ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1391/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1391/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra

recursului civil de față, constată:

Prin contestația înregistrata Ia

data de 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, formulată în contradictoriu

cu pârâții O.A., G.P., R.M., precum si cu Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004

Șelimar, contestatorii M.V. și M.D. au solicitat anularea în parte a Hotărârii

nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de cea din urmă pârâtă și recalcularea

despăgubirilor ia prețul de circulație, ce se va stabili prin expertiza tehnică,

cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Pârâta CN

A.D.N.R. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa,

susținând că, potrivii an. 10 din Legea nr. 198/2004, în asemenea litigii,

calitate de expropriator o are Statul Român. A mai invocat și excepția

tardivității introducerii contestației, față de prevederile art. 9 din Legea nr.

198/2004, deoarece aceasta a fost introdusă la peste 30 de zile de la

comunicarea hotărârii atacate.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 6-9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din

Legea nr. 33/1994.

În primul ciclu

procesual, prin sentința civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010, Tribunalul

Sibiu a respins excepțiile invocate de pârâta CN A.D.N.R. SA, iar pe fond, a

admis, în parle, contestația formulată de contestatorii M.V. și M.D.

A dispus

anularea în parte a Hotărârii nr. 110 din 12 februarie 2008 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor pentru imobilul expropriat în suprafață de 1.537 mp, astfel: 40

euro/mp pentru cei 870 mp teren cu destinație de construcții și 23 euro/mp

pentru cei 703 mp teren cu destinație agricolă., echivalent în lei, la data

plății.

A fost respinsă

cererea de înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008 a pârâților O.A., G.P. și R.M.

Reclamanții au

fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 1.500 lei către pârâtele

O.A., G.P. și R.M.

Pârâtul Statul

Român prin CN A.D.N.R. SA a fost obligat la cheltuieli de judecată de 2500 lei

către conlestaiorul M.V.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N România, tribunalul a

reținut că reclamanții și-au precizat cererea în ce privește pârâta chemată în

judecată (fila 34 dosar) și, în temeiul art. 129 C. proc. civ., conform art. 40

din Legea 198/2004 și Legea nr. 33/1994, instanța a statuat prin încheierea de

ședință din 19 noiembrie 2008 că pârât este Statul Român prin CN A.D.N.R. SA.

Cu privirea la

excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârâta

C.N.A.D.N.R-SA instanța de fond a constatat că Hotărârea atacată nr. 110/2008 a

fost comunicată contestatorilor eu scrisoare recomandată, la data de 7 iulie

2008 (fila 91 verso dosar}, iar contestația a fost formulată și înregistrată la

data de 15 iulie 2008, respectiv în termenul de 30 de zile de ia comunicare, cu

respectarea dispozițiilor art. 9 Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr.

198/2008.

Pe fondul

cauzei, Tribunalul Sibiu a reținut că, din înscrisurile de Ia dosar (contract

de donație și vănzare-cumpărare autentificat din 1998, sentința civilă nr.

6268/1998) proprietara imobilului expropriat este M.D.

În baza

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 110/2007, Comisia de aplicare a

Legii 198/2004 a dispus exproprierea terenului, în suprafață totală de 1.573

mp, din care 703 mp teren arabil și 870 mp teren construcții și, s-au acordat

despăgubiri în cuantum total de 114.111 lei în favoarea reclamanților M.V. și

M.D. și a pârâtelor O.A., G.P. și RM.

S-a constatat

că exproprierea s-a tăcut pentru utilitate publică, declarată potrivit legii,

respectiv pentru realizarea obiectivului de investiții „Varianta de ocolire a

municipiului Sibiu-Tronson 1 de la km.0+J)00 (DN 1 km. 302+150) la km.157 și

Tronson 2 de la km. 15+000 la km.23+800 (DN 1 km.320+090).

Imobilul supus

exproprierii este proprietatea lui M.D., dar cele trei pârâte s-au contestat

titlul în Dosarul nr. 9332/306/2007 al Judecătoriei Sibiu. Ca urmare, s-a

apreciat că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru expropriere conf.

art. 1, 2 și 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Îmobilul în

litigiu se află în extravilanul localității Șelimbăr, la 60 m de limita

Intravilanului pe dmmu! ce duce la stația de epurare. încă dinaintea

exproprierii, în 2003, reclamanții M.V. și D. au scos din circuitul agricol 6.000

mp pentru edificarea unei hale industriale și a unei parcări. Din suprafața

expropriată de 1.573 mp, rezultă ca 703 mp sunt teren arabil și 870 mp, teren

construcții.

