ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanții B.V. prin mandatar B.C. și B.C. au

chemat în judecată S.R. prin C.N.A.D.N.R. și au solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța:

- să dispună anularea

hotărârilor nr. 2 din 12 octombrie 2006 și nr. 21 din 2 mai 2007emise de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr județul Sibiu.

- să dispună

exproprierea întregii suprafețe de teren afectată de lucrări și anume 1073 mp

din parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/2002;

- să fie obligat

pârâtul la plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

se arată că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 6000 mp teren

arabil din care, pentru o suprafață de 523 mp, s-a dispus exproprierea pentru

utilitate publică. Varianta de ocolire traversează proprietatea reclamanților

și o fărâmițează în trei loturi care nu mai pot fi utilizate.

Prin sentința civilă nr.

434 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de

reclamanți și, în consecință, a anulat hotărârile nr. 2 din 12 octombrie 2006

și nr. 21 din 2 mai 2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

de pe lângă P. Șelimbăr județul Sibiu, a dispus exproprierea unei suprafețe de

1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 și A238/2/3 din terenul de 6000 mp ce

formează parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/15 mai 2002

emis pe numele reclamantei B.V.

A obligat pârâtul la

despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro,

echivalentul în lei la cursul din ziua plății, și la 2800 lei cheltuieli de

judecată către reclamantul B.C.

În considerentele

sentinței, Tribunalul a reținut că reclamanta B.V. care este titulara titlului

de proprietate nr. 1410/5/2002 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu, a donat aceste terenuri

reclamantului B.C.

În vederea executării

lucrărilor la variata ocolitoare a municipiului Sibiu, tronson 1 și tronson 2, s-a

impus exproprierea unei suprafețe de 873 mp din terenul de 6000 mp ce formează

parcela nr. 238/2 situată în extravilanul comunei Șelimbăr județul Sibiu.

Expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor prin hotărârea nr. 2 din 12

octombrie 2006 la suma de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.),

iar prin hotărârea nr. 21 din 2 mai 2007 la suma de 11.085 lei, reclamanții

nefiind de acord cu aceste sume.

În cauză s-a efectuat

un raport de expertiză, prin care s-a stabilit că suprafețele de teren

proiectate, conform planurilor, a fi expropriate sunt cele cu nr. cad. noi A

238/2/2 de 523 mp și A238/2/3 de 350 mp, însă nici porțiunea de teren cu nr. cad.

nou A 238/2/1 în suprafață de 199,41 mp nu mai poate fi folosită, așa încât s-a

propus exproprierea tuturor celor trei parcele în suprafață totală de 1073 mp.

Față de valoarea de

27,46 euro/mp stabilită de experți, în temeiul art. 44 alin. (3) din

Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul 1 Adițional

la C.E.D.O., prima instanță a admis acțiunea, a anulat hotărârile nr. 2 din 12

octombrie 2006 și nr. 21 din 2 mai 2007, a dispus exproprierea unei suprafețe

de 1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 și A 238/2/3 și obligat pârâtul la

despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro echivalentul

în lei la cursul din ziua plății.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții B.V. și B.C. și pârâta C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civilă nr.

106/ A din 28 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate

împotriva sentinței civile 434/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a

schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamanți, a anulat hotărârea nr. 2 din 12 octombrie 2006 emisă

de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr și a

stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat la valoarea de 36,6

euro/mp (echivalentul în lei de la data plății).

Au fost menținute

dispozițiile referitoare la expropriere și la hotărârea 21/2007 a Comisiei de

Aplicare a Legii nr. 198/2004.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În faza de judecată a

apelului, a fost efectuat un nou raport de expertiză de evaluare a terenurilor,

care a stabilit o valoare a suprafeței de 1073,35 mp de 165.000 lei, respectiv

de 36,6 euro/mp, prin metoda comparației, bazată pe analiza pieței în domeniu.

Prin hotărârea nr. 2/2006

Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr s-a dispus exproprierea

parcelei cu nr. cadastral 238/2/2 în suprafață de 523,35 mp, urmând ca

despăgubirea în cuantum de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.)

să fie consemnată în 5 zile la CEC SA Sibiu. La data consemnării despăgubirilor

opera de drept și transferul dreptului de proprietate.

Prin hotărârea nr. 21/2007

a aceleiași comisii, s-a dispus exproprierea parcelei cu nr. 238/2/3 și nr. cadastral

3973/3 în suprafață de 350 mp teren arabil. Despăgubirea stabilită, de 11085

lei, urma a fi consemnată în 5 zile la CEC SA Agenția Șelimbăr. Transferul

dreptului de proprietate s-a stabilit că operează de drept, odată cu

consemnarea despăgubirilor.

Nefiind contestată

suprafața de teren care s-a dispus a fi expropriată, instanța a menținut

dispozițiile din sentința atacată sub acest aspect. De asemenea, a menținut

hotărârea nr. 21/2007 emisă de Comisia de aplicarea a Legii nr. 198/2004 de pe

lângă Primăria Șelimbăr, necontestată în apel de nici una din părți.

S-a mai reținut că, potrivit

art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, la calculul valorii despăgubirii se are în

vedere valoarea reală a imobilului, calculată ținând seama de prețul de piață,

fără ca despăgubirile stabilite să fie mai mici decât oferta expropriatorului

sau mai mari decât cererea proprietarului.

Față de concluziile

raportului de expertiză care a stabilit o valoare de piață a terenului în

litigiu de 36,6 euro/mp, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a admis

apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul

cuantumului despăgubirilor.

Apelul pârâtei a fost

admis doar în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate prin hotărârea

2/2006, instanța anulând hotărârea sub acest aspect și acordând despăgubiri la

valoarea stabilită prin expertiză.

