ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 90/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2608/85

din 27 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Sibiu, astfel cum a fost precizată,

reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N. SA, să se constate nulitatea parțială a Hotărârii nr. 3/2007 emise

de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr, în ce privește întinderea

suprafeței expropriate și despăgubirile acordate și să fie obligat pârâtul la

plata despăgubirilor în cuantum de 235.059,81 lei, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că valoarea de circulație a imobilului este mai mare decât prețul

oferit de pârât și că, în urma dezmembrării, terenul reclamantului a fost

fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui.

Prin sentința civilă nr. 1034/2008,

Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârii

atacate numai în ce privește suprafața expropriată, pe care a stabilit-o la

2070 mp și despăgubirea cuvenită reclamantului, pe care a stabilit-o la

echivalentul în lei, la cursul din ziua plății, a sumei de 48.128,18 Euro.

Instanța a constatat că această sumă se compune din valoarea reală a terenului

expropriat de 44.629,2 Euro (21,56 Euro/mp) și prejudiciul cauzat prin

dirninuarea valorii terenului rămas după expropriere, de 3498,98 Euro.

Au fost respinse celelalte cereri, iar

pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 3500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că reclamantul este proprietarul parcelei cu nr. cad. 238/24

în suprafață de 11.000 mp, situată în extravilanul localității Șelimbăr. Din

acest teren, s-a impus exproprierea unei suprafețe de 143 mp, identificat cu

nr. cadastral 238/24/2, în vederea executării lucrărilor la obiectivul de

investiții „varianta de ocolire a municipiului Sibiu - Tronson 1 și 2",

suprafață pentru care pârâtul a stabilit prin hotărârea atacată o despăgubire

de 4529 lei.

Prima instanță a dispus efectuarea unei

expertize conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, care a concluzionat că stâlpul

și zona de protecție afectează 3347 mp, din care 2070 mp sunt complet

inutilizabili, iar 1247 mp sunt afectați de zona de protecție a liniilor

electrice. Valoarea de circulație a fost stabilită la 21,56 Euro/mp.

Totodată, instanța de fond a apreciat că

pârâtul este cel care trebuie să plătească despăgubirile reprezentând prejudiciul

pentru diminuarea valorii terenului, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar

nu C.N.T.E.E. SA.

Raportat la art. 44 alin. (3) din

Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO,

instanța de fond a apreciat întemeiată parțial cererea și a stabilit valoarea

despăgubirilor la 44629,2 Euro reprezentând valoarea reală a terenului

expropriat (21,56x2070), la care a adăugat suma de 24.033,14 Euro, reprezentând

prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere

(1277 mp x 18,82 Euro/mp).

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel C.N.A.D.N.R. SA, criticile formulate vizând faptul că exproprierea

suprafeței de 143 mp se impune pentru realocarea de utilități și nu pentru

construirea centurii ocolitoare. Această suprafață este necesară pentru

montarea unui stâlp de înaltă tensiune, iar pentru despăgubiri aferente

suprafeței de teren din zona de protecție, respectiv 2070 mp și 1277 mp, este

incidență Legea nr. 13/2007. Ca atare, a susținut apelanta, în mod greșit a

fost obligată la plata acestor despăgubiri.

Totodată, prin motivele de apel a fost

criticat și modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru suprafața

expropriată, susținându-se că expertiza dispusă trebuia efectuată de experți

evaluatori și nu topografî.

Prin decizia civilă nr. 42 A din 19

martie 2009 Curtea de Apel Alba lulia a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA împotriva sentinței civile nr. 1034/2008 a Tribunalului Sibiu; a schimbat în

parte sentința atacată, în sensul că a dispus anularea parțială a hotărârii nr.

3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului Local al Comunei Șelimbăr numai în ce privește despăgubirile ce se

cuvin reclamantului D.P., pe care le stabilește la suma ce reprezintă

echivalentul în lei la cursul din ziua plății, a sumei de 3083 Euro; a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut că expertiza s-a efectuat în cauză cu respectarea dispozițiilor

legale, experții determinând valoarea de circulație a terenului la momentul

întocmirii expertizei, astfel cum se stabilește prin art. 26 din Legea nr.

33/1994.

S-a mai reținut de către instanța de apel

că scopul pentru care s-a dispus exproprierea este acela de a se muta un stâlp

de înaltă tensiune, amprenta la sol a acestuia fiind de 143 mp, teren care

devine proprietatea expropriatorului, astfel că nu se impune exproprierea

suprafeței de 2070 mp afectată de rețele, iar pârâta nu poate fi obligată să

plătească despăgubiri pentru diminuarea valorii terenului de 1277 mp, câtă

vreme nu este proprietara rețelelor de înaltă tensiune care determină acest

prejudiciu.

Astfel, a reținut instanțele de apel, în

mod greșit prima instanță a dispus exproprierea unei suprafețe de teren mai

mare decât cea necesară scopului urmărit de expropriator și a reținut incidența

art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor pentru

prejudiciul produs de rețelele electrice.

Împotriva deciziei nr. 42 A din 19 martie

2009 a Curții de Apel Alba lulia au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba lulia, C.N.A.D.N.R. SA și D.P.

