ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6233/2012

Asupra cauzei civile de față,constată următoarele: Reclamanții T.I. și T.E., la data de 11 iunie 2009, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - DRDP Brașov și Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați intimații să le lase, în deplină posesie și proprietate, imobilul dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, au solicitat exproprierea imobilului, cu justă și prealabilă despăgubire.

În motivare, au arătat că sunt proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, cu privire la care există suspiciunea încălcării dreptului de către intimați. În drept s-au invocat prevederile art. 480 C. civ., Legea nr. 33/1994 și art. 274 C. proc. civ. Ulterior acțiunea a fost precizată solicitându-se ca prin sentință să fie constatată nulitatea Hotărârii Consiliului local al comunei Șelimbăr nr. 56 din 5 iunie 2007 și a Procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 94 din 25 iunie 2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Primăriei Șelimbăr, susținându-se că acestea sunt nelegale, emise în condiții de necompetență, nesemnate corect, ambele acte fiind anulate prin sentință irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 558/85/2007.

Au susținut că terenul pe care îl aveau în proprietate a fost împărțit în trei loturi: 1. nr. top b/1/1/1 în suprafață de 946,34 mp expropriat în condiții legale prin sentința, rămasă irevocabilă, nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu; 2. nr. top b/1/1/2 vândut Administrației Naționale a Drumurilor RA, prin contractul de dezmembrare și vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692 din 21 octombrie 2003 la BNP V.S.V. și 3. nr. top b/1/1/3, care face obiectul prezentului litigiu. Au arătat că își mențin susținerile, cererile și motivațiile din acțiunea principală. Prin întâmpinare, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca, neîntemeiată, și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În susținerea excepției, a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, expropriator este Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar Ministerul nu a fost chemat în judecată. Pe fond, a arătat că despăgubirea cuvenită pentru suprafața notată cu nr. top b/1/1/3 a fost stabilită, potrivit reglementărilor legale, în baza procesului-verbal nr. 93 din 25 mai 2007 și s-a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 5 iunie 2007. A arătat că Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 56 din 5 iunie 2007 urmează a fi revocată de către comisia prevăzută de Legea nr. 198/2004, având în vedere că această parcelă cu nr. top a/1/1/1 în suprafață de 946,34 mp, a fost expropriată în baza H.G.

nr. 169/2006 prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 6 din 11 octombrie 2006. În ședința din 29 martie 2010 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, în raport de precizarea formulată de reclamanți pe acest aspect. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin Sentința civilă nr. 341 din 1 aprilie 2011 a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții T.I. și T.E. în contradictoriu cu pârâții Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - DRDP Brașov și Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; a anulat Dispoziția nr. 56/2007 și procesul-verbal de acordare a despăgubirilor emise de pârâtă în ce privește despăgubirile acordate reclamanților.

Au fost respinse celelalte cereri. A fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată parțiale de 100 RON, către reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Reclamanții sunt proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, tarlaua 16, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp. Prin Hotărârea nr. 6/2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr s-a dispus exproprierea suprafeței de 946,0 mp din terenul cu nr. cadastral b/1/1/1, proprietatea reclamanților, și s-au stabilit despăgubiri de 18.497,23 RON, echivalentul a 6.622 dolari SUA, consemnate pe numele acestora la CEC.

Părțile nu au căzut de acord în ce privește termenii exproprierii, iar reclamanții au solicitat ca pârâta să le respecte dreptul de proprietate asupra lotului din imobil, rămas în proprietatea lor și anularea Dispoziției nr. 56, care a fost revocată de emitent prin emiterea Dispoziției nr. 57 din 5 iunie 2007. A fost efectuată în cauză expertiză tehnică de specialitate ale cărei concluzii au fost acceptate de reclamanți și au fost criticate de pârâtă, considerate ca fiind excesive în stabilirea despăgubirii pe unitatea de măsură și incorecte în ce privește lotul expropriat, care este în realitate doar de 1271,83 mp, prin acțiune tinzându-se la modificarea suprafețelor imobilului și a celei expropriate.

Tribunalul, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, a apreciat că exproprierea respectă limitele convenite de părți, nerealizându-se condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, promovată de reclamanți. Ca urmare acest petit, întemeiat pe prevederile art. 480 C. civ., a fost respins ca nefondat. În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către experții P.M., M.D. și B.P., care a statuat că, pe imobilul supus exproprierii, s-au efectuat deja lucrări, fiind afectată suprafața de 5294 mp, iar imobilul reclamantei a fost împărțit în 3 loturi. Ulterior, în rejudecare (așa se reține în sentință) a fost efectuată o lucrare de către experții L.V., V.O. și I.S., care au apreciat că valoarea de referință a terenurilor în zona supusă exproprierii este de 22,5 euro pe mp.

