ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3615/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3615/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 43 din

17

ianuarie

2011, a admis în

parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. și pe cale de consecință: a dispus

anularea hotărârii nr. BB/2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 a

Consiliului Local a Municipiului Sibiu și a obligat pe pârât să acorde

despăgubiri reclamantei M.M. pentru imobilul expropriat cu nr. cadastral RR în

suprafață de 186 m.p.; a dispus exproprierea suprafeței de teren de 737 m.p. cu

nr. cadastral PP, iar pârâtul a fost obligat să acorde despăgubiri reprezentând

valoarea de piață în cuantum de 18 euro/m.p., respectiv 6.614 euro echivalent

în lei la data plății; pârâtul a fost obligat la despăgubiri constând în daune

pentru lipsirea de un acces similar drumului de exploatare anterior

exproprierii pentru terenul nr. cadastral KK în cuantum de 3.800 euro

echivalent în lei la data plății conform contraexpertizei tehnice efectuate în

cauză de experții B.P. și V.M. care face parte integrantă din prezenta

sentință.

Pentru a reține astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. BB/2008

a Comisiei pentru aplicarea pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea

terenului cu nr. cadastral JJ nr. parcelă EE  de 186 m.p. în baza Legii nr. 198/2004

pentru realizarea „variantei de ocolire a Municipiului Sibiu - Tronson 1 și Tronson

2” de la S.G.S. pentru care s-au stabilit despăgubiri de 5.891 RON.

Imobilul face parte din

terenul arabil extravilan cu nr. parcelă GG de 15.700 m.p. în urma succesiunii

(certificat moștenitor CC/2005 și partajului voluntar autentificat sub nr. ZZ/2005

este proprietatea reclamantei M.M).

Având în vedere art. 3

din Legea nr. 33/1994 care prevede că „pot fi exonerate bunurile imobile proprietatea

persoanelor fizice (…)” și față de actele sus reținute se apreciază că hotârârea

BB/2008 trebuie anulată în ceea ce privește beneficiarul despăgubirilor deoarece

imobilul este proprietatea reclamantei M.M. și nu S.G.S.

Exproprierea vizează o

cauză de utilitate publică declarată astfel prin H.G. nr. 1682/2006 respectiv „varianta

de ocolire a Muninicipiului Sibiu”.

Solicitarea reclamantei

de instituire a unei servituți de trecere cu piciorul și cu autoturismul în favoarea

terenului proprietatea ei număr cadastral KK ca fond dominant asupra terenului expropriat

RR și DD ca fonduri servante nu se încadrează în prevederile legii cadru Legea

nr. 33/1994 care în art. 28 prevede că servituțile, uzufructul, superficia (…) se

sting prin efectul exproprierii, titularii acestora având dreptul la despăgubiri”.

În atare situație instanța

nu poate dispune instituirea acesteia pentru că s-ar încălca prevederile art. 28

din Legea nr. 33/1994.

În cauză s-a efectuat

expertiză tehnică de către expert P.M., A.G. și H.V. care au arătat că imobilul

este situat în extravilanul Municipiului Sibiu în zona de nord a localității la

1.000 m. de DJ Mediaș Sibiu și la 700 m. nord de limita intravilanului Municipiului

Sibiu.

Imobilul suspus exproprierii

se suprapune cu parcela cadastrală GG iar din acesta s-a propus pentru expropriere

suprafața de 186 m.p. respectiv cel cu nr. parcelă EE.

Experții au arătat că

terenul cu nr. cadastral FF nu este loc înfundat deoarece are cale acces pe lângă

canal iar terenul cu nr. cadastral PP care se solicită a fi expropriat în plus poate

fi lucrat ca teren agricol având o adâncime de 15 m.p. și se învecinează cu drumul

de exploatare.

În concluzie s-a arătat

că nu se impune exproprierea și a parcelei cu număr cadastral EE în suprafață de

737 m.p. iar valoarea despăgubirii la data exproprierii pentru cei 186 m.p. era

de 15.042 RON (22 euro/m.p.) iar la data efectuării expertizei (2010) valoarea despăgubirilor

era de 9.191 RON (12 euro/m.p.).

Urmare a obiecțiunilor

formulate de reclamantă la raportul de expertiză în cauză s-a dispus efectuarea

unei contraexpertize de experții M.V., B.P., V.N.

Experții B.P. și V.N.

au concluzionat că imobilul reclamantei a fost secționat prin expropriere de o parcelă

de 186 m.p. astfel că aceasta a rămas proprietară pe două imobile unul de 14.777

m.p. număr cadastral FF și unul de 737 m.p.