S-a reținut că

reclamanții au solicitat despăgubiri de 500 euro/mp. Conform raportului de

expertiză efectuat de experții M.D., P.M. și H.V. a rezultat că, inițial, prin

expertiză valoarea mp era de 130 lei/mp, respectiv 30 euro/mp. iar prin

suplimentul 2 la expertiză, valoarea mp de teren cu destinație de construcție

era de 40 euro/mp, iar pentru ternul arabil aceasta era de 23 euro/mp. valori

pe care instanța de fond Ie-a luat în considerare ia stabilirea despăgubirilor.

S-a mai reținut

că, potrivit constatărilor experților, reclamanții și pârâtele fost expropriați

cu mai multe parcele de teren, fiind emise Hotărârile nr. 105, 107. 108 din 2008

ale Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Instanța fiind sesizată numai

în ce privește Hotărârea nr. 110/2008, ce vizează terenul, în suprafață de 1.573

mp, a statuat numai cu privire la acesta.

În ceea ce

privește cererea reclamanților, de înlăturare a pârâtelor O.A., G.P. și R.M.

din hotărâre, ca nefîind îndreptățite la despăgubiri, prima instanță a

apreciat-o nefondată, deoarece, conform ari. 5 alin. (5) din Legea nr.

198/2004, în cazul în care despăgubirile referitoare la aceiași imobil sunt

cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent

îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor. între părți

există litigii în ceea ce privește calitatea de titular al dreptului de

proprietate (Dosar nr. 9332/306/2007), astfel că în speță, comisia a făcut

corect aplicarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 și art. 5 alin. (23)

din H.G. nr. 434/2009.

Reclamanții

M.V. și M.D., precum și pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA au declarat

apel împotriva sentinței nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel,

reclamanții au arătat că dintr-o eroare materiala au formulat contestația numai

împotriva Hotărârii nr. 110/2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

198/2004 Șelimbăr, întrucât terenul proprietatea lor a fost inițial un corp

funciar unic, care, ulterior a fost lotizat în patru parcele și toate acestea

au fost expropriate prin Hotărârile nr. 105, nr. 107, nr. 108 și nr. 110/2008.

S-a susținut că,

deși instanța de fond a constatat aceste împrejurări, nu s-a pronunțat decât

asupra Hotărârii nr. 110/2008. Sub acest aspect, reclamanții au mai susținut că

în expertiza plătită de aceștia, experții au avut în vedere întregul imobil,

O alîă critică

adusă de reclamanți hotărârii primei instanțe vizează soluționarea pctitului de

înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008, a pâraielor de ordinul 2-4, susținând că

acestea nu au niciun drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului

în litigiu. Ca urmare, în mod greșit au fost considerate persoane aparent

îndreptățite la despăgubiri.

Pârâtul Statul

Român, prin CN A.D.N.R. SA a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul

ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor, să se aibă în vedere cursul valutar

valabil la data consemnării despăgubirilor.

Prin Decizia

nr. 145 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, a

admis apelul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva sentinței civile

nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu.

A schimbat în

parte sentința atacată, în sensul că, a anulat în parte, Hotărârea nr. 110/2008

emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și în ce privește

persoanele îndreptățite la despăgubiri și a dispus înlăturarea din cauză, a pârâtelor

O.A., G.P. și R.M.

A înlăturat

obligația reclamanților de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea

pârâților.

A menținut, în

rest, dispozițiile sentinței Tribunalului Sibiu.

A respins

apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva

sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu și a

dispus obligarea intimaților-pârâți la piața cheltuielilor de judecată către

reclamanți.

Împotriva

Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția

civilă, au declarat recurs numai reclamanții M.V. și M.D. invocând critici de

nelegalitate pe care le-au încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea

criticilor, recurenții-reclamanți au arătat că dețineau o parcelă de pământ în

zona supusă exproprierii din hotarul com. Șelimbăr și, întrucât nu au fost

mulțumiți cu despăgubirea acordată de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

198/2004 Șelimbăr au formulat contestație, neștiind că terenul fusese împărțit

de expropriator în patru parcele, emițându-se câte o hotărâre pentru fiecare

dintre acestea.

Atacând

Hotărârea nr. 110 din 12 februarie 2008 și neștiind că pentru restul terenului

s-au emis alte hotărâri au fost despăgubiți de Tribunalul Sibiu și de Curtea de

Apel Alba lulia cu valoarea acestora, astfel cum a fost stabilită, prin

expertiza tehnică numai pentru o parcelă, deși, în fața ambelor instanțe au

solicitat acordarea despăgubirilor pentru întreaga suprafață de teren.

Prin Decizia

nr. 5978 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a admis recursul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva

Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția

civilă.

A casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași curți de apel

Pentru a decide

astfel, instanța de casare a reținut în esență că, reclamanții au solicitat

despăgubiri pentru terenul supus exproprierii, ce a fost proprietatea lui B.B.,

din conținutul contractului autentificat din 31 martie 1998 și din cuprinsul

Hotărârilor nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 ale aceleiași comisii

(filele 173 și urm. dosar fond) rezultând că suprafața de teren expropriată, ce

a aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr.

110/2008, așa încât, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin

stabilite.

Fiind necesar

ca instanța de rejudecare să administreze probatorii suplimentare, care sa

elucideze chestiunile legate de suprafața integrală a terenului expropriat și să

lămurească situația juridică a imobilului, sub aspectul întinderii terenului și

ai stabilirii despăgubirilor.

În rejudecare,

Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 19/2012 a admis

calea devoltitiva de atac, a schimbat sentința și, în consecință a admis în

parte contestația.

A anulat

Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 și nr. 110/2008 emise de pârâta

CN A.D.N.R. SA în ce privește cuantumul despăgubirilor și persoanele

îndreptățite la despăgubiri.

A dispus

obligarea pârâtei CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților M.V. și M.D.

contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 213.124 euro, cu titlu de

despăgubiri pentru terenul expropriat prin hotărârile menționate.

A respins

apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiași sentințe.

A obligat

pârâta CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, în

sumă de 3.746 lei la fond și apel.

A dispus

obligarea pârâtelor O.A., G.P. și R.M. la plata către reclamanți a

cheltuielilor de judecată, în sumă de 1246 lei, pentru fond și apei.

Obiectul

pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, astfel că, susținerile intimaților referitoare la o inadmisibîlitate

a precizării acțiunii în apel cu privire îa toate hotărârile de expropriere au

fost înlăturate, ea neavenite.

Prin Hotărârea

nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea

și s-a aprobat acordarea prin consemnarea despăgubirii aferente terenului

situat în Șelimbăr, aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața

expropriată de 1573 mp din care 703 mp teren arabil și 870 mp teren de

construcții.

Despăgubirea în

sumă de 114.11 i lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și

R.M. și urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a

unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de

cei îndreptățiți expropriatorului.

Prin Hotărârea

nr. 108 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea

și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului

situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața

expropriată de 3538 mp teren arabil. Despăgubirea în sumă de 112.052 lei

trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M. și urma a fi

eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a unei hotărâri

judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de ce:

îndreptățiți expropriatorului.

Prin Hotărârea

nr. 107 din 12 februarie 2008 emisă de aceeași companie s-a dispus exproprierea

și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului

situat în Șelimbăr, aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața

expropriată de 18 mp teren arabil extravilan. Despăgubirea în sumă de 570 lei

trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în

aceleași condiții, conform hotărârilor anterioare.

Prin Hotărârea

nr. 105 din 12 februarie 2008 emisă de aceeași pârâtă s-a dispus exproprierea

și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului

situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața

expropriată de 1.344 mp, din care 359 mp teren arabil și 985 mp teren curți,

construcții. Despăgubirea în sumă de 115.356 lei trebuia consemnată pe numele:

M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în același condiții ca și

anterioarele.

Prin sentința

civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 pronunțată de judecătoria Sibiu,

irevocabilă, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul B.B.,

moștenitorii acestui defunct, valoarea rezervei succesorale, s-a dispus

reducțiunea donațiilor.

Instanța de

fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobîielor terenuri în

sensul că s-a atribuit pârâtei O.A. imobilul teren în suprafață de 10.000 mp,

din titlul de proprietate din 12 octombrie 1993. Au fost atribuite pârâților

M.V. și M.D. următoarele imobile: teren arabil în suprafața de 4.500 mp înscris

în C.F. Șelimbăr, teren arător în suprafață de 1.510 mp înscris în C.F.

Rășinari, teren arabil în suprafață de 11.000 mp și teren arabil în suprafață

de 16.000 mp, ambele din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, Loturile

au fost compensate prin sultă.

Din

dispozitivul acestei sentințe (irevocabilă prin respingerea recursului conform

Deciziei civile nr. 439/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă), a

rezultat că parcela 325/4 din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, din

care au fost formate mai multe parcele, expropriate prin hotărârile antemenționate

(nr. 105/2008, nr. 107/2008, nr. 108/2008, nr. 110/2008 emise de CN A.D.N.R.

SA) este proprietatea exclusivă a contestatorilor M.

Ca urmare, s-a

reținut că intimații O.A., G.P., R.M., neavând calitatea de proprietari asupra

terenurilor, nu au vocație la despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii

acestor terenuri.

