ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința 1042 din 6 noiembrie 2008 Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea civilă formulată ori precizată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. A anulat în parte hotărârea nr. 80 din 1 noiembrie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 numai în ce privește cuantumul despăgubirilor pe care le-a stabilit la 20 Euro/mp. Au fost respinse celelalte cereri din acțiunea principală și acțiunea precizată, inclusiv exproprierea suprafeței de 117 mp. A fost obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut că în mod corect s-a dispus exproprierea terenului din proprietatea reclamantului pentru construirea unei autostrăzi sau drum național și a utilităților necesare acestora, scopul fiind de utilitate publică – în conformitate cu art. 44 alin. (3) din Constituție și cu Protocolul 1 adițional la C.E.D.O.. S-a constatat întemeiată critica reclamantului cât privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea dispusă. Urmare unei expertize efectuate în cauză s-a reținut că terenul are o valoare de 20 Euro/mp apropiată de valoarea notarială și s-a constatat că terenurile în cauză sunt agricole din extravilan situate la cca. 400 m de zona industrială a Municipiului Sibiu.

Instanța a ținut cont, la stabilirea despăgubirilor cuvenite, de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea teritorială administrativă, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului luând în considerare dovezile administrate. Aplicând art. 27 din Legea nr. 33/94 instanța a reținut valoarea de 20 Euro/mp arătând că nu s-a putut reține suma pretinsă de reclamant în raport de împrejurarea că valoarea terenului din zona supusă exproprierii a crescut conjunctural. S-a mai reținut că suprafața de teren solicitată a fi expropriată suplimentar nu este plasată alături de cea expropriată și a fost determinată în poziția actuală, urmare unei tranzacții anterioare a reclamantului.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă 57/A din 27 martie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtei. Curtea a reținut că valoarea despăgubirilor așa cum a fost apreciată de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 nu a respectat dispozițiile legii adică art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și s-a constatat că la stabilirea acestor despăgubiri instanța de fond a avut în vedere art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 și prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a criticat decizia pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel s-a arătat că potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, la calcularea cuantumului despăgubirilor expertul și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului de proprietate iar instanța a greșit când a aprobat ca justă o despăgubire calculată la o dată ulterioară emiterii hotărârii de despăgubire adică la transferul dreptului de proprietate. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este nelegală și netemeinică urmând a fi casată pentru considerentele ce succed. Prin hotărârea nr. 80 din 1 noiembrie 2007 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 al comunei Șelimbăr județul Sibiu, a acordat în urma exproprierii unui teren arabil de 352 mp având număr cadastral 4000/3/1, parcela nr. 238/3/3/1 din proprietatea reclamantului, suma de 11.148 lei despăgubire stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/1004.

Reclamantul, nemulțumit de acest cuantum a formulat o acțiune în justiție întrucât i s-a acordat o sumă inferioară cele stabilite inițial și asupra căreia comisa a revenit. Reclamantul a arătat că valoarea terenului este de 50 Euro/mp în raport de valoarea de piață a terenului care se afla la limita intravilanului orașului Sibiu. Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local a prevăzut în art. 9 că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanței de judecată, acțiunile soluționându-se potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică în ce privește cuantumul despăgubirilor.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Despăgubirea – în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994 – se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altei persoane îndreptățite. Alineatul 1 al art. 26 indică în mod concret criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor și anume: „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altei persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia”.

Instanța de fond s-a bazat pe expertiza tehnică efectuată în cauză care a indicat (fila 97 dosar fond) ca valoare estimată „77,44 lei/mp adică 20 Euro/mp, în condițiile în care plata s-ar face integral la data evaluării. Instanța de apel nu a observat că metoda folosită de experți și omologată de instanța de fond la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii nu a fost calculată potrivit criteriilor expres prevăzute de lege în art. 25 – 26 alin. (1) Legea nr. 33/1998. Metodele de calcul folosite în expertiză „metoda comparației prin limitare și metoda comparației directe” nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de norma aplicabilă și anume, prețul cu care se vând în mod obișnuit asemenea terenuri în zona avută în discuție.

Ceea ce expertul a analizat în cadrul „metodei comparației directe” au fost ofertele de vânzare și nu vânzările efective despre care vorbește textul de lege menționat. Ca urmare, se constată că soluția este dată cu greșita aplicare a legii și ca urmare recursul fiind întemeiat potrivit art. 312 alin. (1) se va admite și se va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea aplicării criteriilor precise legale la stabilirea c/val. despăgubirilor al cărei cuantum a fost contestat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de autostrăzi și drumuri naționale din România împotriva deciziei nr. 57/A din 27 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.