Terenul, fiind extravilan și având utilități în apropiere - curent, gaz, telefonie - s-au acordat despăgubiri de 22,5 euro pe mp, în RON, la data plății efective (valoarea despăgubirilor pentru cei 5294 mp afectați de lucrări fiind de 5294 x 22,5 = 119.115 euro). Pârâta a contestat această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o contraprobă cu relevanță în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziția ei nefondată nu a fost luată în seamă. Față de concluziile expertizelor efectuate în cauză, având în vedere și schițele aferente, tribunalul a reținut faptul că Dispoziția nr. 56/2007 și procesul-verbal emis în consecință sunt lipsite de efecte juridice, căci s-a emis Dispoziția nr. 57/2007 cu referire la reclamanți și la același lot de teren, primele acte fiind revocate implicit.

Ca urmare, fiind lipsit de interes, acest petit a fost respins. Deși a fost întocmit un raport de expertiză, prin care a fost evaluat terenul în litigiu, cum reclamanții nu au emis o cerere pe despăgubiri, instanța a apreciat că nu se poate pronunța asupra pretențiilor de despăgubiri mai mari, neexistând o învestire a instanței în acest sens, astfel că s-a admis, în parte, cererea, s-a anulat Hotărârea nr. 56/2007 și procesul-verbal privind acordarea de despăgubiri. Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată parțiale de 100 RON, corespunzător măsurii admiterii acțiunii.

Prin încheierea civilă pronunțată la data de 14 iunie 2011, Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1867/85/2009/a1, a admis cererea de rectificare a erorilor materiale strecurate în considerentele Sentinței civile nr. 341 din 1 aprilie 2011 a aceleiași instanțe, cerere promovată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și, în consecință, a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentință astfel: cauza s-a judecat în primă instanță și nu la rejudecare (cum s-a consemnat); a fost exclus din considerentele sentinței parag. 13 (de la "În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică (…)) și s-a înlocuit acest paragraf cu următoarele: "În cauză a fost efectuată expertiză tehnică de către experții F.I.D., G.A.

și P.M. care au apreciat că valoarea de referință a terenurilor în zona supusă exproprierii este de 22,0 euro pe mp, pentru suprafața afectată de 1271,83 mp. Intimata a contestat această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o contraprobă cu relevanță în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziția ei nefondată nu a fost luată în seamă". Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel ambele părți. Reclamanții au solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii și a completării de acțiune, stabilindu-se prețul în conformitate cu actele depuse la dosar.

Pârâtul Statul Român, prin CNADNR S.A., a solicitat modificarea, în parte, a sentinței, arătând, în esență, că, în cuprinsul considerentelor se regăsesc mai multe erori cu privire la numele experților; referirea la rejudecarea dosarului (deși nu a exista decât un ciclu procesual); faptul că s-a menționat că se calculează o valoare a despăgubirilor în cuantum de 119.115 euro pentru suprafața de 5294 mp, avându-se în vedere valoarea de 22,5 euro/mp, conform expertizei (deși terenul expropriat și evaluat are suprafața de 1271,83 mp, iar valoarea stabilită de experți a fost de 22 euro/mp). Prin întâmpinare, CNADNR a solicitat respingerea apelului declarat de către reclamanți, ca nefondat. În apel nu s-a solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 155 din 11 noiembrie 2011, a admis apelul declarat de reclamanții T.E. și T.I., pe care a schimbat-o în parte, a obligat pe pârâtul Statul Român, prin CNADNR, să plătească reclamanților 22,5 euro/mp cu titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată de 1638,21 mp, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, urmând a se scădea despăgubirile deja consemnate la CEC pe numele reclamanților, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 300 RON cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii din 14 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, a respins apelul declarat de către pârâtul Statul Român, prin CNADNR, împotriva aceleiași Sentințe nr. 341/2011 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2011, s-a admis cererea de rectificare a erorilor strecurate în considerentele sentinței și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale. Astfel, criticile pârâtului referitoare la erorile din considerentele sentinței atacate referitoare la numele experților și suprafața expropriată au rămas fără obiect, apelul urmând a fi respins. Cu referire la apelul declarat de către reclamanți, a reținut că aceștia au învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect principal revendicarea suprafeței de teren de 1636,21 mp, nr. cad. a/1/1/3, imobil din aproprierea liniei trasate pentru centura ocolitoare a Municipiului Sibiu și, în subsidiar, să fie expropriați după o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile Legii nr. 33/1994.

Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 56 din 12 iunie 2007 și a procesului-verbal nr. 94/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, arătându-se că se mențin susținerile, cererile și motivațiile din acțiunea principală. Prin urmare, critica reclamanților referitoare la cererea din acțiunea principală, de a fi despăgubiți în condițiile Legii nr. 33/1994, este fondată. Prin H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 a fost declanșată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiții Varianta Ocolitoare a Municipiului Sibiu - Tronson I de la Km 0-00 (DN 1 Km 302+150) la Km 15+00 și Tronson II de la Km 15+00 la Km 23+800.

Prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692 din 21 octombrie 2003 terenul proprietatea reclamanților identificat cu nr. top b/1/1 de 3000 mp, respectiv 3364,38 mp, suprafața rezultată din măsurători, a fost dezmembrat în 3 corpuri funciare distincte, din care nr. top b/1/1/2 de 781,83 mp a fost înstrăinat Companiei Naționale - Drumul SA pentru artera ocolitoare a Municipiului Sibiu. De asemenea, nr. top. b/1/1/1 teren arabil de 946,36 mp a fost expropriat, iar prin Sentința civilă nr. 122/2008 a Tribunalului Sibiu s-au stabilit definitiv despăgubiri de 20,40 euro/mp. În proprietatea reclamanților a rămas nr. cadastral b/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, teren ce formează obiectul prezentului litigiu.

Și acest imobil, prin hotărârile nr. 56 și nr. 57/2007 a CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2008, în temeiul Legii nr. 198/2004, și a H.G. nr. 1682/2006, a fost expropriat și s-au propus despăgubiri în cuantum total de 32.224 RON, câte 16.112 RON pentru fiecare reclamant. De această hotărâre de expropriere și de procesul-verbal de stabilire a cuantumul despăgubirilor reclamanții au luat la cunoștință după sesizarea instanței de judecată. Or, reclamanții chiar prin cererea inițială au arătat că, dacă se impune exproprierea, aceasta să fie realizată după o justă și prealabilă despăgubire, în conformitate cu cerințele legii. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 35/2009 (așa cum era în vigoare la data emiterii hotărârii de expropriere, cât și a introducerii acțiunii) expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente.

Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui text legal se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor. În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie formată din trei experți tehnici judiciari. Potrivit acestui raport de expertiză, astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport, suprafața totală expropriată este de 1636 mp, cum, de altfel, este consemnată și în actul notarial de dezmembrare și vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692, iar valoarea a fost stabilită prin metoda comparației la 30 euro/mp.

Urmare a obiecțiunilor formulate prin suplimentul la raportul de expertiză, experții tehnici judiciari au arătat că valoarea de circulație a terenului este de 22,5 euro/mp, întrucât se impune o diminuare de 25% ce se aplică valorii unitare determinată prin metoda comparației. Astfel, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri de 22,5 euro/mp pentru suprafața de 1637 mp, nr. top b/1/1/3, în condițiile art. 27 alin 2 din Legea nr. 33/1994.

Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu a fost primită întrucât acest text legal nu este aplicabil în speță, ci dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (așa cum erau în vigoare și la data încuviințării probei cu expertiza tehnică) potrivit cărora "cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii, în cazul litigiului prevăzut la alin. (1), vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun". Curtea a apreciat că, față de soluția dată acțiunii reclamantului, acesta este îndreptățit la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc.

civ. Criticile reclamanților referitoare la încheierea de îndreptare a erorilor materiale sunt nefondate, întrucât erorile îndreptate din considerente erau evidente greșeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., text legal arătat expres în hotărârea atacată, contrar susținerilor apelanților. Solicitarea reprezentantului Parchetului (de respingere a acțiunii reclamanților, ca lipsită de interes, având în vedere că Hotărârea nr. 56/2006 a fost revocată prin Hotărârea nr. 57/2007) nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, nu a formulat apel în cauză, iar, pe de altă parte, apelul pârâtului Statul Român, prin CNADNR, este fără obiect, întrucât vizează erorile materiale deja îndreptate de instanța de fond.

