ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2008 la Tribunalul Sibiu reclamanții M.V. și M.D. au solicitat în contradictoriu cu intimații C.N.A.D.N. din România, O.A., G.P. și R.M., anularea hotărârii din 12 februarie 2008 ce vizează exproprierea terenului identificat cu nr. cadasttral și nr. parcelă, în ce privește pe pârâtele O.A., G.P. și R.M.; recalcularea despăgubirilor la prețul de circulație stabilit prin expertiză tehnică și obligarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 să achite reclamanților despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. Pârâta C.N.A.D.N.R. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că potrivit art. 10 din Legea nr. 198/2004 în asemenea litigii calitate de expropriator are Statul Român.

A invocat de asemenea excepția tardivității introducerii acțiunii, față de prevederile art 9 din Legea nr. 198/2004 deoarece a fost introdusă la peste 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate. Prin sentința civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a respins excepțiile ridicate de pârâta C.N.A.D.N.R., iar pe fond a admis În parte contestația formulată de contestatorii M.V. și M.D., a dispus anularea în parte a hotărârii din 12 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr în ce privește cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat în suprafață de 1.537 mp astfel; 40 euro/mp pentru cei 870 mp teren cu destinație de construcții și 23 euro/mp pentru cei 703 mp teren cu destinație agricolă, echivalent în lei la data plății.

A fost respinsă cererea de înlăturare din hotărârea din 2008 a pârâților O.A., G.P. și R.M., iar reclamanții au fost obligați la cheltuieli de judecată de 1.500 lei către pârâții O.A., G.P. și R.M. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost obligat la cheltuieli de judecată de 2.500 lei către contestatorul M.V. Prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul reclamanților; a schimbat în parte hotărârea din 2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și în ce privește persoanele îndreptățite la despăgubiri; a dispus înlăturarea pârâților O.A., G.P. și R.M.; a înlăturat obligația reclamanților de plată a cheltuielilor de judecată; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a respins apelul pârâtului Statul român, prin C.N.A.D.N.R.

și a obligat intimații-pârâți la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, investită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012, a admis calea de atac, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. S-a reținut în considerentele deciziei că din analiza cererii de chemare în judecată și a probatorului administrat în cauză s-a constatat că reclamanții au solicitat despăgubiri pentru terenul supus exproprierii ce a fost proprietatea lui B.B. și pe care l-au dobândit prin contractul de donație și vânzare-eumpărare aflat la fila 17 dosar fond.

Prin acțiune s~a formulat contestație împotriva hotărârii din 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, dar, din conținutul contractului enunțat mai sus și autentificat din 31 martie 1998 și din cuprinsul hotărârilor din 2008 ale aceleiași comisii (filele 173 și urm. dosar fond) rezultă că suprafața de teren expropriată, ce a aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008. Chiar instanța de fond a reținut acest aspect când a consemnat că potrivit constatărilor experților exproprierea a vizat și alte parcele decât cea din hotărârea din 2008. Față de principiul consacrat în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. s-a constatat că în mod nelegal instanța de apel a reținut că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect în limitele învestirii și principiului disponibilității.

În rejudecarea apelului, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012, a admis calea devoiutivă de atac, a schimbat sentința și, în consecință a admis în parte contestația; a anulat hotărâriie din 2008 emise de pârâta C.N.A.D.N.R. în ce privește cuantumul despăgubirilor și persoanele îndreptățite la despăgubiri; a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanților M.V. și M.D. contravaloarea în lei, la data plății, a sumei de 213.124 euro, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat prin hotărârile menționate; a respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiași sentințe; a obligat pârâta C.N.A.D.N.R. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată de 3.746 lei la fond și apel și a obligat pârâții O.A., G.P.

și R.M. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată de 1.246 lei, pentru fond și apel, pentru considerentele ce urmează. Obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că susținerile intimaților referitoare la o inadmisibilitate a precizării acțiunii în apel cu privire la toate hotărârile de expropriere vor fi înlăturate ca neavenite. Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 1.573 mp din care 703 mp teren arabii și 870 mp, teren de construcții.

Despăgubirea în sumă de 114.111 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M. și urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptățiți expropriatorului. Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 3.538 mp teren arabil. Despăgubirea în sumă de 112.052 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M. și urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate și a unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptățiți expropriatorului.

Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 18 mp teren arabil extravilan. Despăgubirea în sumă de 570 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în aceleași condiții ca și cele din hotărârile anterioare. Prin hotărârea din 12 februarie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Șelimbăr aparținând expropriaților identificați, pentru suprafața expropriată de 1.344 mp, din care 359 mp teren arabil și 985 mp teren curți, construcții.

Despăgubirea în sumă de 115.356 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. și M.D., O.A., G.P. și R.M., și eliberată în același condiții ca și anterioarele. Prin sentința civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu, irevocabilă, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul B.B., moștenitorii acestui defunct, valoarea rezervei succesorale, s-a dispus reducțiunea donațiilor. Instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor terenuri în sensul că s-a atribuit pârâtei O.A. imobilul teren în suprafață de 10.000 mp, din titlul de proprietate din 12 octombrie 1993, au fost atribuite pârâților M.V. și M.D. următoarele imobile: teren arabil în suprafața de 4.500 mp înscris în C.F.

Șelimbăr, teren arător în suprafață de 1.510 mp, înscris în C.F. Rășinari, teren arabil în suprafață de 11.000 mp și teren arabil în suprafață de 16.000 mp ambele din titlul de proprietate din 27 februarie 2003. Loturile au fost compensate prin sultă. Din dispozitivul acestei sentințe, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 439/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a rezultat că parcela din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, din care au fost formate mai multe parcele, expropriate prin hotărârile antermenționate din 2008 emise de C.N.A.D.N.R. este proprietatea exclusivă a contestatoriior M. Ca urmare, intimații O.A., G.P., R.M. neavând calitatea de proprietari asupra terenurilor, nu au vocație la despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii acestor terenuri.

De aceea, Curtea a constatat că, după pronunțarea sentinței 1049 din 28 octombrie 2010 de către instanța de fond, a fost pronunțată sentința civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 de Judecătoria Sibiu, care a stabilit proprietarii terenurilor supuse exproprierii, deci o împrejurare nouă, care trebuie avută în vedere la soluționarea apelului. Constatând că doar contestatorii M. sunt proprietari asupra imobilului expropriat, aspect necontestat în recurs, s-a admis apelul în sensul de a se anula în parte hotărârile din 2008 cu privire la persoanele îndreptățite la despăgubiri prin înlăturarea pârâtelor O.A., G.P., R.M. din aceste hotărâri emise de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local al comunei Șelimbăr, jud. Sibiu.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a intimatei pârâte Comisia Șelimbăr de Aplicare a Legii nr. 198/2004, prin primar, s-a constatat că aceasta are calitate procesuală pasivă, câtă vreme este emitentul hotărârilor atacate, cu un statut aparte în cadrul C.N.A.D.N.R. Cu privire la cuantumul despăgubirilor: Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, așa cum a fost completat, în suplimentul 2 la lucrare s-a stabilit că pârâta a expropriat - prin cele 4 hotărâri de expropriere, o suprafață de 3.104 mp teren de construcții la care se adaugă o suprafață de 3.868 mp teren arabil. Suprafața terenului expropriat nu este de 18 mp, ci de 80 mp, potrivit expertizei de identificare și evaluare a terenului (fila 136) suprafața fiind confirmată de cei trei experți și avută în vedere la stabilirea despăgubirilor.

Instanța de apel a menținut suprafețele expropriate prin cele 4 hotărâri atacate, astfel că aprecierile critice formulate de apelanta pârâtă exced cadrului procesual stabilit la instanța de fond, dar și de instanța de recurs, astfel că nu pot face obiectul apelului. Având în vedere poziționarea terenurilor expropriate față de localitate și condițiile avute în vedere la data întocmirii expertizei inițiale, experții P.M., M.D., H.V. au apreciat valoarea terenurilor la 40 euro/m.p. terenul de construcții și 23 euro/mp terenului arabil. Așadar, valoarea totală a despăgubirilor care li se cuvin contestatoriîor este de 213.124 euro, contravaloarea în lei fa data plății a sumei. De altfel, pârâta C.N.A.D.N.R.

nu a contestat, prin apelul declarat nici suprafața totală expropriată și nici cuantumul despăgubirilor, singura critică formulată vizând doar momentul la care să se raporteze transformarea în lei a despăgubirilor stabilite în euro. Având în vedere că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc față de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, în rejudecarea apelului s-a menținut valoarea despăgubirilor calculate în primul ciclu procesual. Această valoare fiind stabilită în euro și nefiind plătită, pentru a asigura o justa despăgubire a contestatoriîor trebuie transformată în lei doar la momentul la care se face plata.

