de reclamanți hotărârii primei instanțe vizează soluționarea pctitului de înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008, a pâraielor de ordinul 2-4, susținând că acestea nu au niciun drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului în litigiu.

Ca urmare, în mod greșit au fost considerate persoane aparent îndreptățite la despăgubiri. Pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor, să se aibă în vedere cursul valutar valabil la data consemnării despăgubirilor. Prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că, a anulat în parte, Hotărârea nr. 110/2008 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și în ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și a dispus înlăturarea din cauză, a pârâtelor O.A., G.P.

și R.M. A înlăturat obligația reclamanților de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței Tribunalului Sibiu. A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu și a dispus obligarea intimaților-pârâți la piața cheltuielilor de judecată către reclamanți. Împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția civilă, au declarat recurs numai reclamanții M.V. și M.D. invocând critici de nelegalitate pe care le-au încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. de la 1865. În dezvoltarea criticilor, recurenții-reclamanți au arătat că dețineau o parcelă de pământ în zona supusă exproprierii din hotarul com.

Șelimbăr și, întrucât nu au fost mulțumiți cu despăgubirea acordată de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr au formulat contestație, neștiind că terenul fusese împărțit de expropriator în patru parcele, emițându-se câte o hotărâre pentru fiecare dintre acestea. Atacând Hotărârea nr. 110 din 12 februarie 2008 și neștiind că pentru restul terenului s-au emis alte hotărâri au fost despăgubiți de Tribunalul Sibiu și de Curtea de Apel Alba lulia cu valoarea acestora, astfel cum a fost stabilită, prin expertiza tehnică numai pentru o parcelă, deși, în fața ambelor instanțe au solicitat acordarea despăgubirilor pentru întreaga suprafață de teren. Prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanții M.V.

și M.D. împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția civilă. A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași curți de apel Pentru a decide astfel, instanța de casare a reținut în esență că, reclamanții au solicitat despăgubiri pentru terenul supus exproprierii, ce a fost proprietatea lui B.B., din conținutul contractului autentificat din 31 martie 1998 și din cuprinsul Hotărârilor nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 ale aceleiași comisii (filele 173 și urm. dosar fond) rezultând că suprafața de teren expropriată, ce a aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr. 110/2008, așa încât, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite.

Fiind necesar ca instanța de rejudecare să administreze probatorii suplimentare, care sa elucideze chestiunile legate de suprafața integrală a terenului expropriat și să lămurească situația juridică a imobilului, sub aspectul întinderii terenului și ai stabilirii despăgubirilor. În rejudecare, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 19/2012 a admis calea devoltitiva de atac, a schimbat sentința și, în consecință a admis în parte contestația. A anulat Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 și nr. 110/2008 emise de pârâta CN A.D.N.R. SA în ce privește cuantumul despăgubirilor și persoanele îndreptățite la despăgubiri. A dispus obligarea pârâtei CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților M.V.

și M.D. contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 213.124 euro, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat prin hotărârile menționate. A respins apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiași sentințe. A obligat pârâta CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, în sumă de 3.746 lei la fond și apel. A dispus obligarea pârâtelor O.A., G.P. și R.M. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1246 lei, pentru fond și apei. Obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, susținerile intimaților referitoare la o inadmisibîlitate a precizării acțiunii în apel cu privire îa toate hotărârile de expropriere au fost înlăturate, ea neavenite.

Prin Hotărârea nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnarea despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr, aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 1573 mp din care 703 mp teren arabil și 870 mp teren de construcții. Despăgubirea în sumă de 114.11 i lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M. și urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptățiți expropriatorului. Prin Hotărârea nr. 108 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 3538 mp teren arabil.

Despăgubirea în sumă de 112.052 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M. și urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de ce: îndreptățiți expropriatorului. Prin Hotărârea nr. 107 din 12 februarie 2008 emisă de aceeași companie s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr, aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 18 mp teren arabil extravilan. Despăgubirea în sumă de 570 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în aceleași condiții, conform hotărârilor anterioare.

Prin Hotărârea nr. 105 din 12 februarie 2008 emisă de aceeași pârâtă s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 1.344 mp, din care 359 mp teren arabil și 985 mp teren curți, construcții. Despăgubirea în sumă de 115.356 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în același condiții ca și anterioarele. Prin sentința civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 pronunțată de judecătoria Sibiu, irevocabilă, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul B.B., moștenitorii acestui defunct, valoarea rezervei succesorale, s-a dispus reducțiunea donațiilor.

Instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobîielor terenuri în sensul că s-a atribuit pârâtei O.A. imobilul teren în suprafață de 10.000 mp, din titlul de proprietate din 12 octombrie 1993. Au fost atribuite pârâților M.V. și M.D. următoarele imobile: teren arabil în suprafața de 4.500 mp înscris în C.F. Șelimbăr, teren arător în suprafață de 1.510 mp înscris în C.F. Rășinari, teren arabil în suprafață de 11.000 mp și teren arabil în suprafață de 16.000 mp, ambele din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, Loturile au fost compensate prin sultă.

Din dispozitivul acestei sentințe (irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr. 439/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă), a rezultat că parcela 325/4 din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, din care au fost formate mai multe parcele, expropriate prin hotărârile antemenționate (nr. 105/2008, nr. 107/2008, nr. 108/2008, nr. 110/2008 emise de CN A.D.N.R. SA) este proprietatea exclusivă a contestatorilor M. Ca urmare, s-a reținut că intimații O.A., G.P., R.M., neavând calitatea de proprietari asupra terenurilor, nu au vocație la despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii acestor terenuri.

De aceea, curtea a constatat că, ulterior pronunțării sentinței 1049/28 octombrie 2010 de către instanța de fond, a fost dată sentința civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 de către Judecătoria Sibiu, care a stabilit proprietarii terenurilor supuse exproprierii, deci o împrejurare nouă, care trebuie avută în vedere la soluționarea apelului. Constatând că doar contestatorii M.V. și D. sunt proprietari asupra imobilului expropriat (aspect necontestat în recurs) s-a admis apelul, în sensul de a se anula în parte Hotărârile nr. 110/2008, nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 eu privire la persoanele îndreptățite la despăgubiri, prin înlăturarea pârâtelor O.A., G.P., R.M. din aceste hotărâri emise de CN A.D.N.R.

SA Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local al com. Șelimbăr, județul Sibiu. Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut astfel: Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, așa cum a fost completat, în suplimentul 2 Ia lucrare s-a stabilit că pârâta a expropriat - prin cele 4 hotărâri de expropriere - o suprafață de 3104 mp, teren construcții, la care se adaugă o suprafață de 3.868 mp teren arabii. Suprafața terenului expropriat nu este de 18 mp, ci de 80 mp, potrivit expertizei de identificare și evaluare a terenului (fila 136) suprafața fiind confirmată de cei trei experți și avută în vedere la stabilirea despăgubirilor.

Instanța de apel a menținut suprafețele expropriate prin cele 4 hotărâri atacate, cu excepția parcelei 325/4/1/5, astfel că, aprecierile critice formulate de apelanta- pârâtă exced cadrului procesual stabilit la instanța de fond. dar și de instanța de recurs, așa încât, nu pot face obiectul apelului. Având în vedere poziționarea terenurilor expropriate față de localitate și condițiile avute în vedere Ia data întocmirii expertizei inițiale, experții P.M., M.D., H.V. au apreciat valoarea terenurilor la 40 euro/mp terenul de construcții și 23 euro/mp terenul arabil. Așadar, valoarea totală a despăgubirilor care li se cuvin contestatorilor este de 213.124 euro, contravaloarea în lei la data plății.

De altfel, pârâta CN A.D.N.R. SA nu a contestat, prin apelul declarat, nici suprafața totală expropriată și nici cuantumul despăgubirilor, singura critică formulată vizând doar momentul Sa care să se raporteze transformarea în lei, a despăgubirilor stabilite în euro. Având în vedere că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc față de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, Ia data întocmirii raportului de expertiză, în rejudeearea apelului s-a menținut valoarea despăgubirilor calculate în primul ciclu procesual. Această valoare fiind stabilită în euro și nefîînd plătită, pentru a asigura o justă despăgubire a contestatorilor trebuie transformată în lei, doar în momentul la care se face plata.

Împotriva Deciziei nr. 79 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865. Pârâtul sus menționat a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul de a respinge apelul declarat de reclamanți, cu privire la anularea Hotărârilor nr. 105/2008,107/2008, nr. 108/2008 și nr. 116/2008 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și acordarea despăgubirilor în valoare de 213.124 euro. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de apel a apreciat în mod eronat, că obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, concluzionând astfel, că susținerile cu privire la madmisibilitatca precizării acțiunii în apei, ar fi neavenite.