De aceea,

curtea a constatat că, ulterior pronunțării sentinței 1049/28 octombrie 2010 de

către instanța de fond, a fost dată sentința civilă nr. 9909 din 16 decembrie

2010 de către Judecătoria Sibiu, care a stabilit proprietarii terenurilor

supuse exproprierii, deci o împrejurare nouă, care trebuie avută în vedere la

soluționarea apelului.

Constatând că

doar contestatorii M.V. și D. sunt proprietari asupra imobilului expropriat (aspect

necontestat în recurs) s-a admis apelul, în sensul de a se anula în parte

Hotărârile nr. 110/2008, nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 eu privire

la persoanele îndreptățite la despăgubiri, prin înlăturarea pârâtelor O.A.,

G.P., R.M. din aceste hotărâri emise de CN A.D.N.R. SA Comisia pentru Aplicarea

Legii nr. 198/2004, Consiliul Local al com. Șelimbăr, județul Sibiu.

Cu privire la

cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut astfel:

Prin raportul

de expertiză tehnică efectuată în fața instanței de fond, în primul ciclu

procesual, așa cum a fost completat, în suplimentul 2 Ia lucrare s-a stabilit

că pârâta a expropriat - prin cele 4 hotărâri de expropriere - o suprafață de

3104 mp, teren construcții, la care se adaugă o suprafață de 3.868 mp teren

arabii.

Suprafața

terenului expropriat nu este de 18 mp, ci de 80 mp, potrivit expertizei de

identificare și evaluare a terenului (fila 136) suprafața fiind confirmată de

cei trei experți și avută în vedere la stabilirea despăgubirilor.

Instanța de

apel a menținut suprafețele expropriate prin cele 4 hotărâri atacate, cu excepția

parcelei 325/4/1/5, astfel că, aprecierile critice formulate de apelanta-

pârâtă exced cadrului procesual stabilit la instanța de fond. dar și de

instanța de recurs, așa încât, nu pot face obiectul apelului.

Având în vedere

poziționarea terenurilor expropriate față de localitate și condițiile avute în

vedere Ia data întocmirii expertizei inițiale, experții P.M., M.D., H.V. au

apreciat valoarea terenurilor la 40 euro/mp terenul de construcții și 23

euro/mp terenul arabil.

Așadar,

valoarea totală a despăgubirilor care li se cuvin contestatorilor este de

213.124 euro, contravaloarea în lei la data plății.

De altfel,

pârâta CN A.D.N.R. SA nu a contestat, prin apelul declarat, nici suprafața

totală expropriată și nici cuantumul despăgubirilor, singura critică formulată

vizând doar momentul Sa care să se raporteze transformarea în lei, a

despăgubirilor stabilite în euro.

Având în vedere

că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc

față de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în

unitatea administrativ teritorială, Ia data întocmirii raportului de expertiză,

în rejudeearea apelului s-a menținut valoarea despăgubirilor calculate în primul

ciclu procesual. Această valoare fiind stabilită în euro și nefîînd plătită,

pentru a asigura o justă despăgubire a contestatorilor trebuie transformată în

lei, doar în momentul la care se face plata.

Împotriva

Deciziei nr. 79 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba lulia, secția I

civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865.

Pârâtul sus

menționat a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul de a respinge

apelul declarat de reclamanți, cu privire la anularea Hotărârilor nr.

105/2008,107/2008, nr. 108/2008 și nr. 116/2008 în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor și acordarea despăgubirilor în valoare de 213.124 euro.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de apel a apreciat în mod eronat,

că obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, concluzionând astfel, că susținerile cu privire la

madmisibilitatca precizării acțiunii în apei, ar fi neavenite.

S-a susținut că

instanța de apel nu a motivat nici în fapt și nici în drept, temeiul pentru

care a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri pentru toate cele patru

parcele expropriate, despăgubiri stabilite în baza raportului de expertiză

întocmit în dosarul de fond.

Față de

dispozitivul sentinței de fond, prin care au fost acordate despăgubiri doar

pentru suprafața expropriată în baza Hotărârii nr. 110/2008, s-a arătat că

recurenta CN A.D.N.R. SA nu avea interes sa promoveze apel.

Prin precizarea

motivelor de apel s~a avansat ideea că instanța de recurs a statuat cu caracter

obligatoriu, împrejurarea ca instanța de fond nu s-a pronunțat corect și iegal

în limitele investirii (cu respectarea principiului disponibilității), instanța

de recurs, constatând că în fapt; „suprafața de teren expropriată ce a

aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr.

110/2008".

Față de această

interpretare, s-a reținut că apelanții au formulat o precizare a motivelor de

apel și au solicitat acordarea despăgubirilor în cuantum de 2.131.124 euro

pentru suprafața totală de 6.972 mp.

