ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 395/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 5233 din 7 octombrie 2005 reclamanții D.V. și D.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului Sibiu, obligarea Statului Român, prin expropriator, la plata unei despăgubiri în valoare de 65.000 Euro, pentru suprafața de 1186 mp teren. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pentru construirea variantei ocolitoare a municipiului Sibiu le-a fost expropriată suprafața de 1186 mp teren, evidențiat sub nr. cadastral 201/1, 3906/1/4/2, însă oferta de 7 dolari SUA/mp făcută de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 este mult sub nivelul prețului real.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din H.G. nr. 941/2004. În acest dosar a fost anexat dosarul nr. 6130/2005 al Tribunalului Sibiu în care reclamanții D.V. și D.M. au solicitat anularea Hotărârii nr. 9/2005 prin care s-a dispus exproprierea terenului cu nr. cadastral nr. 3906/1/4/2 în suprafață de 1186 mp, pentru suma de 8302 dolari SUA. Prin sentința civilă nr. 1287 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/2005 emisă de Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, în sensul că s-au stabilit despăgubiri de 41.510 Euro în favoarea reclamanților pentru terenul expropriat.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților. S-a respins acțiunea reclamanților față de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Primăriei Sibiu ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia. În motivarea acestei sentințe, tribunalul a apreciat că „o valoare reală care să fie reparabilă și justă conform Protocolului nr. 1 anexa CEDO și raportat la suprafața expropriată de 1186 mp va fi de 35 Euro/mp”. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții cât și Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin D.R.D.P. Brașov. Reclamanții au criticat sentința sub aspectul stabilirii despăgubirilor acordate față de cele solicitate, iar pârâta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 198/2004, care este o lege specială, fiind nesocotite prevederile acesteia.

Prin decizia civilă nr. 67/A din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanți și s-a schimbat în parte sentința numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care sunt îndreptățiți aceștia, despăgubiri pe care le stabilește la suma de 42.042,13 Euro în loc de 41.510 Euro. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate. S-a respins apelul declarat de pârâtă. În motivarea acestei soluții s-a reținut, în esență, că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de circulație a terenului la suma de 39,13 Euro/mp, iar față de această probă în mod greșit instanța de fond s-a raportat la alte criterii de apreciere a terenului.

C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Brașov a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța nu și-a exercitat rolul activ în dezlegarea pricinii și aflării adevărului, decizia pronunțată în apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârile anterioare sub aspectul respingerii excepției prematurității cererii invocate de actuala recurentă, interpretarea eronată a H.G. nr. 754/2005 și respectiv nr. 169/2006 și aprecierea cuantumului despăgubirilor. Printr-un ultim motiv de recurs se susține că decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate, deoarece în ședința de judecată din data de 7 februarie 2007 nu a fost prezent reprezentantul parchetului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică.

Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul considerentelor ce succed. În conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului”. În ședința de judecată din data de 7 februarie 2007 când s-a judecat apelul procurorul nu a participat, după cum rezultă din mențiunile cuprinse în practicaua deciziei. În atare situație, decizia din apel a fost pronunțată cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa decizia recurată și a trimite cauza spre rejudecare instanței de apel care va avea în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 62/A/2007 din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.