ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 828/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanții B.V. prin mandatar B.C. și B.C. au chemat în judecată S.R. prin C.N.A.D.N.R. și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: - să dispună anularea hotărârilor nr. 2 din 12 octombrie 2006 și nr. 21 din 2 mai 2007emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr județul Sibiu. - să dispună exproprierea întregii suprafețe de teren afectată de lucrări și anume 1073 mp din parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/2002; - să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe de 6000 mp teren arabil din care, pentru o suprafață de 523 mp, s-a dispus exproprierea pentru utilitate publică. Varianta de ocolire traversează proprietatea reclamanților și o fărâmițează în trei loturi care nu mai pot fi utilizate. Prin sentința civilă nr. 434 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, a anulat hotărârile nr. 2 din 12 octombrie 2006 și nr. 21 din 2 mai 2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr județul Sibiu, a dispus exproprierea unei suprafețe de 1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 și A238/2/3 din terenul de 6000 mp ce formează parcela nr. 238/2 înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/5/15 mai 2002 emis pe numele reclamantei B.V.

A obligat pârâtul la despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro, echivalentul în lei la cursul din ziua plății, și la 2800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul B.C. În considerentele sentinței, Tribunalul a reținut că reclamanta B.V. care este titulara titlului de proprietate nr. 1410/5/2002 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sibiu, a donat aceste terenuri reclamantului B.C. În vederea executării lucrărilor la variata ocolitoare a municipiului Sibiu, tronson 1 și tronson 2, s-a impus exproprierea unei suprafețe de 873 mp din terenul de 6000 mp ce formează parcela nr. 238/2 situată în extravilanul comunei Șelimbăr județul Sibiu.

Expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor prin hotărârea nr. 2 din 12 octombrie 2006 la suma de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.), iar prin hotărârea nr. 21 din 2 mai 2007 la suma de 11.085 lei, reclamanții nefiind de acord cu aceste sume. În cauză s-a efectuat un raport de expertiză, prin care s-a stabilit că suprafețele de teren proiectate, conform planurilor, a fi expropriate sunt cele cu nr. cad. noi A 238/2/2 de 523 mp și A238/2/3 de 350 mp, însă nici porțiunea de teren cu nr. cad. nou A 238/2/1 în suprafață de 199,41 mp nu mai poate fi folosită, așa încât s-a propus exproprierea tuturor celor trei parcele în suprafață totală de 1073 mp.

Față de valoarea de 27,46 euro/mp stabilită de experți, în temeiul art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul 1 Adițional la C.E.D.O., prima instanță a admis acțiunea, a anulat hotărârile nr. 2 din 12 octombrie 2006 și nr. 21 din 2 mai 2007, a dispus exproprierea unei suprafețe de 1073 mp cu nr. cad. A 238/2/1, A 238/2/2 și A 238/2/3 și obligat pârâtul la despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 29.464,58 euro echivalentul în lei la cursul din ziua plății. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B.V. și B.C. și pârâta C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civilă nr. 106/ A din 28 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate împotriva sentinței civile 434/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți, a anulat hotărârea nr. 2 din 12 octombrie 2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat la valoarea de 36,6 euro/mp (echivalentul în lei de la data plății). Au fost menținute dispozițiile referitoare la expropriere și la hotărârea 21/2007 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: În faza de judecată a apelului, a fost efectuat un nou raport de expertiză de evaluare a terenurilor, care a stabilit o valoare a suprafeței de 1073,35 mp de 165.000 lei, respectiv de 36,6 euro/mp, prin metoda comparației, bazată pe analiza pieței în domeniu. Prin hotărârea nr. 2/2006 Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă P. Șelimbăr s-a dispus exproprierea parcelei cu nr. cadastral 238/2/2 în suprafață de 523,35 mp, urmând ca despăgubirea în cuantum de 10.233,11 lei (echivalentul a 3663,45 DOLARI S.U.A.) să fie consemnată în 5 zile la CEC SA Sibiu. La data consemnării despăgubirilor opera de drept și transferul dreptului de proprietate.

Prin hotărârea nr. 21/2007 a aceleiași comisii, s-a dispus exproprierea parcelei cu nr. 238/2/3 și nr. cadastral 3973/3 în suprafață de 350 mp teren arabil. Despăgubirea stabilită, de 11085 lei, urma a fi consemnată în 5 zile la CEC SA Agenția Șelimbăr. Transferul dreptului de proprietate s-a stabilit că operează de drept, odată cu consemnarea despăgubirilor. Nefiind contestată suprafața de teren care s-a dispus a fi expropriată, instanța a menținut dispozițiile din sentința atacată sub acest aspect. De asemenea, a menținut hotărârea nr. 21/2007 emisă de Comisia de aplicarea a Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria Șelimbăr, necontestată în apel de nici una din părți.