Ca atare, pentru utilizarea

loturilor rămase în proprietate se impune crearea unui drum de acces pentru exploatarea

agricolă a terenurilor.

Crearea acestui drum de

exploatare o impune exproprierea ce a secționat proprietatea reclamantei și a rupt

accesul pentru întreaga suprafață de teren, la drumul existent în prelungirea străzii

T. din Cartierul G.

S-a arătat că drumul de

pe cealaltă parte a canalului nu este util proprietății iar accesul trebuie refăcut

împreună cu proprietarii vecini pentru o exploatare cu mijloace moderne mecanizate.

Pentru parcela neexpropriată

de 737 m.p. rămasă în parcela de la sudul benzii de teren expropriat, experții au

arătat că nu se pot primi subvenții agricole deoarece acestea se acordă pentru suprafețe

mai mari de 3.000 m.p. ca atare se vor aduce pierderi, prejudicii proprietarului.

În atare situație urmare

a efectelor negative provocate de modificarea formei terenului pentru exploatarea

agricolă și de restrângerea suprafeței rămase s-a precizat de către experți că se

impune acordarea unor despăgubiri proprietarului în cuantum de 20.425 euro.

Pentru terenul supus exproprierii

de 186 m.p., experții au stabilit o valoare de piață de 18 euro/m.p. respectiv 3.348

euro (14.442 RON).

Expertul tehnic B.P. a

concluzionat că se impune și exproprierea parcelei cu nr. cadastral EE în suprafață

de 737 m.p. deoarece aceasta se află în zona de protecție și siguranță a conductei

de gaze naturale și nu mai poate fi utilizată pentru exploatare agricolă.

S-a precizat că terenul

cu număr cadastral FF constituie loc înfundat însă se poate crea cale de acces pe

lângă canalul Cn 2973/2 împreună cu proprietarii vecini.

Cel de al treilea expert

M.V. a propus instituirea unei servituți de trecere cu autovehiculul asupra imobilului

expropriat ca fond dominant asupra imobilului cu nr. cadastral EE ca fond servant

însă nu a stabilit un cuantum al despăgubirilor.

Față de concluziile experților

tehnici, reclamanta și-a însușit lucrarea efectuată de experții tehnici V. și B.

cu o singură excepție că nu s-a instituit servitutea de trecere.

Instanța, față de probele

administrate, a statuat că în cauză s-a impus și exproprierea suprafeței de teren

de 737 m.p. nr. cadastral DD deoarece așa cum au statuat experții tehnici B.P. și

V.N. aceasta se află în zona de protecție și siguranță a conductei de gaze naturale

și nu mai poate fi utilizată ca exploatație agricolă.

Instanța a luat în considerare

în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor concluziile experților B.P. și V.N.

care au statuat că valoarea de piață a metrului pătrat de teren expropriat este

de 18 euro/m.p. Astfel că cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda va fi de 16.614

euro pentru suprafața de 923 m.p. (respectiv 186 m.p. + 737 m.p.) în suprafața reținută

incluzându-se nr. cadastral DD precum și nr. cadastral EE.

S-au acordat despăgubiri

constând în valoarea daunelor pentru efectuarea sau lipsirea de un acces similar

drumului de exploatare existent înainte de exproprierea pentru terenul de 14.777

m.p. nr. cadastral FF și valoarea lucrărilor de amenajarea drumului respectiv pentru

200 m.p. respectiv 3.800 euro.

Pentru toate aceste considerente

în baza art. 3, 28, 26, 27 din Legea nr. 33/1994 s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată și precizată a reclamantei M.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N. și se va dispune anularea hotărârii nr. BB/2008 a Comisiei de aplicare

a Legii nr. 198/2004 și a fost obligat pârâtul să acorde despăgubiri persoanei îndreptățite

respectiv M.M. pentru imobilul expropriat cu nr. cadastral EE în suprafață de 186

m.p. la o valoare de piață de 18 euro/m.p.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 123 din 13 mai 2011, a admis apelul declarat

de Statul Român, prin C.N.A.D.N. România, a schimbat în parte sentința atacată în

sensul că a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat dispozițiile

privind exproprierea suprafeței de 737 m.p. și a stabilit despăgubirile la cuantumul

de 18 euro/m.p. pentru suprafața expropriată de 186 m.p.; a stabilit despăgubiri

constând în daune pentru lipsirea accesului la parcela cu nr. cadastral FF în cuantum