S-a susținut că instanța de apel nu a motivat nici în fapt și nici în drept, temeiul pentru care a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri pentru toate cele patru parcele expropriate, despăgubiri stabilite în baza raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond. Față de dispozitivul sentinței de fond, prin care au fost acordate despăgubiri doar pentru suprafața expropriată în baza Hotărârii nr. 110/2008, s-a arătat că recurenta CN A.D.N.R. SA nu avea interes sa promoveze apel.

Prin precizarea motivelor de apel s~a avansat ideea că instanța de recurs a statuat cu caracter obligatoriu, împrejurarea ca instanța de fond nu s-a pronunțat corect și iegal în limitele investirii (cu respectarea principiului disponibilității), instanța de recurs, constatând că în fapt; „suprafața de teren expropriată ce a aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr. 110/2008". Față de această interpretare, s-a reținut că apelanții au formulat o precizare a motivelor de apel și au solicitat acordarea despăgubirilor în cuantum de 2.131.124 euro pentru suprafața totală de 6.972 mp. Înalta Curte de Casație si Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 5186 din 12 noiembrie 2013 a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R SA.

A casat Decizia nr. 79 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța supremă a reținut că, prin decizia înaltei Ciuli de Casație și Justiție, secția civilă, cu nr. 5978 din 4 octombrie 2012, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., s-a statuat că, în mod neiegal, s-a reținut că obiectul contestației formulate se referă doar la Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 110/2008 întrucât, din considerentele acțiunii, a rezultat că reclamanții au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru întreaga suprafață expropriată.

Altfel spus, instanța de casare a reținui cu autoritate de lucru judecat că cererea de chemare în judecată se referă Ia Hotărârile nr: 105/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 1.344 mp,; nr. 107/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 18 mp; nr. 108/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 3.538 mp și nr. 110/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 1.573 mp, în total 6.473 mp. Sub acest aspect, instanța a reținut corect incidența dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Prin notele de ședință depuse de reclamanți la instanța de apel, după casarea cu trimitere, aceștia au arătat că valoarea totală a despăgubirilor pentru terenurile expropriate este de 233.124 euro, sumă rezultată din adiționarea sumei de 124.160 euro pentru terenul de construcții de 3.104 mp cu suma de 88.964 euro pentru terenul arabil de 3.868 mp.

Rezuhâ astfel, că despăgubirea de 213,124 euro, acordată de instanța de apel, se referă la o suprafață de teren de 6.972 mp, superioară celei menționate în hotărârile sus-mențlonaîe de 6.473 mp. Ar fi rezultat astfel, că instanța de apel a dispus exproprierea suplimentară a unei suprafețe de 499 mp, operațiune interzisă de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, câtă vreme instanța de judecată poate cenzura, în această procedură, doar cuantumul despăgubirilor.

S-a mai menționat că este posibil ca suma acordată să privească o alta componentă a despăgubirii acordate și anume daunele produse proprietarului, altele decât valoarea terenului expropriat, numai că, în absența considerentelor, instanța de control judiciar nu poate stabili dacă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au fosî respectate. În mod corect s-a reținut că pârâtul nu a contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafața de 1.573 mp ce a făcut obiect ai Hotărârii nr. 110/2008, ci doar paritatea euro/leu. Considerentul nu se poate extinde însă și asupra celorlalte suprafețe care nu au fost evaluate la fond și nici în etapa devolutivă a procesului.

în conformitate cu dispozițiile art. 26 din legea exproprierii, respectiv prin raportare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Prin urmare, a reținut instanța supremă că împrejurările de fapt ale cauzei cu referire Ia Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008 și 108/2008 nu au fost pe deplin stabilite, astfel că a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării unei expertize tehnice judiciare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia Ia data de 9 aprilie 2014, sub nr. 2903/85/2008** și, în rejudecare, a Ibst efectuat un nou raport de expertiză supliment, precum și o completare a acestuia, ca urmare a admiterii obiecțiuniior formulate de pârât.

Prin Decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiași sentinței, pe care a schimbat-o în tot și rejudecând cauza; A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.V. și M.D. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin CN A.D.N.R. SA România, O.A., G.P., R.M. A anulat Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 și nr. 110/2008 emise de CN A.D.N.R. SA România, în ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și cuantumul despăgubirilor.