Înalta Curte de

Casație si Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 5186 din 12 noiembrie

2013 a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R SA.

A casat Decizia

nr. 79 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța

supremă a reținut că, prin decizia înaltei Ciuli de Casație și Justiție, secția

civilă, cu nr. 5978 din 4 octombrie 2012, obligatorie potrivit dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ., s-a statuat că, în mod neiegal, s-a reținut că obiectul

contestației formulate se referă doar la Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 110/2008 întrucât, din considerentele acțiunii, a rezultat

că reclamanții au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru întreaga

suprafață expropriată.

Altfel spus,

instanța de casare a reținui cu autoritate de lucru judecat că cererea de

chemare în judecată se referă Ia Hotărârile nr: 105/2008 prin care s-a

expropriat o suprafață de 1.344 mp,; nr. 107/2008 prin care s-a expropriat o

suprafață de 18 mp; nr. 108/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 3.538

mp și nr. 110/2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 1.573 mp, în total

6.473 mp.

Sub acest

aspect, instanța a reținut corect incidența dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ.

Prin notele de

ședință depuse de reclamanți la instanța de apel, după casarea cu trimitere,

aceștia au arătat că valoarea totală a despăgubirilor pentru terenurile

expropriate este de 233.124 euro, sumă rezultată din adiționarea sumei de

124.160 euro pentru terenul de construcții de 3.104 mp cu suma de 88.964 euro

pentru terenul arabil de 3.868 mp.

Rezuhâ astfel,

că despăgubirea de 213,124 euro, acordată de instanța de apel, se referă la o

suprafață de teren de 6.972 mp, superioară celei menționate în hotărârile

sus-mențlonaîe de 6.473 mp.

Ar fi rezultat

astfel, că instanța de apel a dispus exproprierea suplimentară a unei suprafețe

de 499 mp, operațiune interzisă de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr.

198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri

de interes național, județean și local, câtă vreme instanța de judecată poate

cenzura, în această procedură, doar cuantumul despăgubirilor.

S-a mai

menționat că este posibil ca suma acordată să privească o alta componentă a

despăgubirii acordate și anume daunele produse proprietarului, altele decât

valoarea terenului expropriat, numai că, în absența considerentelor, instanța

de control judiciar nu poate stabili dacă dispozițiile art. 26 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au fosî

respectate.

În mod corect

s-a reținut că pârâtul nu a contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru

suprafața de 1.573 mp ce a făcut obiect ai Hotărârii nr. 110/2008, ci doar

paritatea euro/leu.

Considerentul

nu se poate extinde însă și asupra celorlalte suprafețe care nu au fost

evaluate la fond și nici în etapa devolutivă a procesului. în conformitate cu

dispozițiile art. 26 din legea exproprierii, respectiv prin raportare la prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin urmare, a

reținut instanța supremă că împrejurările de fapt ale cauzei cu referire Ia

Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008 și 108/2008 nu au fost pe deplin stabilite,

astfel că a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea

administrării unei expertize tehnice judiciare.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia Ia data de 9 aprilie 2014, sub

nr. 2903/85/2008** și, în rejudecare, a Ibst efectuat un nou raport de

expertiză supliment, precum și o completare a acestuia, ca urmare a admiterii

obiecțiuniior formulate de pârât.

Prin Decizia

nr. 13 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, a

admis apelul declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva sentinței civile

nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția civilă.

A admis apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiași

sentinței, pe care a schimbat-o în tot și rejudecând cauza;

A admis în

parte acțiunea formulată de reclamanții M.V. și M.D. în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin CN A.D.N.R. SA România, O.A., G.P., R.M.

A anulat

Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 și nr. 110/2008 emise de CN

A.D.N.R. SA România, în ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri și

cuantumul despăgubirilor.

A dispus

înlăturarea din aceste hotărâri a pârâților O.A., G.P., R.M.

A stabilit

cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții pentru terenul

în suprafața de 1.573 mp expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008, la suma de 40

euro/mp pentru terenul în suprafață de 870 mp cu destinația de teren de

construcții și suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafață de 703 mp cu

destinația de teren arabil.

A stabilit

cuantumul despăgubirilor pentru terenul In suprafață de 4900 mp expropriat prin

Hotărârile nr. 108/2008, nr. 107/2008 și nr. 105/2008 la o valoare de 14

euro/mp. A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să

plătească reclamanților M.V. și M.D. contravaloarea în lei la data plății, a

sumei totale de 119.569 curo, defalcată după cum urmează;

- suma de

16.169 euro, despăgubiri pentru terenul arabil în suprafață de 703 mp,

expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008;

- suma de

34.800 euro, despăgubiri pentru terenul în construcții în suprafață de 870 mp,

expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008.

