ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2010

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.

1178 din 15 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea formulată

de Parohia Ortodoxă Română Șelimbăr în contradictoriu cu pârâta Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, a dispus anularea parțială a Hotărârii

nr. 71/2007 în ce privește cuantumul despăgubirilor și a stabilit ca și

despăgubire suma de 35 euro/ mp pentru suprafața de 1280 mp din terenul cu

număr de parcelă A201/20/1/1/1, echivalent în lei la data plății și a respins

capătul de cerere privitoare la exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru

terenul cu număr de parcelă A201/20/1/1/1 de 39.994 mp.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut că în vederea

realizării obiectivului de investiții „varianta de ocolire a Municipiului

Sibiu” reclamanta Parohia Ortodoxă Șelimbăr, titulară a dreptului de

proprietate conform titlului, a fost expropriată cu acordul său de terenul de

1280 mp pentru care a primit o despăgubire de 40.539 lei, cu care aceasta nu a

fost de acord. În urma expertizei efectuate în cauză, instanța de fond a

apreciat că față de prețul metrului pătrat de teren stabilit de experți și

valoarea solicitată de reclamantă se impune acordarea unei valori de 35 euro/ mp,

în condițiile în care terenul are destinație agricolă și este situat în

apropiere de utilități, astfel încât poate fi folosit pentru agricultură și în

continuare, iar parcela rămasă neexpropriată, în suprafață de 39.782,54 mp are

acces la calea publică pe Drumul Bungardului, astfel încât nu se impune acordarea

de despăgubiri.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.

Reclamanta

a susținut că sentința este nelegală întrucât nu s-au acordat despăgubiri

pentru terenul rămas neexpropriat în suprafață de 39.994 mp, teren care nu are

acces la drumul public.

Pârâta

a criticat sentința instanței de fond sub aspectul stabilirii despăgubirilor la

suma de 35 euro/ mp, în condițiile în care experții au stabilit o despăgubire

de 25,4 euro/ mp, dar și sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.

198/2004, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor bănești

experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului

dreptului de proprietate.

În

apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi.

Curtea

de Apel Alba Iulia a respins apelurile, constatând că instanța de fond a

stabilit corect atât starea de fapt cât și normele legale incidente în cauză,

respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea nr. 198/2004.

A reținut că în mod corect nu s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de

39.994 mp teren neexpropriat, deoarece pentru acesta există acces la calea

publică, iar în situația în care acest acces nu ar exista reclamanta-apelantă

nu ar fi îndreptățită la contravaloarea întregului teren. Cât privește

eventualele despăgubiri la care ar putea fi obligată reclamanta în cazul

instituirii unei servituți de trecere pe terenul expropriat, a apreciat că

aceste susțineri nu pot fi luate în considerare întrucât vizează un prejudiciu

incert.

Apelul

pârâtei a fost apreciat, de asemenea, ca nefondat reținându-se că instanța de

fond a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor, având în vedere că

despăgubirile acordate de instanță nu trebuie să fie egale cu cele stabilite de

experți, ci să se încadreze între suma oferită de expropriator și suma

solicitată de expropriat. A reținut, de asemenea, că alin. (3) al art. 9 din

Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008 a fost introdus abia la 31 octombrie 2008,

deci după data introducerii acțiunii, astfel încât nu este aplicabil în cauza

de față.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta, cât și

pârâta.

Reclamanta

Parohia Ortodoxă Română Șelimbăr a solicitat modificarea deciziei recurate,

admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. A

susținut că prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a exproprierii are două

componente: valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1.280 mp,

corect stabilită de instanța de fond și diminuarea valorii terenului rămas în

proprietatea reclamantei după expropriere, că pentru cea de-a doua componentă

în mod greșit ambele instanțe au respins cererea, cu atât mai mult cu cât

suprafața rămasă nu are acces la calea publică, rămânând loc înfundat, că

accesul la un drum public nu se poate face decât pe o porțiune delimitată prin

raportul de expertiză de punctele 21 și 24, puncte prin care se iese la

autostradă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra posibilității reale de

instituire a unei ieșiri.

Pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a solicitat modificarea

în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și respingerii

acțiunii. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii privind acordarea unor despăgubiri mai

mari decât cele stabilite prin expertiză, dat fiind faptul că experții au avut

în vedere atât valoarea tehnică, cât și pe cea de circulație a imobilului și

utilizând formula de calcul au apreciat că valoarea corectă este de 25,4 euro/ mp,

iar suma de 35 euro/ mp a fost calculată inițial pentru un alt imobil ce nu a

făcut obiectul exproprierii.

Examinând

recursurile în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind

fondate, urmând a le admite, pentru considerentele ce succed:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului Înalta Curte observă că la instanța de

fond a fost întocmit un raport de expertiză, depus la filele 112-114 dosar, ce

a fost completat cu un supliment care a răspuns obiecțiunilor formulate de

părți.

Dacă

în raportul de expertiză inițial, depus la 2 iunie 2008, s-a stabilit că

valoarea estimată a terenului, în condițiile în care plata s-ar face integral

la data evaluării, este de 114.065 lei, adică de 25,4 euro/mp, în suplimentul

la acest raport, depus trei luni mai târziu, se apreciază că pentru același

teren valoarea ar fi de 35 euro/ mp. Prin sentința civilă 1178/2008 Tribunalul

Sibiu a omologat suplimentul la raportul de expertiză, dispunând acordarea de

despăgubiri în sumă de 35 euro/ mp, fără a motiva de ce a luat în considerare

acest supliment și de ce nu a dat eficiență raportului de expertiză în varianta

inițială.

Mai

mult, hotărârea atacată nu răspunde criticii formulată de apelanta-pârâtă

potrivit căreia a fost expertizată o altă parcelă de teren decât cea supusă

exproprierii.

Potrivit

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 71 din 09 iulie 2007, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea terenului situat în

comuna Șelimbăr, având număr cadastral 3998/1/1 și număr de parcelă 201/1/1/1.

În suplimentul la raportul de expertiză omologat de instanță experții

identifică și evaluează parcelele cu număr cadastral 208/1/1 și 208/1/3.

Pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat

obiecțiuni în condițiile art. 212 C. proc. civ., tocmai cu privire la parcela 208

care nu face obiectul exproprierii. La aceste obiecțiuni instanța nu a cerut

lămuriri expertului și nici nu a motivat pentru ce nu a solicitat explicații,

deși nu a respins în mod explicit aceste obiecțiuni .

Instanța

de apel nu a lămurit, prin decizia pronunțată, aceste aspecte esențiale

soluționării cauzei, reținând doar că starea de fapt a fost corect stabilită de

instanța de fond și că nu ar fi fost contestată de către părți.

Procedând

astfel, instanța a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Obligația judecătorului de a motiva de ce a optat între mai multe probe

contradictorii și de a demonstra în hotărârea pronunțată de ce s-a oprit la

soluția dată este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea

hotărârii.

Înalta

Curte constată că prin hotărârile pronunțate nu a fost lămurită pe deplin

situația de fapt a terenului ce formează obiectul exproprierii, cu consecințe

directe și asupra situației terenului rămas neexpropriat, cu privire la care

reclamanta solicită, de asemenea, despăgubiri.

Cum

în raport de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte hotărăște asupra

fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin

stabilite, în cauza de față se impune, ca efect al admiterii recursurilor,

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia.

Cu

ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta

Parohia

Ortodoxă Română Șelimbăr și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România împotriva deciziei nr. 46/ A din 20 martie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 martie 2010.