ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3420/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 570 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus admiterea în parte a contestației formulate de O.A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N. A fost anulată în parte hotărârea nr. 64 din 11 februarie 2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a suprafeței de teren expropriate. S-a dispus exproprierea terenului situat în Sibiu, proprietatea contestatoarei, identificat cu nr. de parcelă nr. 3924/3/2 în suprafață de 111 mp și nr. 3924/3/3 în suprafață de 230 mp teren arabil extravilan.

Au fost stabilite despăgubiri pentru aceste terenuri la valoarea a 34 Euro/mp, în sumă totală de 11.594 Euro. Intimatul a fost obligat la plata despăgubirii de 11594 Euro contestatoarei cu deducerea sumei de 3515 lei stabilită inițial de Comisie și achitată contestatoarei. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Legea nr. 198/2004 a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale (art. 1). În art. 2 aceeași lege a declarat de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Art. 9 din aceasta lege a prevăzut că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a se soluționa conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Ca urmare s-a constatat că prezenta acțiune a fost întemeiată numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatorului, nu și în ceea ce privește nulitatea absolută a hotărârii, pentru că nu s-au identificat motive care să atragă această sancțiune. Referitor la exproprierea efectivă, atât timp cât imobilul reclamantei a fost afectat de construirea unei autostrăzi sau drum național și utilitățile necesare acestora nu s-a putut reține că s-au încălcat dispozițiile legale atunci când s-a hotărât exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Art. 44 alin. (3) din Constituția României și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.

În speță, experții desemnați de părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare tehnică și de circulație de 145 lei, respectiv de 35 Euro/mp (f. 48) apropiată și de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reținută și de instanță, că aceste terenuri sunt terenuri agricole intravilane, cu utilitățile în apropiere, valorile de tranzacționare crescând artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului. Prin aplicarea metodei comparației prin bonitate prețul a fost stabilit la 145 lei/mp, iar prin metoda comparației directe la 142 lei/mp. Art. 26 din Legea nr. 33/1994 a arătat că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumul despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În art. 27 legea mai arată că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. În alineatul al doilea se arată că despăgubirea acordată de instanță, nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Ca urmare, între aceste limite trebuie să se înscrie despăgubirea stabilită de instanță - expropriatul a oferit 31,66 lei/mp, iar expropriatul a solicitat în faza negocierilor și a judecății suma de 90 Euro/mp (f. 1 suma de 10000 de Euro pentru 111 mp).

În urma analizării tuturor probelor administrate instanța a reținut că o valoare de 35 de Euro/mp este satisfăcătoare. Este adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă aceste sume nu au reflectat valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), ci au reprezentat o creștere conjuncturală, astfel că nu s-a putut acorda valoarea solicitată de reclamantă. În ceea ce privește cererea reclamantei de a se expropria toată suprafața, aceasta a fost neîntemeiată. În urma exproprierii suprafața parcelei a fost mai redusă, dar nu s-a putut reține o scădere a valorii care să justifice acordarea de despăgubiri pentru că a rămas totuși o suprafață de 3559 mp suficientă și pentru activități agricole, dar și centru eventuale construcții.

Ceea ce a fost întemeiat însă a fost faptul că a doua parcelă în care s-a dezmembrat terenul reclamantei, cea cu nr. 3924/3/3 de 230 mp, s-a impus a fi expropriată pentru că altfel ar fi rămas o suprafață prea mică pentru orice utilizare (vezi schița de la fila 57 plan de situație după expropriere). Prin decizia civilă nr. 67 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus respingerea apelului formulat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 570/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Starea de fapt corect a fost stabilită de către instanța de fond și care, de altfel, nu a fost contestată de către părți, în urma analizei și sintezei unui vast probatoriu constând din înscrisuri și raport de expertiză tehnică judiciară.

În raport de cele reținute în fapt de către instanța de fond, Curtea a constatat că rezolvarea pe care această instanță a dat-o cererii contestatoarei a purtat atributul temeiniciei și legalității sub toate aspectele. La situația de fapt stabilită, corect s-au aplicat normele legale incidente în cauză, respectiv disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea 198/2004. Potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004 așa cum era în vigoare la momentul introducerii acțiunii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor.

Întrucât în prezenta cauză, reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator prin hotărârea 64 din 11 februarie 2008, în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile citate din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului potrivit acestor texte legale, pentru suprafața expropriată. Astfel, critica adusă hotărârii atacate cu privire la nerespectarea de către prima instanță a disp. art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, pentru modificarea Legii nr. 198/2004, a fost vădit nefondată. În primul rând, acest text legal care arată că, la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, a fost introdus abia la data de 31 octombrie 2008 când a fost publicată în M.Of.

nr. 74 Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, fiind astfel modificat alin. (3) al art. 9 din Legea 198/2004. Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, 17 iunie 2008, aceste modificări nu au fost aplicabile în cauză conform principiului neretroactivității legii civile. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând modalitatea de evaluare a despăgubirilor sub aspectul regimului juridic incident deoarece evaluarea imobilului făcută la 10 aprilie 2009, contrar art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 obliga la stabilirea cuantumului despăgubirilor raportat la momentul transferului dreptului de proprietate.

Intimata O.A. a formulat concluzii scrise. Examinând recursul declarat de intimat instanța reține că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiat. Astfel la epoca introducerii acțiunii, 17 iunie 2008, aplicabile în cauză în privința modalității de evaluare a despăgubirilor erau dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din Legea nr. 198/2004. Textul art. 9 alin. (3) din această lege, potrivit cu care valoarea cuantumului despăgubirilor se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, a fost introdus ulterior, la 31 octombrie 2008, publicat în M.Of. nr. 74, prin Legea nr. 184/2008 de modificare și completare a Legii nr. 198/2004 și prin urmare instanța în mod corect a făcut aplicarea legii neputând aplica retroactiv o lege unor raporturi juridice guvernate de principiul activității legii în vigoare la epoca judecării cauzei.

În aceste condiții recursul formulat de intimat este neîntemeiat și urmează a fi respins în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 167/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.