ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6233/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6233/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față,constată următoarele:

Reclamanții T.I. și T.E., la data de 11 iunie

2009, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de aplicare a Legii

nr. 198/2004, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

- DRDP Brașov și Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ca prin

hotărâre judecătorească să fie obligați intimații să le lase, în deplină

posesie și proprietate, imobilul dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5

Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, cu cheltuieli de

judecată. În subsidiar, au solicitat exproprierea imobilului, cu justă și

prealabilă despăgubire.

În motivare, au

arătat că sunt proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr.

1428/5 Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, cu privire la

care există suspiciunea încălcării dreptului de către intimați.

În drept s-au invocat

prevederile art. 480 C. civ., Legea nr. 33/1994 și art. 274 C. proc. civ.

Ulterior acțiunea a

fost precizată solicitându-se ca prin sentință să fie constatată nulitatea

Hotărârii Consiliului local al comunei Șelimbăr nr. 56 din 5 iunie 2007 și a

Procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 94 din 25 iunie

2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Primăriei Șelimbăr,

susținându-se că acestea sunt nelegale, emise în condiții de necompetență,

nesemnate corect, ambele acte fiind anulate prin sentință irevocabilă,

respectiv Sentința civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu în

Dosarul nr. 558/85/2007. Au susținut că terenul pe care îl aveau în proprietate

a fost împărțit în trei loturi: 1. nr. top b/1/1/1 în suprafață de 946,34 mp

expropriat în condiții legale prin sentința, rămasă irevocabilă, nr. 122 din 28

ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu; 2. nr. top b/1/1/2 vândut Administrației

Naționale a Drumurilor RA, prin contractul de dezmembrare și vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 692 din 21 octombrie 2003 la BNP V.S.V. și 3. nr. top

b/1/1/3, care face obiectul prezentului litigiu.

Au arătat că își

mențin susținerile, cererile și motivațiile din acțiunea principală.

Prin întâmpinare,

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a solicitat

respingerea acțiunii ca, neîntemeiată, și a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive.

În susținerea

excepției, a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004,

expropriator este Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar Ministerul

nu a fost chemat în judecată.

Pe fond, a arătat că

despăgubirea cuvenită pentru suprafața notată cu nr. top b/1/1/3 a fost

stabilită, potrivit reglementărilor legale, în baza procesului-verbal nr. 93

din 25 mai 2007 și s-a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din

5 iunie 2007. A arătat că Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor

nr. 56 din 5 iunie 2007 urmează a fi revocată de către comisia prevăzută de

Legea nr. 198/2004, având în vedere că această parcelă cu nr. top a/1/1/1 în

suprafață de 946,34 mp, a fost expropriată în baza H.G. nr. 169/2006 prin

Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 6 din 11 octombrie 2006.

În ședința din 29

martie 2010 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei,

în raport de precizarea formulată de reclamanți pe acest aspect.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin Sentința civilă nr. 341 din 1

aprilie 2011 a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții T.I.

și T.E. în contradictoriu cu pârâții Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004,

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - DRDP Brașov

și Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; a anulat Dispoziția

nr. 56/2007 și procesul-verbal de acordare a despăgubirilor emise de pârâtă în

ce privește despăgubirile acordate reclamanților. Au fost respinse celelalte

cereri. A fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată parțiale de 100 RON,

către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Reclamanții sunt

proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu,

tarlaua 16, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp.

Prin Hotărârea nr.

6/2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Șelimbăr s-a dispus

exproprierea suprafeței de 946,0 mp din terenul cu nr. cadastral b/1/1/1,

proprietatea reclamanților, și s-au stabilit despăgubiri de 18.497,23 RON,

echivalentul a 6.622 dolari SUA, consemnate pe numele acestora la CEC.

Părțile nu au căzut

de acord în ce privește termenii exproprierii, iar reclamanții au solicitat ca

pârâta să le respecte dreptul de proprietate asupra lotului din imobil, rămas în

proprietatea lor și anularea Dispoziției nr. 56, care a fost revocată de

emitent prin emiterea Dispoziției nr. 57 din 5 iunie 2007.

