ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 809/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 296 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S.M. și S.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. cu sediul în București. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților: Comunei Șelimbăr și a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și în consecință s-a respins acțiunea reclamanților S.M. și S.C. S-a mai dispus exproprierea suprafeței de 898 mp din parcela cu nr. cadastral și a suprafeței de 365 mp din parcela cu nr. cadastral și s-au acordat despăgubiri de 35,87 euro/mp echivalent în lei la data plății. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2.400 lei și a fost respinsă cererea Comisiei Șelimbăr pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut conform titlului de proprietate din 5 din 28 august 2002 proprietar asupra imobilului teren arabil parcela de 670 mp este S.M. iar S.C. este proprietarul imobilului arabil de 8.100 mp din C.F. nr. cadastral. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că imobilul se află în extravilanul localității Șelimbăr și inițial a format un singur lot iar prin partaj numărul cadastral de 8.100 mp a revenit lui S.C. și de 6.700 mp a revenit lui S.M. Instanța și-a însușit acest punct de vedere și a dispus exproprierea suprafeței de 898 mp din parcela cu nr. cadastral, a suprafeței de 365 mp din parcela cu nr. cadastral, stabilind o despăgubire de 35,87 euro/mp.

Apelurile declarate de reclamanții S.M. și S.C. și de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței primei instanțe a fost admis apelul pârâtei SC C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în parte, în ceea ce privește suprafața expropriată de la reclamantul S.C., din parcela cu nr. cadastral, pe care o stabilește la 567 mp și a respins apelul declarat de reclamanții S.M. și S.C. împotriva aceleiași sentințe. În motivarea deciziei instanței de apel s-au reținut următoarele: În apel a fost efectuată o nouă expertiză tehnică de către experții evaluatori care au stabilit aceiași valoarea de circulație a terenului expropriat de 39,52 euro/mp.

Al doilea motiv de apel invocat de pârâtă, prin care susține că instanța a încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 în sensul că despăgubirea acordată a fost mai mare decât cea solicitată de expropriat, este nefondat întrucât potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004 valoarea terenului expropriat se stabilește la valoarea de piață din momentul efectuării expertizei, și nu prin raportare la momentul în care au avut loc negocierile între părți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S.M., S.C. și pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA prin Sucursala Sibiu, ale căror critici au vizat următoarele aspecte: În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții S.M.

și S.C., instanța de apel prin admiterea apelului pârâtei a depășit cadrul devoluțiunii, instituit prin motivele de apel acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a dispus reducerea aleatorie a suprafeței de teren, expropriată de la S.C., de la 898 mp, la 557 mp. Instanța de apel a făcut abstracție de existența apelului reclamanților. Aceasta a încălcat o obligație fundamentală prin faptul că a pronunțat o hotărâre în cunoștință de cauză fără a studia probele în baza cărora instanța de fond și-a fundamentat soluția. Un alt motiv de recurs privește faptul că prin acțiunea formulată sa precizat faptul că dreptul de proprietate a fost grav încălcat urmare a amplasării, pe acest teren, a doi stâlpi pentru susținerea rețelei de înaltă tensiune, ocupare care s-a solicitat în lipsa unei despăgubiri prealabile.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N. SA prin Sucursala Sibiu, aceasta a arătat că prin hotărârea recurată sa acordat cu titlu de despăgubiri mai mult decât este prevăzut de dispozițiile Legii nr. 33/1994 deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 în sensul că despăgubirea acordată de către instanță nu poate fi mai mare decât cea solicitată de către expropriat. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 C. proc. civ. Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente: Cu privire la recursul declarat de reclamanții S.M. și S.C., aceștia au solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul de a se dispune exproprierea întregii suprafețe afectate de lucrările autostrăzii ocolitoare.

Este evident faptul că pentru aceasta este suficientă suprafața de 467 mp expropriată de la reclamant, însă suprafața de 431 mp care reprezintă suprafața afectată de stâlpii de susținere a rețelei electrice nu se impune a fi expropriată. Astfel spus, rețelele electrice și stâlpii care susțin aceste rețele nu sunt proprietatea pârâtei, astfel că solicitarea reclamanților de a fi obligată pârâta să plătească despăgubiri pentru un teren care nu îi aparține și pe care nu îl folosește este nefondată. Instanța a reținut faptul că traversarea terenurilor reclamanților de către rețelele de înaltă tensiune și eventualele prejudicii pe care le-ar suporta aceștia, nu pot fi discutate în contradictoriu cu pârâta SC C.N.A.D.N.R.

SA, motiv pentru care a și fost redusă suprafața expropriată de la reclamant de la 898 mp la 567 mp. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. S.A., instanța îl respinge ca tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 301 in referire la art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la primirea hotărârii ce se ataca, iar potrivit art. 103 alin. (1) din același Cod, neexercitarea oricărei căi de atac in termen legal, atrage după sine decăderea părții din acest termen. În speța, recurenta a primit hotărârea la data de 23 martie 2009 și a depus recursul la 9 aprilie 2009, (data poștei) deci peste termenul de 15 zile.

Pe baza acestor considerente, rezultă că recursul a fost tardiv formulat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta SC C.N.A.D.N. SA prin Sucursala Sibiu, împotriva Deciziei nr. 16/A din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.M. și S.C., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2010.