ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2010

Asupra recursurilor de față constată următoarele: Prin sentința nr.473 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, s-a admis contestația formulată și precizată de Z.M. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R.. S-a anulat în parte Hotărârea nr. 47 din 25 mai 2007 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Șelimbăr, județul Sibiu, în ceea ce privește suprafața expropriată din imobilul teren cu nr.cadastral 3984/3/1 și nr.parcelă 238/4/3/1 proprietatea reclamantei și a sumei stabilită ca despăgubiri. Suprafața expropriată a fost de 757 mp (notat cu A 238/4/3/2) și de 40 mp (A238/4/1) astfel cum au fost notate în expertiza ce face parte din hotărâre (f.94).

Despăgubirea a fost stabilită la 50 Euro/mp, respectiv echivalentul în lei la data plății, din care se va scădea suma de 23.880 lei achitată deja. A obligat reclamanta să plătească pârâtelor Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și Consiliul local Șelimbăr cheltuieli de judecată de 1000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este întemeiată atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cât și în ceea ce privește suprafața expropriată. Astfel, art. 44 alin. (3) din Constituția României și art.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.

În speță, experții desemnați de părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare tehnică medie de 24,06 Euro/mp apropiată și de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reținută și de instanță, că respectivele terenuri sunt agricole extravilane, valorile de tranzacționare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului. Făcând aplicațiunea art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 și în urma analizării tuturor probelor administrate, s-a reținut că valoarea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată este satisfăcătoare. Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu reflectă valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate) ci reprezintă o creștere conjuncturală, motiv pentru care nu s-a putut acorda valoarea de circulație arătată de experți.

În ceea ce privește cererea reclamantei formulată prin precizarea depusă la 14 aprilie 2008 de a se expropria o suprafață excedentară de 40 mp, s-a reținut ca fiind întemeiată. Astfel, s-a constatat că în urma exproprierii parcela este afectată după cum urmează: 757 mp pentru utilități (ce fac obiectul cauzei), 1047,5 mp pentru traseul șoselei și 9800 mp ce rămâne proprietatea reclamantei. Din aceștia, 40 mp, identificați prin expertiză cu nr. A 238/4/1 rămân izolați, fără cale de acces, dincolo de șoseaua ocolitoare, astfel că nu mai pot fi utilizați nici ca teren agricol, deci se impune și exproprierea lor, respectiv despăgubirea reclamantei. S-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de pârâții Consiliul local Șelimbăr și Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și suprafața expropriată. A stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 33,93 Euro/mp, respectiv echivalentul în lei la data plății, din care se va scădea suma achitată deja. Suprafața expropriată va fi de 754 mp cu nr. cadastral 3984/3/1 și nr. de parcelă 238/4/3/1, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea de acordare a despăgubirilor nr. 47 din 25 mai 2007. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost obligată reclamanta să plătească apelantei-pârâte suma de 1817,50 lei cheltuieli de judecată în apel.

S-a reținut de către instanța de apel că la baza sentinței atacate a stat expertiza de evaluare întocmită de experții specializați în topografie, cadastru și geodezie și nu o expertiză efectuată de experți imobiliari evaluatori conform art. 3 din Legea nr. 198/2004, motiv pentru care s-au considerat întemeiate criticile apelantei-pârâte și s-a dispus în respectiva cale de atac efectuarea unei expertize de către experți tehnici în specialitatea construcții civile și evaluarea proprietății imobiliare. Aceștia au arătat că evaluarea s-a efectuat potrivit metodei bonității pentru stabilirea valorii tehnice și conform metodei comparației directe pentru stabilirea valorii de circulație, consultând mai multe agenții imobiliare în vederea studierii ofertei și selectând două privind vânzarea unor terenuri amplasate în aceeași zonă din extravilan, stabilindu-se pentru imobilul expropriat cu nr.cadastral A 238/4/3/2 de 754 mp că are o valoare de circulație de 33,93 Euro/mp.