A fost efectuată în

cauză expertiză tehnică de specialitate ale cărei concluzii au fost acceptate

de reclamanți și au fost criticate de pârâtă, considerate ca fiind excesive în

stabilirea despăgubirii pe unitatea de măsură și incorecte în ce privește lotul

expropriat, care este în realitate doar de 1271,83 mp, prin acțiune tinzându-se

la modificarea suprafețelor imobilului și a celei expropriate.

Tribunalul, în

aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, a apreciat că

exproprierea respectă limitele convenite de părți, nerealizându-se condițiile

de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, promovată de reclamanți. Ca

urmare acest petit, întemeiat pe prevederile art. 480 C. civ., a fost respins

ca nefondat.

În cauză a fost

efectuată o expertiză tehnică de către experții P.M., M.D. și B.P., care a

statuat că, pe imobilul supus exproprierii, s-au efectuat deja lucrări, fiind

afectată suprafața de 5294 mp, iar imobilul reclamantei a fost împărțit în 3

loturi. Ulterior, în rejudecare (așa se reține în sentință) a fost efectuată o

lucrare de către experții L.V., V.O. și I.S., care au apreciat că valoarea de

referință a terenurilor în zona supusă exproprierii este de 22,5 euro pe mp.

Terenul, fiind extravilan și având utilități în apropiere - curent, gaz,

telefonie - s-au acordat despăgubiri de 22,5 euro pe mp, în RON, la data plății

efective (valoarea despăgubirilor pentru cei 5294 mp afectați de lucrări fiind

de 5294 x 22,5 = 119.115 euro).

Pârâta a contestat

această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o

contraprobă cu relevanță în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziția

ei nefondată nu a fost luată în seamă.

Față de concluziile

expertizelor efectuate în cauză, având în vedere și schițele aferente,

tribunalul a reținut faptul că Dispoziția nr. 56/2007 și procesul-verbal emis

în consecință sunt lipsite de efecte juridice, căci s-a emis Dispoziția nr.

57/2007 cu referire la reclamanți și la același lot de teren, primele acte

fiind revocate implicit. Ca urmare, fiind lipsit de interes, acest petit a fost

respins.

Deși a fost întocmit

un raport de expertiză, prin care a fost evaluat terenul în litigiu, cum

reclamanții nu au emis o cerere pe despăgubiri, instanța a apreciat că nu se

poate pronunța asupra pretențiilor de despăgubiri mai mari, neexistând o

învestire a instanței în acest sens, astfel că s-a admis, în parte, cererea,

s-a anulat Hotărârea nr. 56/2007 și procesul-verbal privind acordarea de

despăgubiri.

Pârâtul a fost

obligat la cheltuieli de judecată parțiale de 100 RON, corespunzător măsurii

admiterii acțiunii.

Prin încheierea

civilă pronunțată la data de 14 iunie 2011, Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr.

1867/85/2009/a1, a admis cererea de rectificare a erorilor materiale strecurate

în considerentele Sentinței civile nr. 341 din 1 aprilie 2011 a aceleiași

instanțe, cerere promovată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România și, în consecință, a dispus îndreptarea erorilor

materiale din sentință astfel: cauza s-a judecat în primă instanță și nu la

rejudecare (cum s-a consemnat); a fost exclus din considerentele sentinței

parag. 13 (de la "În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică (…)) și

s-a înlocuit acest paragraf cu următoarele:

"În cauză a fost

efectuată expertiză tehnică de către experții F.I.D., G.A. și P.M. care au

apreciat că valoarea de referință a terenurilor în zona supusă exproprierii

este de 22,0 euro pe mp, pentru suprafața afectată de 1271,83 mp.

Intimata a contestat

această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o

contraprobă cu relevanță în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziția

ei nefondată nu a fost luată în seamă".

Au fost păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva hotărârii

primei instanțe au declarat apel ambele părți.

Reclamanții au

solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii

și a completării de acțiune, stabilindu-se prețul în conformitate cu actele

depuse la dosar.