A dispus înlăturarea din aceste hotărâri a pârâților O.A., G.P., R.M. A stabilit cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru terenul în suprafața de 1.573 mp expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008, la suma de 40 euro/mp pentru terenul în suprafață de 870 mp cu destinația de teren de construcții și suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafață de 703 mp cu destinația de teren arabil. A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul In suprafață de 4900 mp expropriat prin Hotărârile nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 la o valoare de 14 euro/mp. A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților M.V. și M.D.

contravaloarea în lei la data plății, a sumei totale de 119.569 curo, defalcată după cum urmează; - suma de 16.169 euro, despăgubiri pentru terenul arabil în suprafață de 703 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008; - suma de 34.800 euro, despăgubiri pentru terenul în construcții în suprafață de 870 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008. - suma de 68.600 euro. despăgubiri pentru terenul în suprafață de 4900 mp expropriat prin Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) și nr. 108/2008 (3.538 mp). A respins cererea pârâților O.A., G.P. și R.M. de a fi obligați reclamanții M.V. și M.D. să le plătească cheltuieli de judecată, la fond. A dispus obligarea pârâtelor O.A., G.P.

și R.M. să plătească reclamanților M.V. și M.D. suma de 1246 lei, cheltuieli de judecată în apel. A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților M.V. și M.D. suma de 4.576 lei, cheltuieli de judecată în fond și în apel. Pentru a decide astfel, instanța de rejudecare, în apel a reținut următoarele; Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut că pentru suprafața de 1.573 mp, expropriată prin Hotărârea nr. 110/2008 cuantumul despăgubirilor a fost menținut ia suina de 40 euro/mp pentru terenul în suprafață de 870 mp cu destinația de teren construcții și suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafață de 703 mp eu destinația de teren arabil, așa cum a fost stabilit de Tribunalul Sibiu prin sentința nr. 1049/2010.

Această valoare a fost propusă prin suplimentul raportului de expertiză întocmit de experții P.M., M.D. și H.V. pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2010 (filele 197-198, dosar fond). Valoarea nu a fost contestată în fața instanței de fond, părțile nea vând obiecțiuni la acest supliment, aspect consemnat în practicaua sentinței nr. 1049/2010 (fila 210 dosar fond) și nu a format obiect al motivelor de apel nici pentru reclamanți (filele 3-4, Dosar nr. 2903/85/2008 al Curții de Apel) și nici pentru pârât (fila 22 dosar apel). În ceea ce privește terenurile expropriate prin celelalte hotărâri de expropriere. instanța de apei nu poate acorda aceeași valoare a terenului pentru următoarele considerente: obiectul litigiului ba constituit inițial, doar Hotărârea nr. 110/2008, aspect statuat prin Decizia nr. 145/2011 a Curții de Apel, pronunțată în primul ciclu procesual.

În urma casării acestei hotărâri, prin Decizia nr. 5978/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, instanța de recurs a statuat că obiectul cercetării judecătorești trebuie extins și cu privire la celelalte terenuri. Ulterior, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, instanța de apei a stabilit aceeași valoare a despăgubirilor și pentru terenurile expropriate prin Hotărârile nr. 105, nr. 107 și nr. 108/2008, acordând suma totală de 213.124 euro, pornind de la valoarea de 40 euro/mp terenul de construcții și 23 euro/mp terenul arabil, însă această decizie a fost casată cu dispoziția de a se suplimenta probațiunea în ceea ce privește valoarea celorlalte terenuri.

Cu privire la valoarea terenului în suprafață de 4.900 mp, expropriat prin Hotărârile nr. 108/2008, 107/2008 și nr. 105/2008, experții au întocmit un raport de expertiză inițial, în care au propus o valoare de 40 euro/mp pentru terenul de construcții și 23 euro/mp pentru terenul arabil, făcând precizarea că aceasta este o valoare medie raportată lă prețui cu care se vindeau în mod obișnuit imobilele de același fel conform celor stabilite prin suplimentul de expertiză din anul 2010 (fila 48, Dosar Curtea de Apel, nr. 2903/85/2008**). Având în vedere însă îndrumările obligatorii aie instanței de casare, precum și dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a solicitat experților să reevalueze terenul, raportai la aceste dispoziții legale, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin suplimentul la raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2014 experții au propus o valoare actuală a terenului de 14 euro/mp, ea o valoare medie pentru întreaga suprafață indiferent de categoria de folosință (filele 109-113). Această valoare de 14 euro/mp a fost avută în vedere de instanța de apel pentru despăgubirile care se vor acorda reclamanților pentru suprafața de 4.900 mp expropriată prin Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) și nr. 108/2008 (3538 mp), ceea ce înseamnă o valoare de 68.600 euro, care va fi plătită în lei, h\valoarea euro de la plății. Împotriva Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, au declarat recurs, redamanții M.V.

