ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 90/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2608/85 din 27 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Sibiu, astfel cum a fost precizată, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. SA, să se constate nulitatea parțială a Hotărârii nr. 3/2007 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, în ce privește întinderea suprafeței expropriate și despăgubirile acordate și să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor în cuantum de 235.059,81 lei, cu cheltuieli de judecată. In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că valoarea de circulație a imobilului este mai mare decât prețul oferit de pârât și că, în urma dezmembrării, terenul reclamantului a fost fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui.

Prin sentința civilă nr. 1034/2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârii atacate numai în ce privește suprafața expropriată, pe care a stabilit-o la 2070 mp și despăgubirea cuvenită reclamantului, pe care a stabilit-o la echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 48.128,18 Euro. Instanța a constatat că această sumă se compune din valoarea reală a terenului expropriat de 44.629,2 Euro (21,56 Euro/mp) și prejudiciul cauzat prin dirninuarea valorii terenului rămas după expropriere, de 3498,98 Euro. Au fost respinse celelalte cereri, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 3500 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cad.

238/24 în suprafață de 11.000 mp, situată în extravilanul localității Șelimbăr. Din acest teren, s-a impus exproprierea unei suprafețe de 143 mp, identificat cu nr. cadastral 238/24/2, în vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiții „varianta de ocolire a municipiului Sibiu - Tronson 1 și 2", suprafață pentru care pârâtul a stabilit prin hotărârea atacată o despăgubire de 4529 lei. Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, care a concluzionat că stâlpul și zona de protecție afectează 3347 mp, din care 2070 mp sunt complet inutilizabili, iar 1247 mp sunt afectați de zona de protecție a liniilor electrice. Valoarea de circulație a fost stabilită la 21,56 Euro/mp.

Totodată, instanța de fond a apreciat că pârâtul este cel care trebuie să plătească despăgubirile reprezentând prejudiciul pentru diminuarea valorii terenului, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar nu C.N.T.E.E. SA. Raportat la art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, instanța de fond a apreciat întemeiată parțial cererea și a stabilit valoarea despăgubirilor la 44629,2 Euro reprezentând valoarea reală a terenului expropriat (21,56x2070), la care a adăugat suma de 24.033,14 Euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere (1277 mp x 18,82 Euro/mp). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel C.N.A.D.N.R.

SA, criticile formulate vizând faptul că exproprierea suprafeței de 143 mp se impune pentru realocarea de utilități și nu pentru construirea centurii ocolitoare. Această suprafață este necesară pentru montarea unui stâlp de înaltă tensiune, iar pentru despăgubiri aferente suprafeței de teren din zona de protecție, respectiv 2070 mp și 1277 mp, este incidență Legea nr. 13/2007. Ca atare, a susținut apelanta, în mod greșit a fost obligată la plata acestor despăgubiri. Totodată, prin motivele de apel a fost criticat și modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru suprafața expropriată, susținându-se că expertiza dispusă trebuia efectuată de experți evaluatori și nu topografî. Prin decizia civilă nr. 42 A din 19 martie 2009 Curtea de Apel Alba lulia a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civile nr. 1034/2008 a Tribunalului Sibiu; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al Comunei Șelimbăr numai în ce privește despăgubirile ce se cuvin reclamantului D.P., pe care le stabilește la suma ce reprezintă echivalentul în lei la cursul din ziua plății, a sumei de 3083 Euro; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că expertiza s-a efectuat în cauză cu respectarea dispozițiilor legale, experții determinând valoarea de circulație a terenului la momentul întocmirii expertizei, astfel cum se stabilește prin art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a mai reținut de către instanța de apel că scopul pentru care s-a dispus exproprierea este acela de a se muta un stâlp de înaltă tensiune, amprenta la sol a acestuia fiind de 143 mp, teren care devine proprietatea expropriatorului, astfel că nu se impune exproprierea suprafeței de 2070 mp afectată de rețele, iar pârâta nu poate fi obligată să plătească despăgubiri pentru diminuarea valorii terenului de 1277 mp, câtă vreme nu este proprietara rețelelor de înaltă tensiune care determină acest prejudiciu. Astfel, a reținut instanțele de apel, în mod greșit prima instanță a dispus exproprierea unei suprafețe de teren mai mare decât cea necesară scopului urmărit de expropriator și a reținut incidența art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul produs de rețelele electrice.

Împotriva deciziei nr. 42 A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Alba lulia au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, C.N.A.D.N.R. SA și D.P. Prin motivele de recurs formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a criticat decizia atacată prin faptul că, deși instanța de apel în mod corect a considerat că nu se impunea exproprierea suprafeței de 2070 mp, în dispozitivul hotărârii s-a dispus că sentința se modifică doar sub aspectul despăgubirilor, nepronunțându-se și asupra înlăturării dispoziției de expropriere a terenului sus menționat. C.N.A.D.N.R. SA a criticat decizia atacată tot pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut, prin motivele de recurs formulate, că, instanța de apel, dispunând ca plata despăgubirilor de 3083 Euro să se efectueze la valoarea echivalentului în lei de la data plății, a ignorat dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului de proprietate. Reclamantul D.P. a criticat decizia atacată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele: Instanța de apel a admis apelul declarat de C.N.A.D.N.R. SA, deși aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiu (pârât în cauză fiind Statul Român, iar C.N.A.D.N.R.

SA având calitatea de reprezentant al pârâtului Statul Român). Datorită modului greșit de calificare a părților din prezenta cauză, instanța de apel a apreciat greșit, cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 cuantumul despăgubirilor datorate de expropriator, Statul Român. Și rețelele de înaltă tensiune, care formează rețeaua publică de transport a energiei electrice se găsesc în domeniul public al statului, nu în proprietatea privată a vreunei alte persoane, astfel încât pârâtul Statul Român este atât beneficiarul exproprierii, cât și cel vinovat de prejudiciul produs. Distincția dintre diferiții reprezentanți ai statului (C.N.A.D.N.R. și C.T.E. – T.) nu poate fi opusă proprietarului prejudiciat.

Pentru considerentele ce vor fi expuse, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.P. și C.N.A.D.N.R. SA. Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se constată că acesta este fondat având în vedere următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 42/A din 19 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul C.N.A.D.N.R.

SA și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004 numai în ce privește despăgubirile ce se cuvin reclamantului D.P., pe care le-a stabilit la echivalentul în lei al sumei de 3083 Euro, nepronunțându-se și asupra înlăturării dispoziției de expropriere a terenului în suprafață de 2070 mp, deși prin considerentele deciziei pronunțate, instanța de apel a reținut în mod corect că nu se impunea exproprierea suprafeței de 2070 mp. Astfel fiind, reținându-se că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra înlăturării dispoziției de expropriere a terenului în suprafață de 2070 mp, ci doar sub aspectul despăgubirilor, față de împrejurarea că, în mod corect a reținut că suprafața expropriată este de 143 mp, se constată a fi fondate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sub acest aspect.

In ceea ce privește recursul declarat de reclamantul D.P., acesta este nefondat în sensul considerentelor ce succed. Referitor la susținerea recurentului potrivit căreia C.N.A.D.N.R. SA. nu are calitate procesuală pasivă în cauză și deci nu putea formula apel, se constată că aceasta este nejustificată. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriatorul Statul Român este reprezentat în proces de C.N.A.D.N.R. S.A., iar potrivit normelor metodologice de aplicare a acestei legi, respectiv potrivit art. 8 din H.G. nr. 434/2009, procesele și cererile prevăzute la art. 9 din Legea nr. 198/2004 se judecă în contradictoriu cu expropriatorul reprezentat conform legii.

De altfel, hotărârea instanței de apel este pronunțată cu respectarea cadrului procesual stabilit odată cu introducerea acțiunii, prin care reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA. Referitor la celelalte critici formulate de recurentul-reclamant, privind cuantumul despăgubirilor și prejudiciul produs acestuia prin scăderea valorii terenului pentru o suprafață de 1277 mp, se constată că acestea vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii pronunțate și acestea nu mai pot fi analizate în recurs, deoarece prin art. I pct. III din O.U.G. nr. 138/2008 introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005, dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în care această critică putea fi încadrată, au fost abrogate.

Și în ceea ce privește recursul formulat de C.N.A.D.N.R. SA se constată caracterul nefondat al criticilor formulate de această pârâtă. Hotărârea instanței de apel este pronunțată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 198/2004, iar criticile referitoare la calcularea cuantumului despăgubirilor și la ceea ce trebuie să se raporteze experții și instanța cu privire la acest aspect vizează netemeinicia hotărârii, nemaiputând fi supuse analizei în recurs. Față de considerentele expuse, urmează să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei nr. 42 A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică în parte decizia atacată în sensul că dispune anularea hotărârii nr. 3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și în ce privește suprafața de 143 mp. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.P. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.