ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7082/2011

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată, formulată la data 31 martie 2008, reclamantul

D.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat să se constate

nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 80/2007 a Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 numai în ceea ce privește suprafața expropriată și cuantumul

despăgubirilor la valoarea de piață, respectiv stabilirea acestora la 50

euro/mp.

În

motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 6 - 9 din Legea

nr. 198/2004, art. 21 - 29 din Legea nr. 33/1994 și art. 44 din Constituția

României, reclamantul a arătat că este nemulțumit de despăgubirile acordate

prin hotărârea de expropriere pentru terenul proprietatea sa, afectat de

traseul noii autostrăzi, întrucât prețul nu a fost stabilit conform celui

practicat pe piața liberă. Nulitatea absolută a fost susținută în raport de

neexistența acordului proprietarilor expropriați, situație în care, a arătat că

instanța de judecată este singura în măsură a stabili cuantumul despăgubirilor

acordate.

Cu

privire la suprafața de teren a arătat că, în urma exproprierii, rămâne o

suprafață de teren de 117 mp, care este practic inutilizabilă, astfel că

înțelege să solicite despăgubiri și pentru această suprafață.

Ulterior,

reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită suma de 30 de euro/mp

și exproprierea suprafeței de 469 mp.

Prin

Sentința civilă nr. 1042/2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea

formulată și precizată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.

În

consecință, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 80 din 01 noiembrie 2007 a

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, numai în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, pe care le-a stabilit la suma de 20 euro/mp, iar

celelalte cereri ale acțiunii, inclusiv exproprierea suprafeței suplimentare de

117 mp, au fost respinse.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În

raport de dispozițiile Legii nr. 198/2004 care stabilește cadrul juridic pentru

luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale s-a constatat că acțiunea este

întemeiată numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în

favoarea expropriatorului, nu și în ceea ce privește nulitatea absolută a

hotărârii, pentru că nu s-au identificat motive care să atragă această

sancțiune.

Astfel,

la calculul cuantumului despăgubirilor acordate, în raport de dispozițiile art.

26 și 27 din Legea nr. 33/1994, care se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, se va

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

Față

de limitele între care se poate înscrie despăgubirea, s-a apreciat că suma

solicitată de reclamant este prea mare și nu reprezintă valoarea intrinsecă a

terenurilor (foste terenuri agricole, unele neexploatate), stabilind în urma

expertizei efectuate în cauză, o valoare estimată de 20 euro/mp.

În

ceea ce privește cererea reclamantului de a se expropria și suprafața de 117

mp, s-a constatat că aceasta nu este alăturată celei expropriate în prezenta

cauză, ci a fost determinată în limitele actuale, printr-o tranzacție

anterioară și consimțită de reclamant și deci nu se impune repararea vreunui

prejudiciu de către pârât prin exproprierea unei suprafețe suplimentare.

Prin

Decizia 57/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul

pârâtului, reținând ca legală hotărârea instanței de fond cu privire la starea

de fapt stabilită și cuantumul despăgubirilor cuvenite expropriatorului, iar

prin Decizia nr. 1584/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul pârâtului, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru

a hotărî astfel, Înalta Curte a stabilit că metodele de calcul folosite în

expertiza efectuată de Tribunalul Sibiu nu se regăsesc printre criteriile

prevăzute expres și neechivoc de art. 25 - 26 din Legea 33/1994, și prin urmare

se impune refacerea probelor cu aplicarea criteriile precis prevăzute de lege.

În

rejudecare, prin Decizia nr. 152/A din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba

Iulia a respins apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România, menținând hotărârea pronunțată de instanța de

fond.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Față

de imposibilitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, dispus

ca urmare a îndrumărilor date de instanța supremă, dat fiind caracterul

confidențial al contractelor de vânzare-cumpărare dintre părți și lipsa

accesului la baza de date a notarilor publici, instanța a reținut că

reanalizarea apelului se va face în raport de probele administrate în fața

instanței de fond.

Art.

9 alin. (3) din Legea 198/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

184/2008, care făcea referire la calcularea despăgubirilor prin raportare la

momentul transferului de proprietate, a fost modificat prin pct. 3 al art. IV

al O.U.G. nr. 228/2008, astfel că, în prezent nu se mai face nicio referire în

această lege, cu privire la momentul în funcție de care se stabilește

despăgubirea, rămânând valabilă trimiterea la legea generală, respectiv Legea

nr. 33/1994.