de 300 euro, sau contravaloarea în lei la data plății; a respins apelul declarat

de reclamanta M.M.; au fost menținute restul dispozițiilor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Suprafața de teren din

proprietatea reclamantei, necesară pentru obiectivul de utilitate publică (amplasarea

unei magistrale subterane de gaz metan) este de 186 m.p., respectiv parcela cu

nr. cad. EE. Ca urmare a exproprierii acestei suprafețe, rămân în proprietatea reclamantei

două parcele, una de 737 m.p., cu nr. cad. DD, în partea de sud, cu acces la drumul

de exploatare, și una de 14.777 m.p., cu nr. cad. FF, în partea de nord, care se

învecinează cu canalul.

În ce privește parcela

cu nr. cad. DD, în suprafață de 737 m.p., Curtea a constatat că această parcelă

poate fi exploatată în continuare conform destinației sale de teren agricol, amplasarea

magistralei neimpunând restricții sub acest aspect, ci numai cu privire la regimul

construcțiilor, ceea ce nu e cazul în speță.

Instanța de fond a reținut

în mod eronat concluziile experților cu privire la exproprierea acestei parcele.

Astfel, prin raportul de contraexpertiză, experții arată că se impune exproprierea

acestei parcele pentru că se află în zona de siguranță și protecție a conductei

de gaz și nu se mai poate utiliza în condiții de rentabilitate pentru exploatarea

agricolă sau amenajare edilitară, pentru că, potrivit legislației în vigoare, pe

acest teren nu se admit amenajări sau investiții de niciun fel.

Din aceste concluzii,

a rezultat că restricțiile impuse de existența conductei de gaz se referă la amenajări

și investiții, iar nu la exploatarea agricolă, lucrările agricole putând fi afectate

în aceleași condiții ca și înainte de exproprierea parcelei de 186 m.p. Terenul

reclamantei a avut și înainte categoria de teren agricol, pe care o menține și în

prezent, nefiind vorba de eventuale investiții ori construcții pe care aceasta intenționa

să le execute înainte de expropriere și care în prezent să nu mai fie posibile datorită

amplasării magistralei de gaz.

De altfel, și parcela

cu nr. cad. FF se învecinează cu parcela expropriată, pe unde urmează să aibă traseul

conducta de gaz, dar nici experții și nici reclamanta nu au susținut că această

parcelă de 14.777 m.p. nu ar mai putea fi exploatată ca urmare a conductei de gaz

și nu s-a pus problema exproprierii vreunei suprafețe din parcela cu nr. cad. FF,

aflată în vecinătatea parcelei nr. EE.

Ca urmare, Curtea a conchis

că parcela de 737 m.p., cu nr. cad. DD poate fi exploatată conform destinației sale

și nu se impune exproprierea ei.

Împrejurarea că printr-o

altă hotărâre s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 475 m.p. (decizia civilă

nr. 55/2011, depusă de reclamantă ca practică judiciară), nu are relevanță în cauză

deoarece măsura exproprierii unor suprafețe suplimentare se analizează în concret

de la caz la caz, în funcție de posibilitățile de acces la drumul public, de suprafața

de teren rămasă după expropriere, de forma terenului, de posibilitățile de exploatare

a terenului rămas după expropriere. În speță, suprafața și dimensiunile parcelei

DD (737 m.p.) permit folosirea ei conform destinației, parcela are acces la drumul

de exploatare, ca și înainte de expropriere, iar amplasarea conductei de gaz metan

nu impune reclamantei restricții cu privire la posibilitatea de executare a lucrărilor

agricole, nefiind vorba de teren construibil.

Pentru aceste considerente,

Curtea a constatat întemeiat apelul pârâtului în ce privește exproprierea suprafeței

de 737 m.p. cu nr. cad. DD.

În ce privește parcela

cu nr. cad. FF, în suprafață de 14.777 m.p., din planul de punere în posesie întocmit

cu ocazia emiterii titlului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei,

rezultă că această parcelă nu are acces la drumul de exploatare, ci se învecinează

cu un canal.

Aceste împrejurări sunt

relevate de constatările expertului topograf care a făcut parte din comisia de experți

care a întocmit raportul de contraexpertiză, care susține că parcela cu nr. cad.

FF este loc înfundat pentru că în nord există un canal, așa cum rezultă de altfel

și din planul de punere în posesie menționat mai sus.

