ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3420/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 570 din 23

iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus admiterea în parte a

contestației formulate de O.A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin

C.N.A.D.N.

A fost anulată în parte hotărârea

nr. 64 din 11 februarie 2008 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004

din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu numai în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor și a suprafeței de teren expropriate.

S-a dispus exproprierea terenului

situat în Sibiu, proprietatea contestatoarei, identificat cu nr. de parcelă nr.

3924/3/2 în suprafață de 111 mp și nr. 3924/3/3 în suprafață de 230 mp teren

arabil extravilan.

Au fost stabilite despăgubiri pentru

aceste terenuri la valoarea a 34 Euro/mp, în sumă totală de 11.594 Euro.

Intimatul a fost obligat la plata

despăgubirii de 11594 Euro contestatoarei cu deducerea sumei de 3515 lei

stabilită inițial de Comisie și achitată contestatoarei.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Legea

nr. 198/2004 a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire

prealabilă a executării lucrărilor de construcție

de autostrăzi și drumuri naționale (art.

1). În art. 2 aceeași lege a

declarat de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi și

drumuri naționale.

Art.

9 din aceasta lege a prevăzut că expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii stabilite se poate adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând

a se soluționa conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică.

Ca

urmare s-a constatat că prezenta acțiune a fost întemeiată numai în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea expropriatorului, nu și

în ceea ce privește nulitatea absolută a hotărârii, pentru că nu s-au

identificat motive care să atragă această sancțiune.

Referitor la

exproprierea efectivă, atât timp cât imobilul reclamantei a fost afectat de

construirea unei autostrăzi sau drum național și utilitățile necesare acestora

nu s-a putut

reține că s-au încălcat

dispozițiile legale atunci când s-a hotărât exproprierea pentru cauză

de

utilitate publică.

Art. 44

alin. (3) din Constituția României și art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut că exproprierea pentru cauză de utilitate

publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz

contrar ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.

În speță,

experții desemnați de părți și de instanță au arătat că terenul are o valoare

tehnică și de circulație de 145 lei, respectiv de 35 Euro/mp (f. 48) apropiată

și de valoarea notarială, motivat de împrejurarea, reținută și de instanță, că

aceste terenuri sunt terenuri agricole intravilane, cu utilitățile în

apropiere, valorile de tranzacționare crescând artificial în urma demarării

lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului.

Prin

aplicarea metodei comparației prin bonitate prețul a fost stabilit la 145

lei/mp, iar prin metoda comparației directe la 142 lei/mp.

Art.

26 din Legea nr. 33/1994 a arătat că despăgubirea se compune din valoarea reală

a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La calcularea cuantumul despăgubirilor experții, precum și

instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În art. 27

legea mai arată că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu

oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

În alineatul

al doilea se arată că despăgubirea acordată de instanță, nu va putea fi mai

mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat.

Ca urmare,

între aceste limite trebuie să se înscrie despăgubirea stabilită de instanță -

expropriatul a oferit 31,66 lei/mp, iar expropriatul a solicitat în faza

negocierilor și a judecății suma de 90 Euro/mp (f. 1 suma de 10000 de Euro

pentru 111 mp).

În urma

analizării tuturor probelor administrate instanța a reținut că o valoare de 35

de Euro/mp este satisfăcătoare.

Este

adevărat că valoarea terenurilor în zona supusă exproprierii a crescut, însă

aceste sume nu au reflectat valoarea intrinsecă a terenurilor (foste terenuri

agricole, unele neexploatate), ci au reprezentat o creștere conjuncturală,

astfel că nu s-a putut acorda valoarea solicitată de reclamantă.

În ceea ce

privește cererea reclamantei de a se expropria toată suprafața, aceasta a fost

neîntemeiată. În urma exproprierii suprafața parcelei a fost mai redusă, dar nu

s-a putut reține o scădere a valorii care să justifice acordarea de despăgubiri

pentru că a rămas totuși o suprafață de 3559 mp suficientă și pentru activități

agricole, dar și centru eventuale construcții.

Ceea ce a

fost întemeiat însă a fost faptul că a doua parcelă în care s-a dezmembrat

terenul reclamantei, cea cu nr. 3924/3/3 de 230 mp, s-a impus a fi expropriată

pentru că altfel ar fi rămas o suprafață prea mică pentru orice utilizare (vezi

schița de la fila 57 plan de situație după expropriere).

Prin decizia civilă nr. 67 din 30

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus respingerea

apelului formulat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 570/2009

pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Starea de

fapt corect a fost stabilită de către instanța de fond și care, de altfel, nu a

fost contestată de către părți, în urma analizei și sintezei unui vast

probatoriu constând din înscrisuri și raport de expertiză tehnică judiciară.

În

raport de cele reținute în fapt de către instanța de fond, Curtea a constatat

că rezolvarea pe care această instanță a dat-o cererii contestatoarei a purtat

atributul temeiniciei și legalității sub toate aspectele.

La

situația de fapt stabilită, corect s-au aplicat normele legale incidente în

cauză, respectiv disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 raportat la art. 9 din

Legea 198/2004.

Potrivit

disp. art. 9 din Legea nr. 198/2004 așa cum era în vigoare la momentul

introducerii acțiunii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se

poate adresa instanței judecătorești. Acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce

privește stabilirea despăgubirilor.

Întrucât în

prezenta cauză, reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de

expropriator prin hotărârea 64 din 11 februarie 2008, în mod corect instanța de

fond a aplicat prevederile citate din Legea nr. 33/1994 stabilind cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului potrivit acestor texte legale, pentru

suprafața expropriată.

Astfel,

critica adusă hotărârii atacate cu privire la nerespectarea de către prima

instanță a disp. art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008, pentru modificarea

Legii nr. 198/2004, a fost vădit nefondată.

În primul

rând, acest text legal care arată că, la calcularea cuantumului despăgubirilor

experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului

dreptului de proprietate, a fost introdus abia la data de

31 octombrie 2008

când a fost publicată în M.Of. nr. 74 Legea nr.

184/2008 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, fiind astfel modificat alin. (3)

al art. 9 din Legea 198/2004. Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, 17

iunie 2008, aceste modificări nu au fost aplicabile în cauză conform

principiului neretroactivității legii civile.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, motivat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând modalitatea de evaluare a despăgubirilor sub

aspectul regimului juridic incident deoarece evaluarea imobilului făcută la 10

aprilie 2009, contrar art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2008 obliga la

stabilirea cuantumului despăgubirilor raportat la momentul transferului

dreptului de proprietate.

Intimata O.A. a formulat concluzii

scrise.

Examinând recursul declarat de intimat

instanța reține că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. este neîntemeiat.

Astfel la epoca introducerii

acțiunii, 17 iunie 2008, aplicabile în cauză în privința modalității de

evaluare a despăgubirilor erau dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

raportat la art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Textul art. 9 alin. (3) din această

lege, potrivit cu care valoarea cuantumului despăgubirilor se vor raporta la

momentul transferului dreptului de proprietate, a fost introdus ulterior, la 31

octombrie 2008, publicat în M.Of. nr. 74, prin Legea nr. 184/2008 de modificare

și completare a Legii nr. 198/2004 și prin urmare instanța în mod corect a

făcut aplicarea legii neputând aplica retroactiv o lege unor raporturi juridice

guvernate de principiul activității legii în vigoare la epoca judecării cauzei.

În aceste condiții recursul formulat

de intimat este neîntemeiat și urmează a fi respins în condițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 167/A din 30 octombrie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie

2010.