Prin

urmare, s-a constatat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de

fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin

stabilirea valorii terenului la data întocmirii raportului de expertiză,

conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, prin care a solicitat

modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii

privind acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele acordate de expropriator.

În

dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1)

pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut următoarele:

1.

Prin H.G. nr. 1682/2006 a fost declanșată procedura pentru utilitatea publică a

terenurilor afectate de utilități și nu de terenurile care formează centura

propriu-zisă.

2.

Suma oferită drept despăgubire reclamantului, de 11.148 RON, pentru suprafața

de 352 mp, stabilită prin raportul de evaluare, întocmit la data de 19 mai 2006

este una obiectivă, luându-se în calcul toate criteriile necesare unei drepte

și prealabile despăgubiri. S-a apreciat că dispozițiile art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 184/2008 prin care s-a modificat și completat Legea nr. 198/2004, nu

au fost respectate, întrucât despăgubirea trebuia calculată la momentul

transferului de proprietate și nu la o dată ulterioară acestuia.

Compania

Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA a depus întâmpinare prin

care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de faptul că

nu are personalitate juridică și de faptul că nu a participat la judecata

acestei cauze, numai din eroare fiind citată în calitate de chemată în

garanție.

Asupra

excepției invocate de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice T.

SA, se constată că într-adevăr aceasta nu are calitate procesuală, întrucât

hotărârile date în fazele anterioare nu au fost pronunțate în contradictoriu cu

această parte.

Recursul

va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru

terenul în suprafață de 352 mp, expropriat reclamantului D.I., prin Hotărârea

nr. 80 din 01 noiembrie 2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 din cadrul Consiliului Local al Comunei Șelimbâr-Sibiu s-a stabilit

drept despăgubire, conform art. 6 din Legea nr. 198/2004, suma de 11.148 RON.

Nemulțumit

de suma acordată pentru terenul expropriat, reclamantul s-a adresat instanței,

solicitând constatarea nulității absolute a hotărârii de stabilire a

despăgubirilor, în ceea ce privește întinderea suprafeței expropriate și a

cuantumului despăgubirilor stabilite.

Acțiunea

reclamantului s-a constatat întemeiată numai cu privire la cuantumul stabilit

cu titlu de despăgubire, reținându-se astfel, pentru suprafața expropriată,

suma de 20 euro/mp.

Critica

cu privire la regimul juridic al terenurilor față de care s-a declanșat

procedura pentru utilitatea publică prin H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 nu

va fi primită și analizată, întrucât a fost formulată pentru prima dată în

recurs.

Trecând

peste calea apelului, nu se pot formula critici pe care pârâta nu le-a adresat

instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, pentru că dacă

s-ar proceda astfel, s-ar încălca principiul de drept non omisso medio, ceea ce

este inadmisibil.

Critica

referitoare la momentul la care se stabilește suma acordată cu titlu de

despăgubire, în sensul că este cel de la data la care are loc transferul

dreptului de proprietate și nu cel de la data întocmirii raportului de

expertiză este nefondată.

Într-adevăr,

dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea 198/2004, așa cum a fost modificată

prin Legea nr. 184/2008, conțineau o dispoziție în raport de care calculul

despăgubirilor se stabileau la momentul transferului dreptului de proprietate,

însă acesta a fost modificat prin pct. 3 al art. IV al O.U.G. nr. 228/2008, în

sensul că stabilirea despăgubirilor se face potrivit dispozițiilor art. 26, 27

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, „La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Cum

în raportul de expertiză efectuat în cauză, suma de 20 de euro/mp a fost

stabilită de experți, la data evaluării, se constată că, în raport de textele

legale menționate, hotărârea instanței de apel este legală și din perspectiva

faptului că recurenta-pârâtă în mod expres a precizat că nu formulează

obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prin

urmare, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu privire atât la

criteriile de determinare a despăgubirii, necriticate de altfel de recurentă,

cât și la momentul determinării cuantumului despăgubirii, care este „data

întocmirii raportului de expertiză”, au fost corect aplicate.

Pentru

aceste considerente, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt

incidente în cauză și, în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei nr. 152A din

21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AZ