- suma de

68.600 euro. despăgubiri pentru terenul în suprafață de 4900 mp expropriat prin

Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) și nr. 108/2008 (3.538

mp).

A respins

cererea pârâților O.A., G.P. și R.M. de a fi obligați reclamanții M.V. și M.D.

să le plătească cheltuieli de judecată, la fond.

A dispus

obligarea pârâtelor O.A., G.P. și R.M. să plătească reclamanților M.V. și M.D.

suma de 1246 lei, cheltuieli de judecată în apel.

A dispus

obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanților

M.V. și M.D. suma de 4.576 lei, cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Pentru a decide

astfel, instanța de rejudecare, în apel a reținut următoarele;

Cu privire la

cuantumul despăgubirilor, instanța a reținut că pentru suprafața de 1.573 mp,

expropriată prin Hotărârea nr. 110/2008 cuantumul despăgubirilor a fost

menținut ia suina de 40 euro/mp pentru terenul în suprafață de 870 mp cu

destinația de teren construcții și suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafață

de 703 mp eu destinația de teren arabil, așa cum a fost stabilit de Tribunalul

Sibiu prin sentința nr. 1049/2010.

Această valoare

a fost propusă prin suplimentul raportului de expertiză întocmit de experții

P.M., M.D. și H.V. pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2010 (filele

197-198, dosar fond).

Valoarea nu a

fost contestată în fața instanței de fond, părțile nea vând obiecțiuni la acest

supliment, aspect consemnat în practicaua sentinței nr. 1049/2010 (fila 210

dosar fond) și nu a format obiect al motivelor de apel nici pentru reclamanți

(filele 3-4, Dosar nr. 2903/85/2008 al Curții de Apel) și nici pentru pârât

(fila 22 dosar apel).

În ceea ce

privește terenurile expropriate prin celelalte hotărâri de expropriere.

instanța de apei nu poate acorda aceeași valoare a terenului pentru următoarele

considerente: obiectul litigiului ba constituit inițial, doar Hotărârea nr.

110/2008, aspect statuat prin Decizia nr. 145/2011 a Curții de Apel, pronunțată

în primul ciclu procesual.

În urma casării

acestei hotărâri, prin Decizia nr. 5978/2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție București, instanța de recurs a statuat că

obiectul cercetării judecătorești trebuie extins și cu privire la celelalte

terenuri.

Ulterior, în

cel de-al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, instanța de apei a stabilit aceeași

valoare a despăgubirilor și pentru terenurile expropriate prin Hotărârile nr.

105, nr. 107 și nr. 108/2008, acordând suma totală de 213.124 euro, pornind de

la valoarea de 40 euro/mp terenul de construcții și 23 euro/mp terenul arabil,

însă această decizie a fost casată cu dispoziția de a se suplimenta probațiunea

în ceea ce privește valoarea celorlalte terenuri.

Cu privire la valoarea

terenului în suprafață de 4.900 mp, expropriat prin Hotărârile nr. 108/2008,

107/2008 și nr. 105/2008, experții au întocmit un raport de expertiză inițial,

în care au propus o valoare de 40 euro/mp pentru terenul de construcții și 23

euro/mp pentru terenul arabil, făcând precizarea că aceasta este o valoare

medie raportată lă prețui cu care se vindeau în mod obișnuit imobilele de

același fel conform celor stabilite prin suplimentul de expertiză din anul 2010

(fila 48, Dosar Curtea de Apel, nr. 2903/85/2008**).

Având în vedere

însă îndrumările obligatorii aie instanței de casare, precum și dispozițiile

art.  26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța a solicitat experților să

reevalueze terenul, raportai la aceste dispoziții legale, respectiv prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Prin

suplimentul la raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din 2

decembrie 2014 experții au propus o valoare actuală a terenului de 14 euro/mp,

ea o valoare medie pentru întreaga suprafață indiferent de categoria de

folosință (filele 109-113).

Această valoare

de 14 euro/mp a fost avută în vedere de instanța de apel pentru despăgubirile

care se vor acorda reclamanților pentru suprafața de 4.900 mp expropriată prin

Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) și nr. 108/2008 (3538

mp), ceea ce înseamnă o valoare de 68.600 euro, care va fi plătită în lei,

h\valoarea euro de la plății.

Împotriva

Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I

civilă, au declarat recurs, redamanții M.V. și M.D., criticând-o pentru

nelegalitate, invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

de la 1865.

