ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2010

Asupra recursurilor de față constată

următoarele:

Prin sentința nr.473 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, s-a admis contestația formulată și precizată de Z.M. în

contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R.. S-a anulat în parte Hotărârea

nr. 47 din 25 mai 2007 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din

cadrul Consiliului local al comunei Șelimbăr, județul Sibiu, în ceea ce privește

suprafața expropriată din imobilul teren cu nr.cadastral 3984/3/1 și nr.parcelă

238/4/3/1 proprietatea reclamantei și a sumei stabilită ca despăgubiri.

Suprafața expropriată a fost de 757 mp (notat cu A 238/4/3/2) și de 40 mp

(A238/4/1) astfel cum au fost notate în expertiza ce face parte din hotărâre

(f.94). Despăgubirea a fost stabilită la 50 Euro/mp, respectiv echivalentul în

lei la data plății, din care se va scădea suma de 23.880 lei achitată deja. A

obligat reclamanta să plătească pârâtelor Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

Șelimbăr și Consiliul local Șelimbăr cheltuieli de judecată de 1000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că acțiunea este întemeiată atât în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor cât și în ceea ce privește suprafața expropriată.

Astfel, art. 44 alin. (3) din

Constituția României și art.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate

publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz

contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.

În speță, experții desemnați de

părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare tehnică medie de 24,06

Euro/mp apropiată și de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reținută

și de instanță, că respectivele terenuri sunt agricole extravilane, valorile de

tranzacționare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura

ocolitoare a Sibiului. Făcând aplicațiunea art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994

și în urma analizării tuturor probelor administrate, s-a reținut că valoarea

solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este

satisfăcătoare. Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă

exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a

terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate) ci reprezintă o

creștere conjuncturală, motiv pentru care nu s-a putut acorda valoarea de

circulație arătată de experți.

În ceea ce privește cererea

reclamantei formulată prin precizarea depusă la 14 aprilie 2008 de a se

expropria o suprafață excedentară de 40 mp, s-a reținut ca fiind întemeiată.

Astfel, s-a constatat că în urma exproprierii parcela este afectată după cum

urmează: 757 mp pentru utilități (ce fac obiectul cauzei), 1047,5 mp pentru

traseul șoselei și 9800 mp ce rămâne proprietatea reclamantei. Din aceștia, 40

mp, identificați prin expertiză cu nr. A 238/4/1 rămân izolați, fără cale de

acces, dincolo de șoseaua ocolitoare, astfel că nu mai pot fi utilizați nici ca

teren agricol, deci se impune și exproprierea lor, respectiv despăgubirea

reclamantei.

S-au acordat cheltuielile de

judecată solicitate de pârâții Consiliul local Șelimbăr și Comisia de Aplicare

a Legii nr. 198/2004 față de care s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței tribunalului pe care a

schimbat-o în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și suprafața

expropriată. A stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 33,93 Euro/mp,

respectiv echivalentul în lei la data plății, din care se va scădea suma

achitată deja. Suprafața expropriată va fi de 754 mp cu nr. cadastral 3984/3/1

și nr. de parcelă 238/4/3/1, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea de acordare a

despăgubirilor nr. 47 din 25 mai 2007. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței

atacate. A fost obligată reclamanta să plătească apelantei-pârâte suma de

1817,50 lei cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut de către instanța de

apel că la baza sentinței atacate a stat expertiza de evaluare întocmită de

experții specializați în topografie, cadastru și geodezie și nu o expertiză

efectuată de experți imobiliari evaluatori conform art. 3 din Legea nr. 198/2004,

motiv pentru care s-au considerat întemeiate criticile apelantei-pârâte și s-a

dispus în respectiva cale de atac efectuarea unei expertize de către experți

tehnici în specialitatea construcții civile și evaluarea proprietății

imobiliare. Aceștia au arătat că evaluarea s-a efectuat potrivit metodei

bonității pentru stabilirea valorii tehnice și conform metodei comparației directe

pentru stabilirea valorii de circulație, consultând mai multe agenții

imobiliare în vederea studierii ofertei și selectând două privind vânzarea unor

terenuri amplasate în aceeași zonă din extravilan, stabilindu-se pentru

imobilul expropriat cu nr.cadastral A 238/4/3/2 de 754 mp că are o valoare de

circulație de 33,93 Euro/mp. S-a conchis că suma stabilită de prima instanță de

50 Euro/mp nu se justifică, fiind lipsită de temei legal și bazată pe o

expertiză întocmită de experți nespecializați în evaluări imobiliare.

S-a reținut ca fiind eronate

argumentele invocate de prima instanță referitoare la exproprierea suprafeței

suplimentare de 40 mp, având în vedere că s-a făcut dovada certă, prin

expertiza inițială (fila 89 dosar fond) că de fapt această suprafață se află

dincolo de autostradă, pe latura cealaltă a centurii ocolitoare și nu pe latura

afectată de utilități. De altfel, prin actul de dezmembrare și contractul de

vânzare-cumpărare nr. 772/2003, suprafața de 1047,5 mp este cea afectată de

centura ocolitoare. Nu există prin urmare nici un raport de cauzalitate între

exproprierea efectuată în baza H.G. nr. 1682/2006 pentru suprafața de 754 mp și

această bucată de teren amplasată de cealaltă parte a centurii ocolitoare.

S-a făcut totodată de către instanța

de apel aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime decizii au

declarat recursuri reclamanta și pârâtul.

Reclamanta Z.M. a solicitat

admiterea recursului și în principal schimbarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului și menținerii hotărârii tribunalului ca legală și

valabilă, iar în subsidiar, mărirea cuantumului despăgubirilor acordate în apel

și admiterea cererii cu privire la suprafața suplimentară, precum și anularea

dispozițiilor privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel. În

continuare, reclamanta a arătat că cea de-a doua expertiză efectuată în cauză

cuprinde o serie de erori, inadvertențe și de elemente care, care în opinia sa,

nu corespund realității. A susținut că suprafața de 40 mp trebuie să fie

expropriată, întrucât exproprierea trebuie să fie justă și orice persoană

trebuie să fie despăgubită echitabil, pentru orice suprafață care în urma

exproprierii devine inutilă, nemaiputând fi folosită în nici un scop. În

această situație se găsește respectiva suprafață, care a rămas izolată, fără

cale de acces și la o diferență de nivel și care, deși a rezultat în urma

exproprierii din 2003-2004, expropriator este aceeași persoană juridică.

A arătat că se opune la plata

cheltuielilor de judecată dacă acestea se referă la onorariile experților

întrucât exproprierea a dispus-o statul, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost

de acord cu efectuarea unei a doua expertize.

A precizat că nu a putut să-și

susțină obiecțiunile formulate pe marginea raportului de expertiză, nefiindu-i

luate în considerare nici concluziile scrise depuse la dosar.

Privitor la cuantumul despăgubirii

de 33,93 Euro/mp, a arătat că nu este real, ținând cont de perioada de criză și

că nu acoperă atât valoarea terenului cât și valoarea prejudiciului suferit în

urma imposibilității de a utiliza terenul, afectat din anul 2004, de când au

început lucrările pe șantierul centurii ocolitoare a orașului Sibiu.

Prin motivele de recurs, întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.N.A.D.N.R. SA a

solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, în

sensul de a stabili cuantumul despăgubirilor la suma ce reprezintă echivalentul

în lei la cursul valabil pentru data transferului de proprietate.

A invocat, în drept, art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004,

ale cărui dispoziții nu au fost respectate de către instanță.

A arătat că Legea nr. 198/2004, la

art. 15, prevede că transferul imobilelor din proprietatea privată în

proprietatea publică a statului operează de drept la data consemnării

despăgubirilor, respectiv 20 iunie 2007, dată care trebuie avută în vedere

pentru determinarea cursului leu -Euro.

Recursul declarat de reclamantă este

nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C.

proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs,

motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar

art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care

se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire a

părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind

unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată

al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, recurenta – reclamantă nu

s-a conformat cerințelor impuse de art. 302

1

și art. 304 C. proc.

civ., deoarece prin cererea de recurs nu a invocat vreunul din motivele prevăzute

de textul de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea în

vreunul din acestea. Astfel, nu a precizat nici formal că își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și s-a limitat a prezenta o

situație de fapt precum și nemulțumirile sale în raport de concluziile

raportului de expertiză și de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate în recurs, pentru a

se încadra în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. trebuie să vizeze

aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie.

Prin urmare, întrucât susținerile

recurentei-reclamante nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din același cod, se va

constata nul recursul declarat de aceasta.

Cu privire la recursul pârâtului,

acesta va fi admis în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în

continuare.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.

21-27 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului

despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul

transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege.

Art. 15 stipulează că transferul

imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a

unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului

operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după

caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.

Se reține deci ca fiind

întemeiate susținerile pârâtului referitoare la stabilirea momentului în raport

de care se calculează cuantumul despăgubirilor, dată care trebuie avută în

vedere pentru determinarea cursului leu – Euro.

Pentru aceste motive, se

va admite recursul pârâtului, se va modifica în parte hotărârea pronunțată în

apel în sensul calculării cuantumului despăgubirilor raportat la momentul

transferului dreptului de proprietate, menținându-se celelalte dispoziții ale

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta Z.M. împotriva deciziei nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, decția civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia în sensul că,

cuantumul despăgubirilor urmează a fi calculat raportat la momentul

transferului dreptului de proprietate. Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie

2010.