ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3

octombrie 2008 la Tribunalul Sibiu reclamanta SC F.R. SRL a chemat în judecată

pe pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA București solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 12 din 24 iulie 2008 emisă de pârâtă doar în

ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în valoare de 7 dolari

SUA/mp respectiv în valoare totală de 343 dolari SUA pentru suprafața

expropriată de 49 mp din imobilul teren arabil având număr cadastral

2892/13/1,teren situat în localitatea Sibiu, arătând că, terenul fiind

expropriat, în respectarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, care

prevăd acordarea unei drepte despăgubiri, expropriatorul trebuie să acorde

despăgubiri la valoarea de 50 euro/mp în valoare totală de 2.450 euro. S-au

solicitat cheltuieli de judecată.

În drept au fost

invocate dispozițiile Legilor nr. 33/1994 și nr. 198/2004 precum și art. 481 C.

civ.

În motivare

reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului

în baza actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr.

2854 din 19 decembrie 2005 de Biroul Notarului Public D.N.

Exproprierea s-a

făcut în temeiul Legii nr. 33/1994, suma propusă de expropriator fiind derizorie

față de valoarea de piață a imobilelor din zona respectivă, urmând ca instanța

să stabilească cuantumul despăgubirilor după prețuirea imobilului făcută prin

expertiză topo. Despăgubirea solicitată se compune din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii porțiunii de teren

rămasă după expropriere, având în vedere că utilitatea publică implică

edificarea unor lucrări ample de construcții, care pot afecta terenul rămas

neexpropriat. S-a mai arătat că valoarea de piață a terenului de la data

formulării acțiunii până la punerea în funcțiune a tronsonului de drum poate

suporta modificări în sensul diminuării prețului față de acea dată.

Prin Sentința civilă

nr. 449 din 15 mai 2009 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea, a anulat în parte

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 12 din 24 iulie 2008 emisă de

pârâtă, în privința cuantumului despăgubirilor stabilite în valoare de 7 dolari

SUA/mp, respectiv în valoare totală de 343 dolari SUA pentru suprafața

expropriată de 49 mp din imobilul teren arabil, având număr cadastral 2892/13/1

situat în Sibiu, stabilind despăgubirea la valoarea de 11.662 RON și obligând

pârâta la cheltuieli de judecată în valoare de 2.000 RON.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că imobilul este proprietatea reclamantei

și urmare începerii lucrărilor pentru obiectivul de investiții „Varianta de

ocolire a municipiului Sibiu” s-a impus exproprierea acestuia. Prin Hotărârea

nr. 12/2008 pârâta a stabilit o despăgubire în cuantum de 778,61 RON. Urmare

probatoriului administrat instanța a reținut că valoarea reală a terenului este

de 11.662 RON și această valoare conferă garanția unei juste despăgubiri în

sensul respectării dreptului de proprietate așa cum este garantat de art. 44

(3) din Constituție și art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei

sentințe pârâta a declarat apel susținând că valoarea stabilită pentru cei 49

mp expropriați este injustă deoarece potrivit Legii nr. 198/2004 și Legii nr.

33/1994 experții și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobile de același fel. S-a arătat că valoarea corectă pe mp este

de 34,36 euro/mp, instanța urmând a scădea suma ce a fost deja consemnată pe

numele contestatoarei. Suma stabilită de instanța de fond nu reprezintă prețul

real de circulație a terenurilor arabile situate la limita intravilanului

localității Sibiu. Raportul de expertiză a prezentat două variante, optând

pentru cea care propune suma de 11.662 RON, la data exproprierii, deși corect

era să se ia în seamă momentul întocmirii raportului de expertiză. Apelanta a

mai susținut că într-o speță similară s-au stabilit despăgubiri în valoare de

38,67 RON/mp, iar creșterea pieței imobiliare este conjuncturală. La acordarea

despăgubirilor trebuie să se țină seama de armonizarea interesului general al

comunității cu dreptul de proprietate al expropriatului.

Prin Decizia civilă

nr. 153/A din 16 octombrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a

admis apelul, a schimbat în parte sentința sub aspectul cuantumului

despăgubirilor, pe care le-a stabilit la suma de 7.189 RON, menținând în rest

sentința.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că Legea nr. 33/1994 stabilește criteriile

în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii prevăzând în art. 26

faptul că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului, la calcularea cuantumului experții și

instanța urmând să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel, la data întocmirii raportului de expertiză. Raportul

de expertiză a prezentat două variante de calcul, una vizând momentul

exproprierii și alta momentul întocmirii raportului de expertiză, pentru acesta

din urmă fiind prevăzută valoarea terenului de 34,36. Această din urmă variantă

a fost reținută de instanță că este conformă cu dispozițiile legale. Instanța a

mai reținut că pârâtul datorează contestatoarei suma reprezentând diferența

dintre despăgubirea totală stabilită de instanța de apel și suma deja

consemnată la CEC.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Recurentul arată că

potrivit Legii nr. 198/2004 și Legii nr. 33/1994 experții și instanța țin seama

de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială respectivă la data întocmirii raportului de

expertiză. Deși instanța de apel a ținut seama de aceste dispoziții legale,

totuși în mod greșit s-a raportat doar la expertiză căci, așa cum dispune art.

27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei acesta trebuia comparat

cu oferta și cu pretențiile formulate de părți hotărând în consecință, cu atât

mai mult cu cât creșterea pieței imobiliare este conjuncturală, determinată de

diverși factori și nu reflectă adevărata valoare a terenurilor.

Recursul nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate nu se poate reține că

decizia curții de apel ar fi dată cu încălcarea dispozițiilor Legi nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 26 din lege experții și instanța „vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”. Pe de

altă parte art. 27 din aceeași lege dispune: „Primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va

hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

sau de altă persoană interesată.”

În mod cert în

contextul probator expertiza juridică reprezintă un mijloc util în aflarea

adevărului.

La filele 60 - 64

dosar fond se află expertiza tehnică prin care sunt prezentate două variante de

calcul: una de la data exproprierii, cealaltă de la data efectuării expertizei.

Conform înscrisului

aflat la fila 51 dosar fond pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză, solicitând efectuarea unei alte expertize, solicitare cu privire la

care instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 14 mai 2009 reținând că

raportul de expertiză oferă două variante cu privire la valoarea terenului

expropriat, motiv pentru care nu se justifică efectuarea unei noi expertize.

Așa fiind, cum

instanța a ales varianta propusă în raportul de expertiză de la data întocmirii

raportului de expertiză și cum valoarea acesteia se înscrie în condițiile

prevăzute de art. 27 din Legea nr. 33/1994 în sensul că nu este mai mică decât

cea oferită de expropriator (343 dolari SUA) și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat(2450 euro) urmează a se constata că nu sunt întemeiate

criticile formulate, deoarece a avut loc operațiunea de comparare prevăzută de

lege și la care se referă recurentul potrivit dispozițiilor aceluiași articol,

motiv pentru care criticile vor fi respinse.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. - Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Brașov împotriva Deciziei nr. 153 din 16

octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 21 mai 2010.

Procesat de GGC - LM