Chiar și concluziile primei

expertize încuviințată de instanța de fond relevă această stare de fapt, cel puțin

parțial. În această lucrare experții susțin că terenul cu nr. cad. FF nu este loc

înfundat pentru că are cale de acces pe lângă canal, dar nu depun nicio schiță în

care să traseze calea de acces și canalul. Așadar, și din această expertiză rezultă

că există un canal în vecinătatea parcelei rămasă la nord de terenul expropriat.

Față de aceste considerente,

Curtea a constatat că în mod corect a reținut prima instanță că parcela cu nr. FF

nu are acces la cale publică, sub acest aspect apelul pârâtului fiind nefondat.

În ce privește însă cuantumul

despăgubirilor pentru amenajarea accesului la această parcelă, Curtea a constatat

că au fost eronat stabilite de instanța de fond. Valoarea lor a fost stabilită la

suma de 3.800 euro  și include suma de 3.600 euro, valoarea terenului de 200 m.p.

ce urmează a fi alocat pentru amenajarea unui drum de exploatare (200 m.p. x 18

euro/m.p.) și suma de 300 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de amenajare a

drumului de acces (200 m.p. x 1,5 euro/m.p.).

Curtea a constatat că

cei 200 m.p. ce urmează a fi alocați pentru amenajarea drumului sunt în proprietatea

reclamantei. Ca atare, ea nu poate beneficia concomitent și de contravaloarea acestei

suprafețe și de dreptul de proprietate asupra drumului, astfel că în mod greșit

s-a inclus în aceste despăgubiri, valoarea de circulației a terenului ce va avea

destinație de cale de acces. Reclamanta ar fi fost îndreptățită eventual la diferența

de valoare a acestui teren ca urmare a schimbării categoriei de folosință din teren

agricol în cale de acces, dar asemenea despăgubiri nu au fost solicitate.

Ca urmare, în mod corect

susține pârâtul că valoarea despăgubirilor acordate pentru amenajarea drumului de

acces sunt prea mari, întrucât, raportat la probele administrate, cuantumul lor

trebuie să includă numai valoarea lucrărilor de amenajare, de 1,5 euro/m.p. Pe cale

de consecință, sub acest aspect, apelul pârâtului este fondat.

Raportat la cuantumul

despăgubirilor stabilite de instanța de fond, pe care le critică ambele părți, Curtea

a constatat că valoarea de 18 euro/m.p., luată în considerare de instanța de fond,

este corectă.

În cauză au fost efectuate

două rapoarte de expertiză, întocmite de câte o comisie formată din trei experți.

În ambele colective de experți, doi dintre ei sunt experți tehnici (P.M., topograf

și H.V., constructor în prima expertiză, respectiv M.V., topograf și B.P., expert

tehnic în cea de-a doua expertiză). În ambele expertize a fost desemnat doar câte

un expert evaluator, A.G. și respectiv V.N.

Desemnarea experților

tehnici a fost justificată față de obiectivele expertizei, care a presupus, prealabil

evaluării, identificarea topografică a parcelelor, stabilirea, în ce privește parcela

de 14.777 m.p., dacă este sau nu loc înfundat, stabilirea, dacă se impune, a unor

exproprieri suplimentare.

Ca urmare, nu poate fi

primită critica pârâtului, în sensul că în prima expertiză evaluarea a fost făcută

de trei experți și în cea dea doua de doi dintre ei, pentru că în fiecare comisie,

numai unul din cei trei experți a avut specialitatea de expert evaluator.

În ce privește valoarea

pe metru pătrat, Curtea a constatat că în prima expertiză s-au propus două variante

de preț, între 12 euro și 20 euro, iar instanța de fond, având în vedere obiecțiunile

formulate de reclamantă și prețul stabilit printr-o altă expertiză într-o cauză

similară, a încuviințat contraexpertiza.

În această din urmă expertiză,

s-a constatat că expertul evaluator a efectuat o lucrare foarte elaborată și bine

documentată, cu arătarea detaliată a elementelor de comparație, stabilind un preț

de circulație pe m.p. de 18 euro. Este de precizat că pârâtul nu a formulat în fața

primei instanțe nicio obiecție la acest raport de expertiză.

Pe cale de consecință,

criticile aduse de pârât cu privire la prețul de circulație pe m.p. nu sunt fondate.

Reclamanta a criticat

valoarea daunelor stabilite de instanța de fond, susținând că acestea trebuiau să

cuprindă și suma de 14.129 euro.