Prin motivele de recurs formulate,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a invocat dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a criticat decizia atacată prin faptul că, deși

instanța de apel în mod corect a considerat că nu se impunea exproprierea

suprafeței de 2070 mp, în dispozitivul hotărârii s-a dispus că sentința se

modifică doar sub aspectul despăgubirilor, nepronunțându-se și asupra

înlăturării dispoziției de expropriere a terenului sus menționat.

C.N.A.D.N.R. SA a criticat decizia

atacată tot pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

susținut, prin motivele de recurs formulate, că, instanța de apel, dispunând ca

plata despăgubirilor de 3083 Euro să se efectueze la valoarea echivalentului în

lei de la data plății, a ignorat dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184

din 21 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004,

potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de

judecată se vor raporta la momentul transferului de proprietate.

Reclamantul D.P. a criticat decizia

atacată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

susținând următoarele:

Instanța de apel a admis apelul declarat

de C.N.A.D.N.R. SA, deși aceasta nu a avut calitatea de parte în litigiu (pârât

în cauză fiind Statul Român, iar C.N.A.D.N.R. SA având calitatea de

reprezentant al pârâtului Statul Român).

Datorită modului greșit de calificare a

părților din prezenta cauză, instanța de apel a apreciat greșit, cu încălcarea

prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 cuantumul despăgubirilor datorate de

expropriator, Statul Român. Și rețelele de înaltă tensiune, care formează

rețeaua publică de transport a energiei electrice se găsesc în domeniul public

al statului, nu în proprietatea privată a vreunei alte persoane, astfel încât

pârâtul Statul Român este atât beneficiarul exproprierii, cât și cel vinovat de

prejudiciul produs. Distincția dintre diferiții reprezentanți ai statului (C.N.A.D.N.R.

și C.T.E. – T.) nu poate fi opusă proprietarului prejudiciat.

Pentru considerentele ce vor fi expuse,

se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia și se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.P.

și C.N.A.D.N.R. SA.

Referitor la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia se constată că acesta este

fondat având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 42/A din 19

martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul C.N.A.D.N.R. SA și a

schimbat în parte sentința atacată în sensul că a dispus anularea parțială a

Hotărârii nr. 3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004

numai în ce privește despăgubirile ce se cuvin reclamantului D.P., pe care le-a

stabilit la echivalentul în lei al sumei de 3083 Euro, nepronunțându-se și

asupra înlăturării dispoziției de expropriere a terenului în suprafață de 2070

mp, deși prin considerentele deciziei pronunțate, instanța de apel a reținut în

mod corect că nu se impunea exproprierea suprafeței de 2070 mp.

Astfel fiind, reținându-se că instanța de

apel nu s-a pronunțat și asupra înlăturării dispoziției de expropriere a

terenului în suprafață de 2070 mp, ci doar sub aspectul despăgubirilor, față de

împrejurarea că, în mod corect a reținut că suprafața expropriată este de 143

mp, se constată a fi fondate criticile formulate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia sub acest aspect.

In ceea ce privește recursul declarat de

reclamantul D.P., acesta este nefondat în sensul considerentelor ce succed.

Referitor la susținerea recurentului

potrivit căreia C.N.A.D.N.R. SA. nu are calitate procesuală pasivă în cauză și

deci nu putea formula apel, se constată că aceasta este nejustificată. Potrivit

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile

lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriatorul

Statul Român este reprezentat în proces de C.N.A.D.N.R. S.A., iar potrivit

normelor metodologice de aplicare a acestei legi, respectiv potrivit art. 8 din

H.G. nr. 434/2009, procesele și cererile prevăzute la art. 9 din Legea nr.

198/2004 se judecă în contradictoriu cu expropriatorul reprezentat conform

legii. De altfel, hotărârea instanței de apel este pronunțată cu respectarea

cadrului procesual stabilit odată cu introducerea acțiunii, prin care

reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Referitor la celelalte critici formulate

de recurentul-reclamant, privind cuantumul despăgubirilor și prejudiciul produs

acestuia prin scăderea valorii terenului pentru o suprafață de 1277 mp, se

constată că acestea vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii pronunțate și

acestea nu mai pot fi analizate în recurs, deoarece prin art.

I

pct.

III din O.U.G. nr. 138/2008 introdus prin art.

I

pct. 49 din

Legea nr. 219/2005, dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în care

această critică putea fi încadrată, au fost abrogate.

Și în ceea ce privește recursul formulat

de C.N.A.D.N.R. SA se constată caracterul nefondat al criticilor formulate de

această pârâtă.

Hotărârea instanței de apel este

pronunțată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 198/2004, iar criticile

referitoare la calcularea cuantumului despăgubirilor și la ceea ce trebuie să

se raporteze experții și instanța cu privire la acest aspect vizează

netemeinicia hotărârii, nemaiputând fi supuse analizei în recurs.

Față de considerentele expuse, urmează să

se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

și să se respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul D.P. și

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei nr. 42

A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Modifică în parte decizia atacată în

sensul că dispune anularea hotărârii nr. 3 din 10 aprilie 2007 a Comisiei

pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și în ce privește suprafața de 143 mp.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul D.P. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

ianuarie 2010.