Decizia a fost atacată cu recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat modificarea deciziei în sensul de a respinge apelul declarat de reclamanți cu privire la anularea hotărârilor din 2008 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și acordarea despăgubirilor în valoare de 213.124 euro. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel apreciază în mod greșit faptul că obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, concluzionând astfel că susținerile cu privire la inadmisibilitatea precizării acțiunii în apel ar fi neavenite. Instanța de apel nu motivează nici în fapt și nici în drept temeiul pentru care apreciază că se impune acordarea de despăgubiri pentru toate cele patru parcele expropriate, despăgubiri stabilite în baza raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond.

Față de dispozitivul sentinței de fond, care acordă despăgubiri doar pentru suprafața expropriată în baza hotărârii din 2008, recurenta nu avea interes sa promoveze apel. Prin precizarea motivelor de apel se avansează ideea că instanța de recurs a statuat cu caracter obligatoriu, că instanța de fond nu s-a pronunțat corect și legal în limitele investirii și principiului disponibilității, instanța de recurs, constatând că în fapt; „suprafața de teren expropriată ce a aparținut reclamanților este mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008". Față de această interpretare, apelanții formulează precizarea motivelor de apel și solicită acordarea despăgubirilor în cuantum de 213,124 euro pentru suprafața totală de 6972 mp.

Precizarea motivelor de apel prin formularea de cereri noi în aceasta etapă procesuală este inadmisibilă. Este perfect adevărat faptul ca suprafața de teren expropriată a fost mai mare decât cea cuprinsă în hotărârea din 2008, însă prin aceasta afirmație, Înalta Curte nu a stabilit cu titlu obligatoriu ca în analiza cererii și stabilirea despăgubirilor trebuie pornit de la suprafața totală expropriata, astfel încât să se impună precizarea acțiunii conform celor solicitate de apelanții M.V. și D. Nu se poate accepta ideea invocată de apelanți că ar fi avut un corp funciar unic, afectat de autostradă. Ei au avut de la bun început două parcele de teren, care, urmare a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu B.D.

au ajuns să fie învecinate cu varianta ocolitoare. Cele două pacele nu au format un singur coip funciar și nu sunt afectate de varianta ocolitoare propriu-zisă. Suprafețele care s-au expropriat (total 6.473 mp) au fost necesare pentru relocarea de utiiități (conductă gaz, stâlp de înalta tensiune, drum tehnologic). În situația în care instanța de recurs va aprecia că în mod corect a fost precizat apelul și că se impune analizarea întregilor hotărâri de expropriere, atât sub aspectul suprafețelor de teren, cât și sub aspectul despăgubirilor cuvenite, se solicită: În ceea ce privește suprafața afectată, experții precizează în concluziile la raport ar putea fi expropriată, având în vedere că exploatarea ei este mult îngreunată.

Din cuprinsul lucrării și din ultima anexă a acesteia se poate observa că pe aceasta parcelă este trasată limita de siguranță față de varianta ocolitoare, acesta fiind motivul pentru care utilizarea ei ar fi îngreunată. în 2003, reclamanții au vândut suprafața de 4.021 mp, care reprezintă parte din varianta ocolitoare. Vânzând această suprafață de teren știau că urmează să se învecineze direct cu varianta ocolitoare, astfel că restricția de 50 m. de la axul drumului exista încă de pe atunci. Deci nu este imputabilă exproprierii de față faptul că există această restricție. Ea exista și înainte de exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006, astfel că nu se impune exproprierea suprafeței, nici față de restricția privind cei 50 de mp de la axul drumului, nici față de restricția privind conductele de gaz.

