ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 395/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Sibiu sub nr. 5233 din 7 octombrie 2005 reclamanții D.V. și D.M.

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale și Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004

din cadrul Primăriei municipiului Sibiu, obligarea Statului Român, prin

expropriator, la plata unei despăgubiri în valoare de 65.000 Euro, pentru

suprafața de 1186 mp teren.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că pentru construirea variantei ocolitoare a municipiului Sibiu le-a

fost expropriată suprafața de 1186 mp teren, evidențiat sub nr. cadastral

201/1, 3906/1/4/2, însă oferta de 7 dolari SUA/mp făcută de Comisia de aplicare

a Legii nr. 198/2004 este mult sub nivelul prețului real.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 și

art. 9 din H.G. nr. 941/2004.

În acest dosar a fost anexat dosarul

nr. 6130/2005 al Tribunalului Sibiu în care reclamanții D.V. și D.M. au

solicitat anularea Hotărârii nr. 9/2005 prin care s-a dispus exproprierea

terenului cu nr. cadastral nr. 3906/1/4/2 în suprafață de 1186 mp, pentru suma

de 8302 dolari SUA.

Prin sentința civilă nr. 1287 din 30

octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea și

s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr. 9/2005 emisă de Comisia Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, în sensul că s-au stabilit

despăgubiri de 41.510 Euro în favoarea reclamanților pentru terenul expropriat.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților.

S-a respins acțiunea reclamanților

față de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Primăriei Sibiu ca urmare a

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

În motivarea acestei sentințe,

tribunalul a apreciat că „o valoare reală care să fie reparabilă și justă

conform Protocolului nr. 1 anexa CEDO și raportat la suprafața expropriată de

1186 mp va fi de 35 Euro/mp”.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel atât reclamanții cât și Comisia Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România, prin D.R.D.P. Brașov.

Reclamanții au criticat sentința sub

aspectul stabilirii despăgubirilor acordate față de cele solicitate, iar pârâta

a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 198/2004,

care este o lege specială, fiind nesocotite prevederile acesteia.

Prin decizia civilă nr. 67/A din 7

februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a

admis apelul declarat de reclamanți și s-a schimbat în parte sentința numai sub

aspectul cuantumului despăgubirilor la care sunt îndreptățiți aceștia,

despăgubiri pe care le stabilește la suma de 42.042,13 Euro în loc de 41.510

Euro. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

S-a respins apelul declarat de

pârâtă.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut, în esență, că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză prin care

s-a stabilit valoarea de circulație a terenului la suma de 39,13 Euro/mp, iar

față de această probă în mod greșit instanța de fond s-a raportat la alte

criterii de apreciere a terenului.

C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Brașov a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei

legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că instanța nu

și-a exercitat rolul activ în dezlegarea pricinii și aflării adevărului,

decizia pronunțată în apel fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se critică hotărârile anterioare sub aspectul respingerii excepției

prematurității cererii invocate de actuala recurentă, interpretarea eronată a

H.G. nr. 754/2005 și respectiv nr. 169/2006 și aprecierea cuantumului

despăgubirilor.

Printr-un ultim motiv de recurs se

susține că decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate, deoarece în

ședința de judecată din data de 7 februarie 2007 nu a fost prezent

reprezentantul parchetului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul

considerentelor ce succed.

În conformitate cu dispozițiile art.

23 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, „soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea

obligatorie a procurorului”.

În ședința de judecată din data de 7

februarie 2007 când s-a judecat apelul procurorul nu a participat, după cum

rezultă din mențiunile cuprinse în practicaua deciziei.

În atare situație, decizia din apel

a fost pronunțată cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, fapt ce

atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte urmează a admite recursul, a casa decizia recurată și a trimite cauza

spre rejudecare instanței de apel care va avea în vedere și celelalte critici

formulate prin motivele de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 62/A/2007 din 7

februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2008.