S-a mai reținut că, potrivit art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, la calculul valorii despăgubirii se are în vedere valoarea reală a imobilului, calculată ținând seama de prețul de piață, fără ca despăgubirile stabilite să fie mai mici decât oferta expropriatorului sau mai mari decât cererea proprietarului. Față de concluziile raportului de expertiză care a stabilit o valoare de piață a terenului în litigiu de 36,6 euro/mp, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul cuantumului despăgubirilor. Apelul pârâtei a fost admis doar în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate prin hotărârea 2/2006, instanța anulând hotărârea sub acest aspect și acordând despăgubiri la valoarea stabilită prin expertiză.

Motivul de apel al pârâtei vizând deducerea din despăgubirile acordate a celor care au fost consemnate a fost respins de instanța de apel cu motivarea că o astfel de operațiune ține faza de executare a hotărârii judecătorești. Printr-o cerere înregistrată ulterior, la aceeași instanță, la data de 30 iunie 2009, reclamanții B.C. și B.V. au solicitat lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Prin încheierea civilă nr. 18/ A/CC din 27 iulie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile 106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Soluționând cererea cu care a fost investită, instanța de apel a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 434/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B.V. și B.C. și, în consecință, au fost anulate hotărârile nr. 2/2006 și nr. 21/2007 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 1073 mp din terenul în suprafață de 6000 mp înscris în titlul de proprietate 1410/5 din 15 mai 2002 emis pe numele reclamantei. A fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri pentru terenul expropriat în sumă de 27,46 euro/mp echivalentul în lei la cursul din ziua plății.

În apel a fost schimbată sentința atacată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și anulată doar hotărârea nr. 2/2006; a fost modificat cuantumul despăgubirilor care se cuvin reclamanților la suma de 36,6 euro/mp, fiind menținute dispozițiile referitoare la expropriere, deci la suprafața expropriată, care a rămas de 1073 mp. A fost menținută și hotărârea nr. 21/2007, instanța de apel apreciind, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, că această hotărâre nu a fost criticată de nici una din părți, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei. În mod clar, s-a arătat în considerentele deciziei, că se va anula doar hotărârea nr. 2/2006 și doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor.

Împotriva deciziei nr. 106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât reclamanții B.V. și B.C. , cât și C.N.A.D.N.R., în reprezentarea S.R. 1. Prin recursul declarat, reclamanții formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Hotărârea este criticabilă prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O. și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se face după o dreaptă si prealabilă despăgubire. Se arată că hotărârea este nelegală pentru că a fost pronunțată cu încălcarea art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 27 din același act normativ.

Recurenții susțin că instanța a avut în vedere concluziile finale din expertiză și a făcut abstracție de adeverințele depuse la dosar, în care se precizează că valoarea de piață a terenurilor din zonă este de 45-50 euro/mp, de 50-52 euro/mp, respectiv de 55 euro/mp. Se mai arată că instanța a ignorat concluziile experților din primul raport de expertiză și adresa nr. 1689/26 august 2004 a C.N.A.D.N.R. în care se precizează că parcela 238/2, proprietatea reclamanților este mai valoroasă datorită poziționării acesteia la nod rutier și oferă 16 DOLARI S.U.A./mp, adică cu aproximativ 60 % mai mult decât pentru celelalte parcele. Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și majorarea despăgubirilor acordate de la suma de 36,6 euro/mp la o sumă între 45-55 euro/mp.

2. Pârâta C.N.A.D.N.R. critică decizia instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Decizia atacată este nelegală pentru că menține hotărârea primei instanțe în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3. Această suprafață a fost deja expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată la CEC pe numele intimatului B.C. Se impune, astfel, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se scădea din suma stabilită drept despăgubire, suma care este deja consemnată și pusă la dispoziția expropriatului. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente: 1. Recurenții susțin încălcarea, prin decizia recurată, a prevederilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de apel.

Criticile nu sunt fondate. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Aceste prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel. Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului (și pe care reclamanții nu l-au contestat prin formularea de obiecțiuni), comisia de experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară. În consecință, rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însușit de instanță, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare cu cea supusă exproprierii.

Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, iar susținerea că instanța de apel ar fi ignorat conținutul unor înscrisuri și al unui raport de expertiză anterior din care rezultă o altă valoare a tranzacțiilor efectuate pe piața imobiliară, nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci se constituie în obiecțiuni la adresa raportului de expertiză-probă administrată de instanța de apel. Însă, în condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permiteau instanței de recurs să cenzureze modul în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, implică satisfacerea exigențelor art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O. și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanța a aplicat și respectat aceste criterii, hotărârea astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a normei naționale sau a celei europene. 2. Pârâta C.N.A.D.N.R. susține nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul despăgubirilor acordate pentru parcela de 350 mp cu nr. 238/2/3 cu motivarea că această suprafață a fost deja expropriată, iar despăgubirea în cuantum de 11.085 lei este consemnată la CEC pe numele intimatului B.C.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, aspectul menționat vizează faza de executare a deciziei pronunțate de instanța de apel, neinfluențând legalitatea deciziei recurate. Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții B.V. și B.C. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 106/ A din 28 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenții-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.