În ce privește aceste

daune solicitate de apelanta reclamantă, Curtea a reținut că suma solicitată de

aceasta include suma 13.299 euro, reprezentând daune ca urmare a schimbării formei,

dimensiunii, esteticii proprietății prin secționare și suma de 830 euro, taxe notariale

și alte daune pentru dobândirea altei proprietăți.

Curtea a constatat nefondate

criticile reclamantei în ce privește valoarea totală a daunelor întrucât în urma

exproprierii suprafeței de 186 m.p., parcelele rămase în proprietatea reclamantei

nu și-au schimbat forma, și pot fi utilizate în continuare cu aceeași destinație.

Atingerea adusă dreptului

de proprietate al reclamantei prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică

este una legală, sub condiția unei drepte și prealabile despăgubiri, astfel cum

statuează art. 481 C. civ., astfel că aceste daune de 14.129 euro sunt nejustificate.

În privința criticilor

vizând instituirea unui drept de servitute de trecere pe parcelele cu nr. cad. DD

și EE în favoarea terenului cu nr. cad. FF, Curtea le privește de asemenea nefondate.

În primul rând, este de

reținut argumentul corect al primei instanțe în sensul că, potrivit art. 28 din

Legea nr. 33/1994, dreptul de proprietate se transmite expropriatorului liber de

orice sarcini, așa încât instituirea servituții nu este posibilă.

Pe de altă parte, așa

cum s-a constatat în cele de mai sus, deși parcela cu nr. cad. FF este considerată

loc înfundat, este posibilă amenajarea unei căi de acces, pârâtul fiind obligat

la despăgubiri în favoarea reclamantei pentru aceste lucrări de amenajare, astfel

încât cererea reclamantei de instituire a servituții nu este nici întemeiată.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată reclamanta M.M a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală

și netemeinică, invocând dispozițiile. art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Susținerea instanței

de apel în legătură cu suprafața rămasă în proprietatea reclamantei (cea de 14.777

m.p., număr cadastral FF) este străină de natura pricinii.

- Nu s-a solicitat niciodată

exproprierea acestei suprafețe și nici experții nu au luat-o în discuție în lucrarea

efectuată tocmai pentru faptul că mărimea acesteia (peste 14.000 m.p.) permite exploatarea

agricolă eficientă, împrejurare care nu este valabilă la parcela în suprafață de

737 m.p.

- Argumentația instanței

de apel că măsura exproprierii unor suprafețe suplimentare se analizează de la caz

la caz nu poate fi primită în speță, deoarece cele două cazuri sunt identice, fiind

vorba de terenuri nemijlocit învecinate.

- Cu privire la despăgubiri,

instanța de apel în mod greșit a redus la 300 euro cuantumul despăgubirilor acordate

la fond, și a constatat în mod eronat că cei 200 m.p. ce urmează să fie alocați

sunt în proprietatea reclamantei.

- Instanța de apel ar

fi trebuit să oblige pârâtul la suma totală stabilită prin expertiză cu titlu de

despăgubiri, respectiv 34.543 euro.

- Se impune instituirea

unei servituți de trecere cu piciorul și cu auto în favoarea reclamantei, asupra

terenului identificat cadastral sub nr. FF, ca fiind dominant.

Recursul declarat de reclamanta

M.M., este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin acțiunea înregistrată

la data de 26 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta M.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., să se dispună anularea

hotărârii nr. BB/2008 de stabilirea a despăgubirilor și a procesului-verbal nr.

NN/2008, în ce privește persoana îndreptățită. Întinderea suprafeței expropriate

și a cuantumului despăgubirilor, în sensul de a-l obliga pe pârât să treacă persoana

îndreptățită pe M.M. și nu pe S.G.S., să se stabilească despăgubirile în raport

cu prejudiciul suferit de ea, respectiv 100 euro/m.p. și exproprierea suprafeței

reale afectate respectiv și parcela nr. DD de 737 m.p. numai cea de 186 m.p.

nr. parcelă EE.

Suprafața de teren din

proprietatea reclamantei, necesară pentru obiectivul de utilitate publică (amplasarea

unei magistrale subterane de gaz metan) este de 186 m.p., respectiv parcela cu

nr. cadastral EE.

Ca urmare a exproprierii

acestei suprafețe rămân în proprietatea statului două parcele, una de 737 m.p.,

cu nr. cadastral DD în partea de sud, cu acces la drumul de exploatare și una de

14.777 m.p., cu nr. cadastral FF, în partea de nord, care se învecinează cu canalul.