S-a conchis că suma stabilită de prima instanță de 50 Euro/mp nu se justifică, fiind lipsită de temei legal și bazată pe o expertiză întocmită de experți nespecializați în evaluări imobiliare. S-a reținut ca fiind eronate argumentele invocate de prima instanță referitoare la exproprierea suprafeței suplimentare de 40 mp, având în vedere că s-a făcut dovada certă, prin expertiza inițială (fila 89 dosar fond) că de fapt această suprafață se află dincolo de autostradă, pe latura cealaltă a centurii ocolitoare și nu pe latura afectată de utilități. De altfel, prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare nr. 772/2003, suprafața de 1047,5 mp este cea afectată de centura ocolitoare.

Nu există prin urmare nici un raport de cauzalitate între exproprierea efectuată în baza H.G. nr. 1682/2006 pentru suprafața de 754 mp și această bucată de teren amplasată de cealaltă parte a centurii ocolitoare. S-a făcut totodată de către instanța de apel aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanta și pârâtul. Reclamanta Z.M. a solicitat admiterea recursului și în principal schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii tribunalului ca legală și valabilă, iar în subsidiar, mărirea cuantumului despăgubirilor acordate în apel și admiterea cererii cu privire la suprafața suplimentară, precum și anularea dispozițiilor privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În continuare, reclamanta a arătat că cea de-a doua expertiză efectuată în cauză cuprinde o serie de erori, inadvertențe și de elemente care, care în opinia sa, nu corespund realității. A susținut că suprafața de 40 mp trebuie să fie expropriată, întrucât exproprierea trebuie să fie justă și orice persoană trebuie să fie despăgubită echitabil, pentru orice suprafață care în urma exproprierii devine inutilă, nemaiputând fi folosită în nici un scop. În această situație se găsește respectiva suprafață, care a rămas izolată, fără cale de acces și la o diferență de nivel și care, deși a rezultat în urma exproprierii din 2003-2004, expropriator este aceeași persoană juridică. A arătat că se opune la plata cheltuielilor de judecată dacă acestea se referă la onorariile experților întrucât exproprierea a dispus-o statul, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost de acord cu efectuarea unei a doua expertize.

A precizat că nu a putut să-și susțină obiecțiunile formulate pe marginea raportului de expertiză, nefiindu-i luate în considerare nici concluziile scrise depuse la dosar. Privitor la cuantumul despăgubirii de 33,93 Euro/mp, a arătat că nu este real, ținând cont de perioada de criză și că nu acoperă atât valoarea terenului cât și valoarea prejudiciului suferit în urma imposibilității de a utiliza terenul, afectat din anul 2004, de când au început lucrările pe șantierul centurii ocolitoare a orașului Sibiu. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.N.A.D.N.R. SA a solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a stabili cuantumul despăgubirilor la suma ce reprezintă echivalentul în lei la cursul valabil pentru data transferului de proprietate.

A invocat, în drept, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, ale cărui dispoziții nu au fost respectate de către instanță. A arătat că Legea nr. 198/2004, la art. 15, prevede că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului operează de drept la data consemnării despăgubirilor, respectiv 20 iunie 2007, dată care trebuie avută în vedere pentru determinarea cursului leu -Euro. Recursul declarat de reclamantă este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, recurenta – reclamantă nu s-a conformat cerințelor impuse de art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a invocat vreunul din motivele prevăzute de textul de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea în vreunul din acestea. Astfel, nu a precizat nici formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și s-a limitat a prezenta o situație de fapt precum și nemulțumirile sale în raport de concluziile raportului de expertiză și de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate în recurs, pentru a se încadra în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. trebuie să vizeze aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie. Prin urmare, întrucât susținerile recurentei-reclamante nu fac posibilă încadrarea în unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 306 alin. (1) din același cod, se va constata nul recursul declarat de aceasta. Cu privire la recursul pârâtului, acesta va fi admis în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare. Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

La calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege. Art. 15 stipulează că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi. Se reține deci ca fiind întemeiate susținerile pârâtului referitoare la stabilirea momentului în raport de care se calculează cuantumul despăgubirilor, dată care trebuie avută în vedere pentru determinarea cursului leu – Euro.

Pentru aceste motive, se va admite recursul pârâtului, se va modifica în parte hotărârea pronunțată în apel în sensul calculării cuantumului despăgubirilor raportat la momentul transferului dreptului de proprietate, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta Z.M. împotriva deciziei nr. 68/A din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, decția civilă. Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia în sensul că, cuantumul despăgubirilor urmează a fi calculat raportat la momentul transferului dreptului de proprietate. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2010.