Pârâtul Statul Român,

prin CNADNR S.A., a solicitat modificarea, în parte, a sentinței, arătând, în

esență, că, în cuprinsul considerentelor se regăsesc mai multe erori cu privire

la numele experților; referirea la rejudecarea dosarului (deși nu a exista

decât un ciclu procesual); faptul că s-a menționat că se calculează o valoare a

despăgubirilor în cuantum de 119.115 euro pentru suprafața de 5294 mp, avându-se

în vedere valoarea de 22,5 euro/mp, conform expertizei (deși terenul expropriat

și evaluat are suprafața de 1271,83 mp, iar valoarea stabilită de experți a

fost de 22 euro/mp).

Prin întâmpinare,

CNADNR a solicitat respingerea apelului declarat de către reclamanți, ca

nefondat.

În apel nu s-a

solicitat încuviințarea și administrarea de probe noi.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 155 din 11 noiembrie 2011, a

admis apelul declarat de reclamanții T.E. și T.I., pe care a schimbat-o în

parte, a obligat pe pârâtul Statul Român, prin CNADNR, să plătească

reclamanților 22,5 euro/mp cu titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată

de 1638,21 mp, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, urmând a se

scădea despăgubirile deja consemnate la CEC pe numele reclamanților, a obligat

pârâtul să plătească reclamanților suma de 300 RON cheltuieli de judecată. A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarat de

reclamanți împotriva încheierii din 14 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, a

respins apelul declarat de către pârâtul Statul Român, prin CNADNR, împotriva

aceleiași Sentințe nr. 341/2011 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 14 iunie 2011, s-a admis cererea de rectificare a erorilor

strecurate în considerentele sentinței și s-a dispus îndreptarea erorilor

materiale.

Astfel, criticile

pârâtului referitoare la erorile din considerentele sentinței atacate referitoare

la numele experților și suprafața expropriată au rămas fără obiect, apelul

urmând a fi respins.

Cu referire la apelul

declarat de către reclamanți, a reținut că aceștia au învestit instanța de

judecată cu o acțiune având ca obiect principal revendicarea suprafeței de

teren de 1636,21 mp, nr. cad. a/1/1/3, imobil din aproprierea liniei trasate

pentru centura ocolitoare a Municipiului Sibiu și, în subsidiar, să fie

expropriați după o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile Legii nr.

33/1994.

Prin precizarea de

acțiune reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.

56 din 12 iunie 2007 și a procesului-verbal nr. 94/2007 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, arătându-se că se mențin susținerile, cererile și

motivațiile din acțiunea principală.

Prin urmare, critica

reclamanților referitoare la cererea din acțiunea principală, de a fi

despăgubiți în condițiile Legii nr. 33/1994, este fondată.

Prin H.G. nr. 1682

din 29 noiembrie 2006 a fost declanșată procedura de expropriere pentru

utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiții Varianta

Ocolitoare a Municipiului Sibiu - Tronson I de la Km 0-00 (DN 1 Km 302+150) la

Km 15+00 și Tronson II de la Km 15+00 la Km 23+800.

Prin actul de

dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692 din 21

octombrie 2003 terenul proprietatea reclamanților identificat cu nr. top b/1/1

de 3000 mp, respectiv 3364,38 mp, suprafața rezultată din măsurători, a fost

dezmembrat în 3 corpuri funciare distincte, din care nr. top b/1/1/2 de 781,83

mp a fost înstrăinat Companiei Naționale - Drumul SA pentru artera ocolitoare a

Municipiului Sibiu.

De asemenea, nr. top.

b/1/1/1 teren arabil de 946,36 mp a fost expropriat, iar prin Sentința civilă

nr. 122/2008 a Tribunalului Sibiu s-au stabilit definitiv despăgubiri de 20,40

euro/mp.

În proprietatea

reclamanților a rămas nr. cadastral b/1/1/3, în suprafață de 1636,21 mp, teren

ce formează obiectul prezentului litigiu.

Și acest imobil, prin

hotărârile nr. 56 și nr. 57/2007 a CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2008, în temeiul Legii nr. 198/2004, și a H.G. nr. 1682/2006, a fost

expropriat și s-au propus despăgubiri în cuantum total de 32.224 RON, câte

16.112 RON pentru fiecare reclamant.

De această hotărâre

de expropriere și de procesul-verbal de stabilire a cuantumul despăgubirilor

reclamanții au luat la cunoștință după sesizarea instanței de judecată.

Or, reclamanții chiar

prin cererea inițială au arătat că, dacă se impune exproprierea, aceasta să fie

realizată după o justă și prealabilă despăgubire, în conformitate cu cerințele

legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 35/2009

(așa cum era în vigoare la data emiterii hotărârii de expropriere, cât și a

introducerii acțiunii) expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se

poate adresa instanței judecătorești competente. Acțiunea formulată în

conformitate cu prevederile acestui text legal se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

În cauză, a fost

efectuată o expertiză tehnică în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea

nr. 33/1994 de către o comisie formată din trei experți tehnici judiciari.

Potrivit acestui

raport de expertiză, astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport,

suprafața totală expropriată este de 1636 mp, cum, de altfel, este consemnată

și în actul notarial de dezmembrare și vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

692, iar valoarea a fost stabilită prin metoda comparației la 30 euro/mp.

Urmare a

obiecțiunilor formulate prin suplimentul la raportul de expertiză, experții

tehnici judiciari au arătat că valoarea de circulație a terenului este de 22,5

euro/mp, întrucât se impune o diminuare de 25% ce se aplică valorii unitare

determinată prin metoda comparației. Astfel, reclamanții sunt îndreptățiți la

despăgubiri de 22,5 euro/mp pentru suprafața de 1637 mp, nr. top b/1/1/3, în

condițiile art. 27 alin 2 din Legea nr. 33/1994.

Critica referitoare

la încălcarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu a fost primită

întrucât acest text legal nu este aplicabil în speță, ci dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (așa cum erau în vigoare și la data

încuviințării probei cu expertiza tehnică) potrivit cărora "cheltuielile

necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului

despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii, în cazul litigiului prevăzut

la alin. (1), vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept

comun".

Curtea a apreciat că,

față de soluția dată acțiunii reclamantului, acesta este îndreptățit la plata

tuturor cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața instanței de fond, cât

și în fața instanței de apel, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc.

civ.

Criticile

reclamanților referitoare la încheierea de îndreptare a erorilor materiale sunt

nefondate, întrucât erorile îndreptate din considerente erau evidente greșeli

materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., text legal arătat expres în

hotărârea atacată, contrar susținerilor apelanților.

Solicitarea

reprezentantului Parchetului (de respingere a acțiunii reclamanților, ca

lipsită de interes, având în vedere că Hotărârea nr. 56/2006 a fost revocată prin

Hotărârea nr. 57/2007) nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, nu a

formulat apel în cauză, iar, pe de altă parte, apelul pârâtului Statul Român,

prin CNADNR, este fără obiect, întrucât vizează erorile materiale deja

îndreptate de instanța de fond.

Mai mult, în apelul

reclamanților nu li se poate acestora înrăutăți situația conform principiului

"non reformation in pejus" înscris în dispozițiile finale din art.

296 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, care, după expunerea în rezumat a situației de fapt,

a formulat următoarele critici:

apreciat în mod greșit că, în baza precizării de acțiune a reclamanților, se

impune acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1683,21 mp, deoarece nu a

existat un astfel de petit în acțiune. Precizarea de acțiune se referă doar la

Hotărârea nr. 56/2007, deci nu se pot acorda despăgubiri pentru suprafața

expropriată în temeiul Hotărârii nr. 57/2007;

apreciat eronat că suprafața de teren pentru care s-ar impune acordarea de

despăgubiri este de 1636,21 mp întrucât, din documentația de dezmembrare,

rezultă doar suprafața de 1271,83 mp, conform actelor de proprietate;

apreciat greșit valoarea despăgubirilor, valoarea corectă fiind aceea de 20,40

euro/mp.

Prin Sentința civilă

nr. 122 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Sibiu a stabilit pentru o parcelă de

teren provenită din același lot, aparținând reclamanților, o valoare de 20,40

euro/mp. Cum, în acea perioadă, piața imobiliară era în trend ascendent este

greu de conceput ca în prezent, față de curba în scădere a pieței imobiliare,

prețul să fie mai mare.

Analiza instanței de

recurs:

Obiectul prezentului

litigiu, a constatat instanța de apel, este imobilul cu nr. cadastral b/1/1/3

în suprafață de 1636,21 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 57/2007 a CNADNR în

temeiul H.G. nr. 1682/2006.

Nu poate fi primită

prima critică formulată de pârâtă, întrucât, prin cererea introductivă,

reclamanții au solicitat în subsidiar să primească o justă și prealabilă

despăgubire pentru suprafața totală de 1636,21 mp teren aflat în aproprierea

liniei trasate pentru centura ocolitoare a Sibiului, aferent nr. top anterior

menționat. De asemenea, cum s-a arătat deja, prin cererea precizatoare depusă

la dosar fond, au arătat că își "mențin în rest susținerile, cererile și

motivațiile din acțiunea principală". Ca atare, a fost formulată cererea

de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1636 mp, aferent nr. top b/1/1/3,

astfel încât nu se poate reține că instanța de apel s-a pronunțat "extra

petita" ("pentru ceea ce nu s-a cerut") și că, în aceste

condiții ar fi încălcat principiul disponibilității părților, reglementat de dispozițiile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care impun obligația instanței de a se

pronunța în limitele de învestire prin cererea de chemare în judecată.

Indicarea, prin

precizarea de acțiune, a Hotărârii nr. 56/2007, cu privire la care s-a

solicitat nulitatea absolută, ca fiind corespunzătoare măsurii de expropriere a

terenului în litigiu, reprezintă o simplă eroare materială. În realitate este

vorba despre Hotărârea nr. 57/2007, niciun document de la dosar emis de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nepurtând nr. 56/2007. O hotărâre cu acest

număr nu există pe numele reclamanților.

Cât privește

celelalte critici formulate, se reține că acestea nu vizează greșita

interpretare și aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește respectarea criteriilor pentru

stabilirea despăgubirilor, context care ar fi permis instanței de recurs

cenzurarea hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța de

apel a apreciat asupra cuantumului despăgubirilor pentru suprafața expropriată

de 1636 mp, astfel cum a fost menționată în anexa 2 a H.G. nr. 1682 din 29

noiembrie 2006 publicat în M. Of. nr. 983/8.12.2006, respectiv de a verifica

dacă această măsură a fost dispusă în raport de situația reală a imobilului.

Prin criticile astfel

formulate recurenta tinde, în realitate, la reconfigurarea situației de fapt

prin reevaluarea probelor sub aspectul întinderii suprafeței de teren

expropriate și a valorii despăgubirilor cuvenite reclamanților, ceea ce nu este

permis instanței de recurs.

Situația de fapt

stabilită în fazele procesuale anterioare, rezultată din dovezile administrate,

nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului deoarece, așa cum

deja s-a arătat, în condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat

numai pentru motive ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului

judiciar.

Prin urmare, atâta

timp cât instanța de apel a constatat, pe baza probelor administrate, că

suprafața totală expropriată este de 1636, 21 mp, iar valoarea de circulație a

terenului este de 22,5 euro/mp, valoare rezultată prin aplicarea unui

coeficient de diminuare la valoarea unitară determinat de caracteristicile

terenului și de faptul că este traversat de o linie electrică de înaltă

tensiune ce determină anumite restricții din punct de vedere urbanistic, Înalta

Curte nu poate reevalua aceste aspecte de fapt, în urma abrogării motivului de

casare ce permitea o astfel de examinare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C.

proc. civ. și abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere

considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este

nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În baza art. 316 cu

referire la art. 298 și 274 din același cod, îl va obliga pe recurent, ca parte

căzută în pretenții, la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli de judecată către

intimații-reclamanți, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale împotriva Deciziei civile nr. 155 din 11 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurenta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale la plata sumei de 2300

RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți T.I. și T.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN