ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 1178 din 15 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea formulată de Parohia Ortodoxă Română Șelimbăr în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 71/2007 în ce privește cuantumul despăgubirilor și a stabilit ca și despăgubire suma de 35 euro/ mp pentru suprafața de 1280 mp din terenul cu număr de parcelă A201/20/1/1/1, echivalent în lei la data plății și a respins capătul de cerere privitoare la exproprierea și acordarea de despăgubiri pentru terenul cu număr de parcelă A201/20/1/1/1 de 39.994 mp.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sibiu a reținut că în vederea realizării obiectivului de investiții „varianta de ocolire a Municipiului Sibiu” reclamanta Parohia Ortodoxă Șelimbăr, titulară a dreptului de proprietate conform titlului, a fost expropriată cu acordul său de terenul de 1280 mp pentru care a primit o despăgubire de 40.539 lei, cu care aceasta nu a fost de acord. În urma expertizei efectuate în cauză, instanța de fond a apreciat că față de prețul metrului pătrat de teren stabilit de experți și valoarea solicitată de reclamantă se impune acordarea unei valori de 35 euro/ mp, în condițiile în care terenul are destinație agricolă și este situat în apropiere de utilități, astfel încât poate fi folosit pentru agricultură și în continuare, iar parcela rămasă neexpropriată, în suprafață de 39.782,54 mp are acces la calea publică pe Drumul Bungardului, astfel încât nu se impune acordarea de despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți. Reclamanta a susținut că sentința este nelegală întrucât nu s-au acordat despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat în suprafață de 39.994 mp, teren care nu are acces la drumul public. Pârâta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul stabilirii despăgubirilor la suma de 35 euro/ mp, în condițiile în care experții au stabilit o despăgubire de 25,4 euro/ mp, dar și sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor bănești experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate.

În apel nu s-a solicitat administrarea de probe noi. Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile, constatând că instanța de fond a stabilit corect atât starea de fapt cât și normele legale incidente în cauză, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea nr. 198/2004. A reținut că în mod corect nu s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 39.994 mp teren neexpropriat, deoarece pentru acesta există acces la calea publică, iar în situația în care acest acces nu ar exista reclamanta-apelantă nu ar fi îndreptățită la contravaloarea întregului teren. Cât privește eventualele despăgubiri la care ar putea fi obligată reclamanta în cazul instituirii unei servituți de trecere pe terenul expropriat, a apreciat că aceste susțineri nu pot fi luate în considerare întrucât vizează un prejudiciu incert.

Apelul pârâtei a fost apreciat, de asemenea, ca nefondat reținându-se că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor, având în vedere că despăgubirile acordate de instanță nu trebuie să fie egale cu cele stabilite de experți, ci să se încadreze între suma oferită de expropriator și suma solicitată de expropriat. A reținut, de asemenea, că alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008 a fost introdus abia la 31 octombrie 2008, deci după data introducerii acțiunii, astfel încât nu este aplicabil în cauza de față. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta. Reclamanta Parohia Ortodoxă Română Șelimbăr a solicitat modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.

A susținut că prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a exproprierii are două componente: valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 1.280 mp, corect stabilită de instanța de fond și diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei după expropriere, că pentru cea de-a doua componentă în mod greșit ambele instanțe au respins cererea, cu atât mai mult cu cât suprafața rămasă nu are acces la calea publică, rămânând loc înfundat, că accesul la un drum public nu se poate face decât pe o porțiune delimitată prin raportul de expertiză de punctele 21 și 24, puncte prin care se iese la autostradă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra posibilității reale de instituire a unei ieșiri.

Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea cererii privind acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele stabilite prin expertiză, dat fiind faptul că experții au avut în vedere atât valoarea tehnică, cât și pe cea de circulație a imobilului și utilizând formula de calcul au apreciat că valoarea corectă este de 25,4 euro/ mp, iar suma de 35 euro/ mp a fost calculată inițial pentru un alt imobil ce nu a făcut obiectul exproprierii. Examinând recursurile în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, urmând a le admite, pentru considerentele ce succed: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Înalta Curte observă că la instanța de fond a fost întocmit un raport de expertiză, depus la filele 112-114 dosar, ce a fost completat cu un supliment care a răspuns obiecțiunilor formulate de părți. Dacă în raportul de expertiză inițial, depus la 2 iunie 2008, s-a stabilit că valoarea estimată a terenului, în condițiile în care plata s-ar face integral la data evaluării, este de 114.065 lei, adică de 25,4 euro/mp, în suplimentul la acest raport, depus trei luni mai târziu, se apreciază că pentru același teren valoarea ar fi de 35 euro/ mp.

Prin sentința civilă 1178/2008 Tribunalul Sibiu a omologat suplimentul la raportul de expertiză, dispunând acordarea de despăgubiri în sumă de 35 euro/ mp, fără a motiva de ce a luat în considerare acest supliment și de ce nu a dat eficiență raportului de expertiză în varianta inițială. Mai mult, hotărârea atacată nu răspunde criticii formulată de apelanta-pârâtă potrivit căreia a fost expertizată o altă parcelă de teren decât cea supusă exproprierii. Potrivit Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 71 din 09 iulie 2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea terenului situat în comuna Șelimbăr, având număr cadastral 3998/1/1 și număr de parcelă 201/1/1/1. În suplimentul la raportul de expertiză omologat de instanță experții identifică și evaluează parcelele cu număr cadastral 208/1/1 și 208/1/3.

Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 C. proc. civ., tocmai cu privire la parcela 208 care nu face obiectul exproprierii. La aceste obiecțiuni instanța nu a cerut lămuriri expertului și nici nu a motivat pentru ce nu a solicitat explicații, deși nu a respins în mod explicit aceste obiecțiuni . Instanța de apel nu a lămurit, prin decizia pronunțată, aceste aspecte esențiale soluționării cauzei, reținând doar că starea de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond și că nu ar fi fost contestată de către părți. Procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Obligația judecătorului de a motiva de ce a optat între mai multe probe contradictorii și de a demonstra în hotărârea pronunțată de ce s-a oprit la soluția dată este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.

Înalta Curte constată că prin hotărârile pronunțate nu a fost lămurită pe deplin situația de fapt a terenului ce formează obiectul exproprierii, cu consecințe directe și asupra situației terenului rămas neexpropriat, cu privire la care reclamanta solicită, de asemenea, despăgubiri. Cum în raport de dispozițiile art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, în cauza de față se impune, ca efect al admiterii recursurilor, trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Alba Iulia. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta Parohia Ortodoxă Română Șelimbăr și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva deciziei nr. 46/ A din 20 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2010.