Cu privire la parcela

cu nr. cadastral DD în suprafață de 737 m.p., se reține de către Înalta Curte, că

această parcelă poate fi exploatată în continuare conform destinației sale de teren

agricol, amplasarea magistralei neimpunând restricții sub acest aspect, ci numai

cu privire la regimul construcțiilor, ceea ce nu este cazul în speță.

Restricțiile impuse de

existența conductei de gaz se referă la amenajări și investiții, iar nu la exploatarea

agricolă, lucrările agricole putând fi efectate în aceleași condiții ca și înainte

de exproprierea parcelei de 186 m.p. Terenul reclamantei a avut și înainte categoria

de teren agricol, pe care o menține și în prezent, nefiind vorba de eventuale investiții

ori construcții pe care aceasta intenționa să le execute înainte de expropriere

și care în prezent să nu mai fie posibile datorită amplasării magistralei de gaz.

De altfel, și parcela

cu nr. cadastral FF se învecinează cu parcela expropriată, pe unde urmează să aibă

traseul conducta de gaz, dar nici experții și nici reclamanta nu au susținut că

această parcelă de 14.777 m.p. nu ar mai putea fi exploatată ca urmare a conductei

de gaz și nu s-a pus problema exproprierii vreunei suprafețe din parcela cu nr.

cadastral FF, aflată în vecinătatea parcelei cu nr. cadastral EE.

Prin urmare, se poate

conchide că parcela de 737 m.p. cu nr. cadastral DD poate fi exploatată conform

destinației sale și nu se impune exproprierea ei.

Cu privire la parcela

cu nr. cadastral FF în suprafață de 14.777 m.p., din planul de punere în posesie

întocmit cu ocazia emiterii titlului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei

rezultă că această parcelă nu are acces la drumul de exploatare, ci se învecinează

cu un canal.

Cu privire la cuantumul

despăgubirilor la care pârâtul a fost obligat, se reține că valoarea de 18 euro/m.p.

este corectă.

În cauză, au fost efectuate

două rapoarte de expertiză întocmite de către o comisie formată din trei experți.

Desemnarea, experților

tehnici a fost justificată de obiecțiunile expertizei care a presupus, prealabil

evaluării, identificarea topografică a parcelelor, stabilirea în ce privește parcela

de 14.777 m.p., dacă este sau nu loc înfundat, stabilirea, dacă se impune, a efectuării

unor exproprieri suplimentare.

În ce privește valoarea

pe metru pătrat, se reține că în prima expertiză s-au propus două variante de preț,

între 12 euro și 20 euro, iar instanța de fond a avut în vedere obiecțiunile formulate

de reclamantă și prețul stabilit printr-o altă expertiză într-o cauză similară.

Cu privire la daunele

solicitate de reclamantă se reține că suma solicitată de aceasta include suma de

13.999 euro, reprezentând daune ca urmare a schimbării formei, dimensiunii, esteticii

proprietății prin secționare și suma de 830 euro, taxe notariale și alte daune pentru

dobândirea altei proprietăți.

Se constată ca fiind nefondate

criticile reclamantei în ce privește valoarea totală a daunelor întrucât în urma

exproprierii suprafeței de 186 m.p., parcelele rămase în proprietatea reclamantei

nu și-au schimbat forma, și pot fi utilizate în continuare cu aceeași destinație.

În privința criticilor

vizând instituirea unui drept de servitute de trecere pe parcelele cu nr. cadastral

DD și EE în favoarea terenului cu nr. cadastral FF se privesc ca nefondate.

Astfel, este de reținut

argumentul corect al instanței de apel în sensul că potrivit art. 28 din Legea

nr. 33/1994, dreptul de proprietate se transmite expropriatului liber de orice sarcini,

așa încât instituirea servituții nu este posibilă.

Pe de altă parte, așa

cum s-a constatat mai sus, deși parcela cu nr. cadastral FF este loc înfundat, este

posibilă amenajarea unei căi de acces, pârâtul urmând să fie obligat la despăgubiri

în favoarea reclamantei pentru aceste lucrări de amenajare, astfel încât cererea

reclamantei de instituire a servituții nu este nici întemeiată.

În ce privește nulitatea

recursului așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, urmează să fie

respinsă, întrucât motivele de recurs formulate de reclamantă sunt încadrabile în

dispozițiile art. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la recursul

declarat de reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 123 din 13 mai 2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, acesta va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 123/2011 din data de

13 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.