ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4025/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 420/2009, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea precizată de reclamantul G.A.G., prin mandatar G.M.F. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a anulat în parte Hotărârea din 11 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 523.439 lei reprezentând despăgubiri pentru suprafața expropriată de 3.478 mp teren arabil și a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize cu experți A.N.E.V.A.R.

care au constatat, în prima variantă a raportului de expertiză, că terenul este extravilan. Urmare adresei Serviciului de cadastru, agricultură și disciplina în construcții Sibiu (fila 65), instanța a constatat că terenul expropriat este situat în intravilanul Municipiului Sibiu și, ca urmare a obiecțiunilor reclamantului cu privire la acest aspect, s-a refăcut raportul de expertiză prin raportare la amplasamentul terenului, astfel încât s-a stabilit că suprafața expropriată este de 3.478 mp, în zonă prețul de piață al terenurilor fiind de 35 euro/mp, rezultând o despăgubire în sumă de 523 439 lei. Tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente. Prin Legea nr. 198 din 25 mai 2004 s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.

Pe baza documentației tehnico-economie ce se elaborează în baza acestui act normativ se declanșează procedura de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, se stabilește suma globală a despăgubirilor estimată de expropriator pe baza unui raport de evaluare și termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Legea recunoaște expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate posibilitatea de a se adresa instanței de judecată competentă în termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Din conținutul raportului de expertiză prima instanță a constatat -că experții au lat în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului cererea și oferta pe piața imobiliară determinată de amplasamentul terenului, caracteristicile terenului (acces, facilități, utilități existente) utilizând metoda comparației prin bonitate, și a comparației directe. Experții au ajuns la concluzia că valoarea estimată a despăgubirii este de 523.439 lei, valoare cu care pârâta a fost de acord atât prin întâmpinare cât și prin concluziile depuse în fond. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul G.A.G. cât și pârâta C.N.A.D.N.R. SA.

Prin Decizia nr. 148/ A din 5 octombrie 2009, Curtea de apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei, din care 1.500 lei onorariul expertului și 500 lei onorariul avocatului și a respins ca nefondat apelul pârâtei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele. Tribunalul a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată și precizată, împrejurare față de care, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta trebuia obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Din dispozitivul sentinței rezultă că suma la care a fost obligată pârâta este de 500 lei, sumă care reprezintă onorariul avocatului, conform chitanței de la fila 87. Reclamantul a suportat însă și costul expertizei tehnice efectuate în cauză, în sumă de 1.500 lei (fila 34), sumă la care trebuia obligată pârâta în temeiul art. 274 C. proc. civ. și art. 38 din Legea 33/1994, potrivit căruia toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator. În ceea ce privește apelul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA., instanța de apel a reținut că art. 9 din Legea nr. 198/2004 a fost modificat prin Legea nr. 184/2008 în sensul că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experții » și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate", însă, același articol a fost modificat prin O.U.G.

nr. 228/2008 publicată în M. Of. 3 din 5 ianuarie 2009, care, la art. 4 stabilește că art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 se modifică în sensul că „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii". Prin urmare, a dispărut acea prevedere referitoare la momentul transferului de proprietate, criteriile avute în vedere fiind cele cuprinse în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Or, această lege prevede la art. 26 alin. (2) că se are în vedere data întocmirii raportului de expertiză. Prin urmare, la data întocmirii raportului de expertiză - februarie 2009 - art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 avea forma modificată prin O.U.G.

nr. 228/2008, astfel că în mod corect, experții au stabilit valoarea imobilului expropriat raportându-se la momentul efectuării raportului de expertiză, valoare luată în considerare, în mod just, și de către instanța de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurentul pârât susține că în cauză se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, întrucât expertiza judiciară care a stat la baza hotărârii atacate a evaluat imobilul la 26 februarie 2009, iar cuantumul despăgubirilor trebuia raportat la momentul transferului dreptului de proprietate respectiv, la 11 februarie 2008, motiv pentru care se impune refacerea expertizei tehnice judiciare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Instanța de apel a analizat hotărârea prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum. Criticile recurentului pârât legate de raportul de expertiză sunt nefondate prin prisma art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, aceste dispoziții prevăd că „ despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite". Cum în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, avute în vedere la momentul efectuării expertizei, instanța de apel a făcut ă legală interpretare și aplicare a legii, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Din perspectiva celor expuse, recursul nefiind fondat urmează să fie respins ca atare. În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligat recurent pârât să plătească intimatului reclamant suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 148/ A din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Obligă pe recurent să plătească intimatului G.A. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.