Mai mult, în apelul reclamanților nu li se poate acestora înrăutăți situația conform principiului "non reformation in pejus" înscris în dispozițiile finale din art. 296 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, care, după expunerea în rezumat a situației de fapt, a formulat următoarele critici: 1. instanța de apel a apreciat în mod greșit că, în baza precizării de acțiune a reclamanților, se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1683,21 mp, deoarece nu a existat un astfel de petit în acțiune.

Precizarea de acțiune se referă doar la Hotărârea nr. 56/2007, deci nu se pot acorda despăgubiri pentru suprafața expropriată în temeiul Hotărârii nr. 57/2007; 2. instanța de apel a apreciat eronat că suprafața de teren pentru care s-ar impune acordarea de despăgubiri este de 1636,21 mp întrucât, din documentația de dezmembrare, rezultă doar suprafața de 1271,83 mp, conform actelor de proprietate; 3. instanța de apel a apreciat greșit valoarea despăgubirilor, valoarea corectă fiind aceea de 20,40 euro/mp. Prin Sentința civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Sibiu a stabilit pentru o parcelă de teren provenită din același lot, aparținând reclamanților, o valoare de 20,40 euro/mp. Cum, în acea perioadă, piața imobiliară era în trend ascendent este greu de conceput ca în prezent, față de curba în scădere a pieței imobiliare, prețul să fie mai mare.

Analiza instanței de recurs: Obiectul prezentului litigiu, a constatat instanța de apel, este imobilul cu nr. cadastral b/1/1/3 în suprafață de 1636,21 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 57/2007 a CNADNR în temeiul H.G. nr. 1682/2006. Nu poate fi primită prima critică formulată de pârâtă, întrucât, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat în subsidiar să primească o justă și prealabilă despăgubire pentru suprafața totală de 1636,21 mp teren aflat în aproprierea liniei trasate pentru centura ocolitoare a Sibiului, aferent nr. top anterior menționat.

De asemenea, cum s-a arătat deja, prin cererea precizatoare depusă la dosar fond, au arătat că își "mențin în rest susținerile, cererile și motivațiile din acțiunea principală". Ca atare, a fost formulată cererea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1636 mp, aferent nr. top b/1/1/3, astfel încât nu se poate reține că instanța de apel s-a pronunțat "extra petita" ("pentru ceea ce nu s-a cerut") și că, în aceste condiții ar fi încălcat principiul disponibilității părților, reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care impun obligația instanței de a se pronunța în limitele de învestire prin cererea de chemare în judecată. Indicarea, prin precizarea de acțiune, a Hotărârii nr. 56/2007, cu privire la care s-a solicitat nulitatea absolută, ca fiind corespunzătoare măsurii de expropriere a terenului în litigiu, reprezintă o simplă eroare materială.

În realitate este vorba despre Hotărârea nr. 57/2007, niciun document de la dosar emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nepurtând nr. 56/2007. O hotărâre cu acest număr nu există pe numele reclamanților. Cât privește celelalte critici formulate, se reține că acestea nu vizează greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor, context care ar fi permis instanței de recurs cenzurarea hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța de apel a apreciat asupra cuantumului despăgubirilor pentru suprafața expropriată de 1636 mp, astfel cum a fost menționată în anexa 2 a H.G.

nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 publicat în M. Of. nr. 983/8.12.2006, respectiv de a verifica dacă această măsură a fost dispusă în raport de situația reală a imobilului. Prin criticile astfel formulate recurenta tinde, în realitate, la reconfigurarea situației de fapt prin reevaluarea probelor sub aspectul întinderii suprafeței de teren expropriate și a valorii despăgubirilor cuvenite reclamanților, ceea ce nu este permis instanței de recurs. Situația de fapt stabilită în fazele procesuale anterioare, rezultată din dovezile administrate, nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului deoarece, așa cum deja s-a arătat, în condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.

Prin urmare, atâta timp cât instanța de apel a constatat, pe baza probelor administrate, că suprafața totală expropriată este de 1636, 21 mp, iar valoarea de circulație a terenului este de 22,5 euro/mp, valoare rezultată prin aplicarea unui coeficient de diminuare la valoarea unitară determinat de caracteristicile terenului și de faptul că este traversat de o linie electrică de înaltă tensiune ce determină anumite restricții din punct de vedere urbanistic, Înalta Curte nu poate reevalua aceste aspecte de fapt, în urma abrogării motivului de casare ce permitea o astfel de examinare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. și abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. În baza art. 316 cu referire la art. 298 și 274 din același cod, îl va obliga pe recurent, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale împotriva Deciziei civile nr. 155 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Obligă pe recurenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale la plata sumei de 2300 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți T.I. și T.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN