ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu în 7 octombrie 2005, reclamanții D.V. și D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S.R. prin C.N.A.D.N. și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului Sibiu, obligarea S.R. prin expropriator la plata unei despăgubiri în valoare de 65.000 euro pentru suprafața de 1186 mp. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru construirea variantei ocolitoare a Municipiului Sibiu le-a fost expropriată suprafața de 1186 mp teren, evidențiată sub nr. cad. 201/1, 3906/1/4/2 însă oferta de 7 DOLARI S.U.A./mp făcută de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 este mult sub nivelul prețului real.

Acțiunea a fost întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din H.G. nr. 941/2004. La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 6130/2005 al Tribunalului Sibiu în care reclamanții D.V. și D.M. au solicitat anularea hotărârii nr. 9/2005 prin care s-a dispus exproprierea terenului cu nr. cad. 3906/1/4/2 în suprafață de 1186 mp, pentru suma de 8302 DOLARI S.U.A., suma fiind considerată insuficientă. Prin sentința civilă nr. 1287 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/2005 emisă de C.N.A.D.N. București, în sensul că s-au stabilit despăgubiri de 41.510 euro în favoarea reclamanților pentru terenul expropriat.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților. A fost respinsă acțiunea față de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului Sibiu ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia. În motivarea sentinței, tribunalul a apreciat că „o valoare reală care să fie reparabilă și justă conform Protocolului nr. 1 adițional la Convenție și raportat la suprafața expropriată de 1186 mp este de 35 euro/mp”. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. A fost criticată acordarea despăgubirilor de 35 euro/mp, susținându-se că experții au stabilit că valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1186 mp este de 46.408,8 euro, respectiv 39,13 euro/mp.

Întrucât sentința tribunalului s-a bazat pe această probă, rezultă că în mod nelegal a fost redus cuantumul despăgubirilor. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra prejudiciului pe care îl suferă reclamanții ca urmare a exproprierii datorită diminuării valorii terenului care va rămâne în proprietatea lor, respectiv suprafața de 6114 mp. Deși instanța a încuviințat obiectivul propus de reclamanți pentru a dovedi acest prejudiciu, experții nu l-au evaluat, iar instanța a respins obiecțiunile formulate cu privire la acest aspect. Sentința a fost atacată cu apel și de către pârâtă care a cerut respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că în mod greșit a fost conexat la acest dosar cel cu nr. 6130/2005 având ca obiect anularea hotărârii nr. 9/2005, pentru că această hotărâre vizează nr. cad.

3906/1/4/2 în suprafață de 1186 mp, în timp ce hotărârea nr. 8/2005 se referă la nr. cad. 3906/1/11/2 în suprafață de 1190 mp. S-a pretins de asemenea, că instanța a aplicat greșit legea întrucât art. 17 din Legea nr. 33/1994 nu este incident în cauză, aplicându-se cu precădere art. 5 din Legea nr. 198/2004, care este lege specială. În același context, consideră că greșit s-a aplicat art. 12 din Legea nr. 33/1994 deoarece trebuiau aplicate prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004. Totodată, s-a susținut că, nefiind emisă hotărâre conform art. 7 din Legea nr. 198/2004 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța nu era îndreptățită să se pronunțe asupra acestuia, față de art. 12 alin. (2) din H.G.

nr. 941/2004 și art. 9 alin. (10) din Legea nr. 198/2004. Prin decizia civilă nr. 67/ A din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul declarat de reclamanți și schimbată în parte sentința numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care sunt îndreptățiți aceștia, despăgubiri stabilite la 42.042,3 euro în loc de 41.510 euro. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins apelul declarat de pârâtă. Apoi, prin încheierea nr. 9/ A/CC din 25 aprilie 2007, a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei în ce privește cuantumul despăgubirilor, care a fost stabilit la 46.408,18 euro. În motivare s-a reținut, în esență, că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit valoarea de circulație a terenului la suma de 39,13 euro/mp, iar față de această probă în mod greșit instanța de fond a avut în vedere alte criterii de apreciere a terenului.

Recursul declarat de C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov a fost admis , prin decizia civilă nr. 395 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost casată decizia nr. 67/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, și trimisă cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului. Rejudecând cauza, Curtea a pronunțat decizia nr. 28/ A din 26 februarie 2009 prin care a admis apelul declarat de reclamanți și în consecință, a schimbat în parte sentința atacată sub aspectul cuantumului despăgubirilor pe care l-a stabilit în limita c/valorii în lei a sumei de 61.375,5 euro, cu menținerea în rest a celorlalte dispoziții.

A fost respins apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. București împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere concluziile noului raport de expertiză întocmit, conform cărora a rezultat, folosindu-se metoda comparației, bazată pe analiza pieței, că valoarea terenului expropriat este de 61.375,5 euro. Susținerea apelanților-reclamanți referitoare la nepronunțarea instanței asupra prejudiciului suferit datorită diminuării valorii terenului ce le rămâne în proprietate a fost înlăturată cu motivarea că o asemenea cerere nu a făcut obiectul acțiunii promovate, iar în apel nu pot fi formulate cereri noi față de dispozițiile art. 294 C. proc. civ. Chiar dacă s-a cerut efectuarea unei expertize având și acest obiectiv, o asemenea împrejurare nu e de natură să completeze acțiunea.

Apelul pârâtei a fost apreciat, ca nefondat, în condițiile în care reclamanții au contestat despăgubirile acordate pentru terenul înscris sub nr. cad. 3906/1/4/2 în suprafață de 1186 mp prin Hotărârea nr. 9/2005. În ce privește Hotărârea nr. 8/2005, aceasta nu a făcut obiectul prezentei cauze, cum greșit a afirmat apelanta C.N.A.D.N.R. București. Instanța de fond în mod legal s-a pronunțat asupra hotărârii nr. 9/2005 prin care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, întrucât în urma conexării celor două dosare instanța a fost învestită cu cenzurarea acestor sume de bani în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanți și pârâtă.

1) Recurenții-reclamanți au criticat hotărârea sub următoarele aspecte : - În mod greșit, în determinarea cuantumului despăgubirilor, instanța nu a luat în considerare diminuarea valorii terenului apreciind că nu ar fi fost formulată o asemenea cerere în fața instanței de fond, ci direct în fața instanței de apel. Or, reclamanții au solicitat prin chiar acțiunea introductivă de instanță obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor, compuse din valoarea reală a terenului și din prejudiciul cauzat. Conform expertizei, a rezultat o valoare (de 81.485,55 euro) pentru terenul rămas în urma exproprierii, în mod corespunzător fiind precizate și pretențiile.

Astfel, în urma exproprierii rămâne o suprafață de 6114 mp, situată în intravilanul localității Sibiu, fiind zonă de construcții și datorită faptului că pe terenul expropriat se construiește autostradă, aceasta va conduce la schimbarea destinației terenului din imediata apropiere a autostradei, din teren de construcții în simplu teren agricol (cu schimbarea certă a valorii acestuia). În acest sens, în raportul de expertiză s-a și menționat că partea reclamanților, rămasă după expropriere, este la 50 m de stradă. De aceea, în mod greșit, instanța a respins solicitarea de efectuare a unui supliment la expertiză care să aibă în vedere și determinarea despăgubirilor pentru prejudiciul încercat prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 2) Pârâta C.N.A.D.N. a formulat următoarele critici: - Valoarea stabilită prin raportul de expertiză, ca reprezentând despăgubiri datorate pentru terenul expropriat este exagerat de mare pentru acest moment în care piața imobiliară este afectată de criză iar numărul tranzacțiilor efectuate a scăzut semnificativ. - Documentația cadastrală în baza căreia s-a făcut cererea către Guvern pentru a emite H.G. nr. 169/2006 este greșit realizată, fiind modificată la cererea reclamanților. Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a lăsat să se strecoare o eroare în ceea ce privește suprafața ce trebuia expropriată, între prima documentația cadastrală și cea ulterioară fiind o diferență de 1088 mp, întrucât n-au fost luate în considerare vecinătățile terenului înscrise în titlul de proprietate.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 299 – art. 308 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, reclamanții au solicitat să se constate nul recursul pârâtei, având în vedere că aceasta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Examinând criticile deduse judecății prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte constată următoarele: 1) Recursul reclamanților este nefondat. Astfel: Pretinzând nelegalitatea deciziei, reclamanții susțin că în mod greșit nu le-a fost acoperit și prejudiciul încercat prin diminuarea valorii terenului ce le-a rămas în proprietate, având în vedere că, situându-se în imediata apropiere a autostrăzii, acestuia i se schimbă destinația, din teren de construit în teren agricol.

Deși instanța de apel greșește atunci când consideră că o asemenea solicitare este una nouă, formulată direct în calea de atac și nepermisă de dispozițiile art. 294 C. proc. civ., soluția de nerecunoaștere a acestor pretenții este corectă, raportat la cadrul legal în materie. Potrivit raportului de expertiză invocat de recurenții înșiși, rezultă într-adevăr, că partea care le-a mai rămas acestora după expropriere este de 50 m de autostradă. În același timp însă, rezultă că în apropiere sunt construcții, că limitrof terenului este în execuție un ansamblu de locuințe și că în zonă s-a aprobat regim de construcție P + 2 E + M (mici blocuri de 4 nivele). Ca atare, nu se verifică susținerea recurenților-reclamanți, conform căreia, ca urmare a exproprierii, terenului rămas i s-ar schimba destinația, din teren de construit în teren agricol, și aceasta ar fi de natură să conducă la crearea unui prejudiciu, prin diminuarea valorii terenului.

Dimpotrivă, apropierea de autostradă poate crea facilități, care să aibă drept consecință creșterea valorii terenului, iar nu diminuarea acestuia. În ce privește restricția de construire dată de dispozițiile O.G. nr. 43/1997, trebuie observat că ea operează indiferent dacă este vorba de teren situat în apropierea autostrăzii (când distanța nu trebuie să fie mai mică de 50 m) sau în apropierea altor drumuri, de interes național ori județean (cu o distanță mai mică de 30 m). Așadar, legislația în materie, referitoare la regimul drumurilor presupune respectarea unor exigențe aplicabile acestor elemente de infrastructură, nu doar atunci când este vorba de drumuri publice, de interes național, județean ci chiar atunci când sunt de utilitate privată (conf.

O.G. nr. 43/1997). În consecință, potrivit considerentelor arătate și care vin să suplinească motivarea instanței de apel, soluția dată cu privire la pretenția reclamanților constând în acoperirea prejudiciului cauzat prin printr-o pretinsă diminuare a valorii terenului, este legală. Ca atare, criticile formulate neputând fi primite, recursul va fi respins ca nefondat. 2. Recursul declarat de pârâtă este nul. Astfel, prin aspectele supuse judecății, în calea de atac, recurenta-pârâtă pune în discuție concluziile raportului de expertiză și modalitatea în care instanța a apreciat, pe baza acestora, asupra cuantumului despăgubirilor. Acestea sunt însă împrejurări care cad în puterea de apreciere a instanțelor de fond, neîncadrabile în cazurile de nelegalitate reglementate expres de art. 304 C. proc.

civ. În ce privește critica referitoare la modalitatea de întocmire a documentației cadastrale, care ar fi fost eronată și ar fi determinat astfel, adoptarea unei Hotărâri de Guvern privitoare la expropriere, ce a stabilit greșit suprafața de teren supusă acestei măsuri, ea excede cadrului judecății, neputând fi supusă controlului de legalitate în cadrul recursului exercitat. Aceasta, întrucât ceea ce a fixat limitele judecății în fața instanței de fond (și poate fi în mod corespunzător, cenzurat în căile de atac), a fost contestația împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și nu legalitatea actului normativ pe temeiul căruia a avut loc exproprierea. Ca atare, criticile formulate pe alte aspecte decât cele care au făcut obiectul învestirii instanței sunt lipsite de pertinență și neîncadrabile în prevederile art. 304 C. proc.

civ. Reținând așadar, că cererea de recurs a pârâtei nu este motivată, în condițiile prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 C. proc. civ., se va constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.V. și D.M. împotriva deciziei nr. 28/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Constată nul recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.