și M.D., criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865. Reeurențu-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului acestora, respingerii apelului declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, obligării acestuia din urmă la plata în lei, în echivalent, a sumei de 213.124 euro, reprezentând despăgubiri pentru exproprierea imobilelor în suprafața totală de 6.972 mp. În esență, criticile formulaie de reclamanți vizează analiza greșită a instanței de apel, care nu a apreciat că s-a dispus și exproprierea suplimentară a unei suprafețe de teren de 499 mp, ce reprezintă diferența dintre constatările din teren aie experților (6.972 mp) și suprafețele cumulate din cele 4 hotărâri de expropriere (6.473 mp) emise de pârâta CN A.D.N.R.

SA, instanța de ape! motivând că, în realitate, s-au expropriat doar 6.473 mp. Se invocă, de asemenea, greșita admitere a apelului formulat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, întrucât acesta a fost respins - în primul ciclu procesual, încă din anul 2011, prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, (în primul apei), nefiind contestată nici suprafața de teren ce a format obiectul exproprierii, nici valoarea despăgubirilor acordate, ci singurele critici formulate au vizat paritatea cursul leu/euro, pârâta sus menționată necontestatul, nici în fond, nici în apel, și nici în recurs, valorile stabilite pe metru pătrat de teren.

Totodată, se arată că soluția de respingere a apelului nu a fost atacată cu recurs, astfel că instanța de apel, în rejudeeare. a încălcat principiul autorității de lucru judecat, cu privire la soluția pronunțată, asupra căreia nu mai putea reveni. O altă critică a deciziei atacate formulată de recurenții-reclamanți are în vedere că instanța de apei a realizat o aplicare eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, text ce are în vedere valoarea de la data întocmirii raportului de expertiză, iar interpretarea acestuia trebuie realizată m spiritul reparator al legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă și prealabilă", ce implică voința legiuitorului ca valoarea despăgubirii să fie cât mai apropiată de momentul exproprierii și, în speță, aceasta ar fi fost corect aplicată, conform valorii stabilite prin expertiza din anul 2010, iar nu la prețurile practicate la 7 ani după expropriere, în acest sens, fiind și Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale.

Recursul este fondat si urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed: Obiectul învestirii instanței de fond, prin prezenta acțiune introdusă în anul 2008 l-a constituit acordarea despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs reclamanților, ca urmare a exproprierii și totodată, înlăturarea unor terți (ce au fost chemați în judecată în proces, în calitate de pârâți), de la măsura reparatorie a acordării acestor despăgubiri. Ca atare, instanța de fond, Tribunalul Sibiu în primul ciclu procesul (cauza suferind două casări cu trimitere spre rejudecare) le-a acordai reclamanților despăgubiri doar pentru o parcelă de teren din cele patru și a respins cererea privind înlăturarea unor pârâți (menționați în petitul acțiunii) de la măsura despăgubirii.

Astfel. prin sentința civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu s-a stabilit prețul de 40 euro/mp teren destinație construcții și 23 euro/mp pentru terenul agricol. Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței de mai sus a avut ca obiect acordarea despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs, ca efect al exproprierii. Așadar, cum deja s~a menționat, primul apel a fost declarat și de reclamanți, dar și de către pârâtul Siatul Român prin CN A.D.N.R. SA. În cadrul primului ciclu procesual, primul recurs a fost formulat doar de către reclamanți și, pe cale de consecință, a fost admis. Pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA nu a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, astfel că, soluția de respingere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA a intrat în puterea lucrului judecat. Pentru aceste considerente este de observat că, critica promovată de reclamanți privind greșita admitere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA este fondată, întrucât, în primul ciclu procesual, în cadrul soluționării primului apel, instanța de control judiciar, în mod corect și legal a respins apelul declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, astfel cum rezultă din Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Această din urmă decizie a fost recurată doar de către reclamanții Mironescu Vasile și M.D.. Astfel, prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și iustiție, secția I civilă, astfel cum s-a arătat, a fost admis recursul reclamanților, casată Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția civilă, și trimisă cauza spre rejudecare.