Reeurențu-reclamanți

au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul

admiterii apelului acestora, respingerii apelului declarai de pârâtul Statul

Român prin CN A.D.N.R. SA, obligării acestuia din urmă la plata în lei, în

echivalent, a sumei de 213.124 euro, reprezentând despăgubiri pentru

exproprierea imobilelor în suprafața totală de 6.972 mp.

În esență,

criticile formulaie de reclamanți vizează analiza greșită a instanței de apel,

care nu a apreciat că s-a dispus și exproprierea suplimentară a unei suprafețe

de teren de 499 mp, ce reprezintă diferența dintre constatările din teren aie

experților (6.972 mp) și suprafețele cumulate din cele 4 hotărâri de

expropriere (6.473 mp) emise de pârâta CN A.D.N.R. SA, instanța de ape!

motivând că, în realitate, s-au expropriat doar 6.473 mp.

Se invocă, de

asemenea, greșita admitere a apelului formulat de pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA, întrucât acesta a fost respins - în primul ciclu procesual, încă

din anul 2011, prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 pronunțată de către

Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, (în primul apei), nefiind contestată

nici suprafața de teren ce a format obiectul exproprierii, nici valoarea

despăgubirilor acordate, ci singurele critici formulate au vizat paritatea

cursul leu/euro, pârâta sus menționată necontestatul, nici în fond, nici în

apel, și nici în recurs, valorile stabilite pe metru pătrat de teren.

Totodată, se

arată că soluția de respingere a apelului nu a fost atacată cu recurs, astfel

că instanța de apel, în rejudeeare. a încălcat principiul autorității de lucru

judecat, cu privire la soluția pronunțată, asupra căreia nu mai putea reveni.

O altă critică

a deciziei atacate formulată de recurenții-reclamanți are în vedere că instanța

de apei a realizat o aplicare eronată a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, text ce are în vedere valoarea de la data întocmirii raportului de

expertiză, iar interpretarea acestuia trebuie realizată m spiritul reparator al

legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă și prealabilă", ce implică

voința legiuitorului ca valoarea despăgubirii să fie cât mai apropiată de

momentul exproprierii și, în speță, aceasta ar fi fost corect aplicată, conform

valorii stabilite prin expertiza din anul 2010, iar nu la prețurile practicate

la 7 ani după expropriere, în acest sens, fiind și Decizia nr. 12/2015 a Curții

Constituționale.

Recursul este

fondat si urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed:

Obiectul

învestirii instanței de fond, prin prezenta acțiune introdusă în anul 2008 l-a

constituit acordarea despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs

reclamanților, ca urmare a exproprierii și totodată, înlăturarea unor terți (ce

au fost chemați în judecată în proces, în calitate de pârâți), de la măsura

reparatorie a acordării acestor despăgubiri.

Ca atare,

instanța de fond, Tribunalul Sibiu în primul ciclu procesul (cauza suferind

două casări cu trimitere spre rejudecare) le-a acordai reclamanților

despăgubiri doar pentru o parcelă de teren din cele patru și a respins cererea

privind înlăturarea unor pârâți (menționați în petitul acțiunii) de la măsura

despăgubirii. Astfel. prin sentința civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a

Tribunalului Sibiu s-a stabilit prețul de 40 euro/mp teren destinație

construcții și 23 euro/mp pentru terenul agricol.

Apelul declarat

de reclamanți împotriva sentinței de mai sus a avut ca obiect acordarea

despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs, ca efect al exproprierii.

Așadar, cum deja s~a menționat, primul apel a fost declarat și de reclamanți,

dar și de către pârâtul Siatul Român prin CN A.D.N.R. SA.

În cadrul

primului ciclu procesual, primul recurs a fost formulat doar de către

reclamanți și, pe cale de consecință, a fost admis. Pârâtul Statul Român, prin

CN A.D.N.R. SA nu a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 145 din 23

septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, astfel că, soluția

de respingere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a intrat

în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste

considerente este de observat că, critica promovată de reclamanți privind

greșita admitere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA este

fondată, întrucât, în primul ciclu procesual, în cadrul soluționării primului

apel, instanța de control judiciar, în mod corect și legal a respins apelul

declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, astfel cum rezultă din

Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Această din

urmă decizie a fost recurată doar de către reclamanții Mironescu Vasile și

M.D.. Astfel, prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și iustiție, secția I civilă, astfel cum s-a arătat, a fost admis

recursul reclamanților, casată Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curții

de Apel Alba lulia, secția civilă, și trimisă cauza spre rejudecare.

Ulterior, prin

decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a aceleiași instanțe a fost admis doar

apelul reclamanților, soluția de respingere, a apelului declarai de pârâtul

Statul Român prin CN A.D.N.R. SA intrând în puterea lucrului judecat, prin

nerccurare.

Mai mult,

instanța de control judiciar a apreciat corect că în primul său apel, pârâtul

mai sus amintit nu a contestat nici suprafața totală expropriată și nici

cuantumul despăgubirilor, singura critică vizând doar momentul la care trebuia

să se raporteze transformarea în lei, a despăgubirilor stabilite în euro.

Decizia nr. 13

din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă, este

nelegală, întrucât a încălcat principiul autorității de lucru judecat și, în

mod eronat, a fost admis și apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a

Tribunalului Sibiu, ce fusese respins, cu putere de lucru judecat, prin Decizia

nr. 145/2011 a Curții de Apel Alba lulia, aceasta din urmă hotărâre fiind

nerecurată de pârâtul mai sus menționat.

Ca efect al

respectării principiului autorității de lucru judecat, este evident că nu pot

fi analizate sub aspectul nelegalității, critici ce nu au format obiect al unui

recurs, ce trebuia exercitat în condițiile conformității și respectării

ierarhiei căilor de atac, fără a cărui exercitare împiedică un eventual control

judiciar în alt ciclu procesual.

Referitor la

criiicile privind incidența si aplicabilitatea în speță, a Deciziei Curții

Constituționale nr. 12 din 15 ianuarie 2015, referitoare la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri

naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008

pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind uneie măsuri

preaiabile lucrărilor de construcție de autostrăzi naționale, raportate la

sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1004 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, aceasta este nefondat

Recurenții-reclamanți

susțin că aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 care se referă la data

întocmirii raportului de expertiză trebuia tăcută de instanța de apel în

spiritul legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă și prealabilă",

astfel că, din acest punct de vedere a fost exprimată voința legiuitorului ca

despăgubirea să fie cât mai apropiată de momentul exproprierii, moment la care

este diminuat patrimoniul persoanei expropriate.

Susținerea

recurenților, în sensul că au fost lipsiți de proprietatea lor încă din anul

2008, iar evaluarea s-a făcut abia în anul 2010, deci doi ani mai târziu și

nemulțumirea acestora, că valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin

expertize la un moment situat în timp la 7 ani de la expropriere, cu

nesocotirea principiilor stabilite prin Decizia nr. 12/2015 a Curții

Constituționale, nu pot fi reținute ca un motiv de nelegalitate, în sensul

aplicării unor dispoziții care nu erau în vigoare.

Decizia nr. 12

din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale mai sus evocată, publicată în M.

Of. nr. 152 din 3 martie 2015 care constată că sunt neconstituționale

dispozițiile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 nu este aplicabilă,

astfel că nu pot fi considerate, ca întemeiate, criticile din recursul

reclamanților ce vizează cuantumul despăgubirilor. Așadar, instanța de apel a

interpretai și aplicat corect, în cazul concret dedus judecății, dispozițiile

art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 referitoare Ia cuantumul

despăgubirilor acordate reclamanților.

Cât privește

eritîcile referitoare la majorarea cuantumului despăgubirilor, este de observat

că, in mod corect, instanța de apel a apreciat și reținut, în considerentele

deciziei atacate cu prezentul recurs, că au fost respectate prevederile art. 26

din Legea nr. 33/1994 și a stabilit pentru suprafața de 4.900 mp, o valoare de

14 euro/mp,-potrivit ultimului supliment al raportului de expertiză, aflat Ia

filele 109-113 dosar.

În consecință,

nu există un motiv de nelegalitate al deciziei atacate, referitor la stabilirea

cuantumului despăgubirilor, față de împrejurarea că instanța s-a raportat

strict la actul normativ în vigoare, aplicabil la data de 13 ianuarie 2015 și,

totodată, nu pot fi reținute ca fondate, nici eritîcile privind mărirea

suprafeței expropriate cu 499 mp, astfel cum eronat solicită reclamanții,

deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanța a

motivat pe larg și a arătat argumentele pentru care suprafața totală a

exproprierii a fost determinată la 6.473 mp.

Ca atare,

Înalta Curte va constata incident doar motivul de nelegalitate referitor la

greșita admitere a apelului declarat de pârâtul Statui Român prin CN A.D.N.R.

SA și a fost respins în anul 2011 cu autoritate de lucru judecat).

Așadar, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza primă, rap. la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

de la 1865. va admite recursul declarat de reclamanți.

Va modifica

decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Stalul

Român prin CN.A.D.N.R SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie

2010 a Tribunalului Sibiu. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții M.V. și M.D. împotriva Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie

2015 a Curții de Apel Alba lulia, secția I civilă.

Moditică în

parte decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Statul Român

prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a

Tribunalului Sibiu.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2015.