Motivul de apel al

pârâtei vizând deducerea din despăgubirile acordate a celor care au fost

consemnate a fost respins de instanța de apel cu motivarea că o astfel de

operațiune ține faza de executare a hotărârii judecătorești.

Printr-o cerere

înregistrată ulterior, la aceeași instanță, la data de 30 iunie 2009,

reclamanții B.C. și B.V. au solicitat lămuriri cu privire la întinderea și

aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 106/A/2009 pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia.

Prin încheierea

civilă nr. 18/ A/CC din 27 iulie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins

cererea de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile

106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Soluționând cererea

cu care a fost investită, instanța de apel a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr.

434/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții B.V. și B.C. și, în consecință, au fost anulate hotărârile nr. 2/2006

și nr. 21/2007 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și s-a

dispus exproprierea unei suprafețe de 1073 mp din terenul în suprafață de 6000

mp înscris în titlul de proprietate 1410/5 din 15 mai 2002 emis pe numele

reclamantei. A fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri pentru terenul

expropriat în sumă de 27,46 euro/mp echivalentul în lei la cursul din ziua

plății.

În apel a fost

schimbată sentința atacată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și

anulată doar hotărârea nr. 2/2006; a fost modificat cuantumul despăgubirilor

care se cuvin reclamanților la suma de 36,6 euro/mp, fiind menținute

dispozițiile referitoare la expropriere, deci la suprafața expropriată, care a

rămas de 1073 mp.

A fost menținută și

hotărârea nr. 21/2007, instanța de apel apreciind, în virtutea caracterului

devolutiv al apelului, că această hotărâre nu a fost criticată de nici una din

părți, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei. În mod clar, s-a arătat

în considerentele deciziei, că se va anula doar hotărârea nr. 2/2006 și doar în

ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.

Împotriva deciziei nr.

106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât

reclamanții B.V. și B.C. , cât și C.N.A.D.N.R., în reprezentarea S.R.

reclamanții formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Hotărârea este

criticabilă prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O. și

ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că exproprierea pentru cauză de

utilitate publică se face după o dreaptă si prealabilă despăgubire.

Se arată că hotărârea

este nelegală pentru că a fost pronunțată cu încălcarea art. 26 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 33/1994 și art. 27 din același act normativ.

Recurenții susțin că instanța

a avut în vedere concluziile finale din expertiză și a făcut abstracție de adeverințele

depuse la dosar, în care se precizează că valoarea de piață a terenurilor din

zonă este de 45-50 euro/mp, de 50-52 euro/mp, respectiv de 55 euro/mp.

Se mai arată că instanța

a ignorat concluziile experților din primul raport de expertiză și adresa nr. 1689/26

august 2004 a C.N.A.D.N.R. în care se precizează că parcela 238/2, proprietatea

reclamanților este mai valoroasă datorită poziționării acesteia la nod rutier

și oferă 16 DOLARI S.U.A./mp, adică cu aproximativ 60 % mai mult decât pentru

celelalte parcele.

Se solicită admiterea

recursului, modificarea hotărârii recurate și majorarea despăgubirilor acordate

de la suma de 36,6 euro/mp la o sumă între 45-55 euro/mp.

critică decizia instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele considerente:

Decizia atacată este

nelegală pentru că menține hotărârea primei instanțe în ceea ce privește despăgubirile

acordate pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3. Această suprafață a fost deja

expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată la CEC

pe numele intimatului B.C.

Se impune, astfel,

modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se scădea din suma stabilită

drept despăgubire, suma care este deja consemnată și pusă la dispoziția

expropriatului.

Analizând decizia

recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că

recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele

considerente:

încălcarea, prin decizia recurată, a prevederilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994,

fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de apel.

Criticile nu sunt

fondate.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la

calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să

țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată,

legea dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul

expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea

acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Aceste

prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de

apel.

Așa cum

rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a

apelului (și pe care reclamanții nu l-au contestat prin formularea de

obiecțiuni), comisia de experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25

din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru

determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, a aplicat metoda

comparației care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent

pe piața imobiliară.

În consecință,

rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor însușit de instanță, că la stabilirea valorii acestora s-au avut

în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare

cu cea supusă exproprierii.

Această modalitate de

stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 și

art. 27 din Legea nr. 33/1994, iar susținerea că instanța de apel ar fi ignorat

conținutul unor înscrisuri și al unui raport de expertiză anterior din care

rezultă o altă valoare a tranzacțiilor efectuate pe piața imobiliară, nu

vizează legalitatea deciziei recurate, ci se constituie în obiecțiuni la adresa

raportului de expertiză-probă administrată de instanța de apel. Însă, în

condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive

ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispozițiile art. 304

pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanței de recurs să cenzureze modul în

care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, au fost

în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Pe de altă parte,

respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamanților, implică satisfacerea exigențelor art. 1

din Protocolul adițional C.E.D.O. și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp

legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate

persoanelor expropriate, iar instanța a aplicat și respectat aceste criterii,

hotărârea astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a normei naționale

sau a celei europene.

susține nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul despăgubirilor acordate

pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3 cu motivarea că această suprafață a

fost deja expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată

la CEC pe numele intimatului B.C.

Așa cum corect a

reținut instanța de apel, aspectul menționat vizează faza de executare a

deciziei pronunțate de instanța de apel, neinfluențând legalitatea deciziei

recurate.

Prin urmare, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă

la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții B.V. și B.C. și de pârâta C.N.A.D.N.R.

SA împotriva deciziei nr. 106/ A din 28 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către

recurenții-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.