Ulterior, prin decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a aceleiași instanțe a fost admis doar apelul reclamanților, soluția de respingere, a apelului declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA intrând în puterea lucrului judecat, prin nerccurare. Mai mult, instanța de control judiciar a apreciat corect că în primul său apel, pârâtul mai sus amintit nu a contestat nici suprafața totală expropriată și nici cuantumul despăgubirilor, singura critică vizând doar momentul la care trebuia să se raporteze transformarea în lei, a despăgubirilor stabilite în euro. Decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, este nelegală, întrucât a încălcat principiul autorității de lucru judecat și, în mod eronat, a fost admis și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, ce fusese respins, cu putere de lucru judecat, prin Decizia nr. 145/2011 a Curții de Apel Alba lulia, aceasta din urmă hotărâre fiind nerecurată de pârâtul mai sus menționat. Ca efect al respectării principiului autorității de lucru judecat, este evident că nu pot fi analizate sub aspectul nelegalității, critici ce nu au format obiect al unui recurs, ce trebuia exercitat în condițiile conformității și respectării ierarhiei căilor de atac, fără a cărui exercitare împiedică un eventual control judiciar în alt ciclu procesual.

Referitor la criiicile privind incidența si aplicabilitatea în speță, a Deciziei Curții Constituționale nr. 12 din 15 ianuarie 2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind uneie măsuri preaiabile lucrărilor de construcție de autostrăzi naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, aceasta este nefondat Recurenții-reclamanți susțin că aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 care se referă la data întocmirii raportului de expertiză trebuia tăcută de instanța de apel în spiritul legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă și prealabilă", astfel că, din acest punct de vedere a fost exprimată voința legiuitorului ca despăgubirea să fie cât mai apropiată de momentul exproprierii, moment la care este diminuat patrimoniul persoanei expropriate.

Susținerea recurenților, în sensul că au fost lipsiți de proprietatea lor încă din anul 2008, iar evaluarea s-a făcut abia în anul 2010, deci doi ani mai târziu și nemulțumirea acestora, că valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin expertize la un moment situat în timp la 7 ani de la expropriere, cu nesocotirea principiilor stabilite prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, nu pot fi reținute ca un motiv de nelegalitate, în sensul aplicării unor dispoziții care nu erau în vigoare. Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale mai sus evocată, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015 care constată că sunt neconstituționale dispozițiile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 nu este aplicabilă, astfel că nu pot fi considerate, ca întemeiate, criticile din recursul reclamanților ce vizează cuantumul despăgubirilor.

Așadar, instanța de apel a interpretai și aplicat corect, în cazul concret dedus judecății, dispozițiile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 referitoare Ia cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților. Cât privește eritîcile referitoare la majorarea cuantumului despăgubirilor, este de observat că, in mod corect, instanța de apel a apreciat și reținut, în considerentele deciziei atacate cu prezentul recurs, că au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a stabilit pentru suprafața de 4.900 mp, o valoare de 14 euro/mp,-potrivit ultimului supliment al raportului de expertiză, aflat Ia filele 109-113 dosar.

În consecință, nu există un motiv de nelegalitate al deciziei atacate, referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor, față de împrejurarea că instanța s-a raportat strict la actul normativ în vigoare, aplicabil la data de 13 ianuarie 2015 și, totodată, nu pot fi reținute ca fondate, nici eritîcile privind mărirea suprafeței expropriate cu 499 mp, astfel cum eronat solicită reclamanții, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța a motivat pe larg și a arătat argumentele pentru care suprafața totală a exproprierii a fost determinată la 6.473 mp. Ca atare, Înalta Curte va constata incident doar motivul de nelegalitate referitor la greșita admitere a apelului declarat de pârâtul Statui Român prin CN A.D.N.R.

SA și a fost respins în anul 2011 cu autoritate de lucru judecat). Așadar, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă, rap. la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865. va admite recursul declarat de reclamanți. Va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Stalul Român prin CN.A.D.N.R SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă. Moditică în parte decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.