Conductele de gaz se montează pe suprafața ce a fost expropriată prin hotărârea din 12 februarie 2008 care nu este atacată, nici sub aspectul despăgubirilor și nici sub aspectul suprafeței de teren. Față de aceste aspecte menționate, apreciază că nu se impune exproprierea suprafeței propuse de experți. Cu privire la suprafața expropriată și suprafața propusă spre expropriere potrivit raportului de expertiză (parcela 365/3/1) ; În această situație se impun același concluzii referitoare la faptul că nu s-a solicitat decât anularea hotărârii din 12 februarie 2008, care se referă la parcela în suprafață de 1.573 mp, prin urmare instanța trebuie să se raporteze la ceea ce reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă, precizată.

în plus, în speță, este vorba de o cu totul altă parcelă. Experții propun exproprierea suprafeței de 1.610 mp (raportul de expertiză depus la 10 octombrie 2009 și suplimentul din 03 octombrie 2010). Din aceasta suprafață s-a expropriat parcela în suprafață de 1.344 mp (în baza hotărârii din 12 februarie 2008). Diferența de suprafață, respectiv parcela de 266 mp (reprezentând în fapt un colț) nu a fost expropriată și nici nu se impune exproprierea, având în vedere că această suprafață se învecinează direct cu centura ocolitoare. Amplasarea în imediata vecinătate a centurii era aceeași și înainte de exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006, astfel că restricția privind limita de siguranță față de variantă exista și atunci.

Deci nici atunci pe parcela de 266 mp nu se puteau edifica construcții, dată fiind învecinarea cu centura ocolitoare și limita de siguranță. Relevantă cu privire la amplasarea suprafeței de teren este ultima anexa la raportul de expertiza și anexa la suplimentul din 03 februarie 2010 însușit de experții H.V. și P.M. În concluzie, nu există raport de cauzalitate între faptul că pe parcela de 266 mp nu se pot edifica construcții și exproprierea în baza H.G. nr. 1682/2006. Inaita Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, constată caracterul fondat al recursului în limitele și pentru argumentele ce succed. - Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 5978 din 4 octombrie 2012, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., s-a statuat că în mod nelegal s-a reținut că obiectul contestației formulate se referă doar la hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 2008 întrucât, din considerentele acțiunii a rezultat că reclamanții au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru întreaga suprafață expropriată. Cu alte cuvinte, instanța de casare a reținut cu autoritate de lucru judecat că cererea de chemare în judecată se referă la hotărârile din 2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 1.344 mp; prin care s-a expropriat o suprafață de 18 mp; din 2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 3.538 mp și din 2008 prin care s-a expropriat o suprafață de 1573 m.p., în total 6473 m.p. Sub acest aspect instanța superioară de fond a reținut corect incidența dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. Prin notele de ședință depuse de reclamanți la instanța de apel, după casarea cu trimitere, aceștia învederează că valoarea totală a despăgubirilor pentru terenurile expropriate este de 213.124 euro, sumă rezultată din adiționarea sumei de 124.160 euro pentru terenul de construcții de 3.104 mp cu suma de 88.964 euro pentru terenul arabil de 3.868 mp. Rezultă astfel că despăgubirea de 213.124 euro, acordată de instanța de apel, se referă la o suprafață de teren de 6.972 mp, superioară celei menționate în hotărârile sus-menționate de 6.473 mp. Ar rezulta că instanța de apel a dispus exproprierea suplimentară a unei suprafețe de 499 mp, operațiune interzisă de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, câtă vreme instanța de judecată poate cenzura, în această procedură, doar cuantumul despăgubirilor.

Este posibil ca suma acordată să privească o altă componentă a despăgubirii acordate și anume daunele produse proprietarului, altele decât valoarea terenului expropriat, numai că, în absența considerentelor, instanța de control judiciar nu poate stabili dacă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au fost respectate. În mod corect se reține de către instanța superioară de fond că pârâtul nu a contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafața de 1.573 mp ce a tăcut obiect al hotărârii din 2008, ci doar paritatea euro/leu. Considerentul nu se poate extinde însă și asupra celorlalte suprafețe care nu au fost evaluate la fond și nici în etapa devolutivă a procesului în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea exproprierii, respectiv prin raportare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Prin urmare, rezultă că împrejurările de fapt ale cauzei cu referire la hotărârile din 2008 nu au fost pe deplin stabilite. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., 314 C. proc. civ., cu referire la art. 384 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea administrării unei expertize tehnice judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.Na.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 79 din data de 20 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013.