ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 809/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 296 din 24 martie

2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanții S.M. și S.C. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R.

cu sediul în București.

S-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților: Comunei Șelimbăr și a Comisiei

pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Șelimbăr și în consecință s-a respins

acțiunea reclamanților S.M. și S.C. S-a mai dispus exproprierea suprafeței de

898 mp din parcela cu nr. cadastral și a suprafeței de 365 mp din parcela cu nr.

cadastral și s-au acordat despăgubiri de 35,87 euro/mp echivalent în lei la

data plății.

A fost obligată

pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2.400

lei și a fost respinsă cererea Comisiei Șelimbăr pentru acordarea cheltuielilor

de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:

Din actele și

lucrările dosarului instanța a reținut conform titlului de proprietate din 5

din 28 august 2002 proprietar asupra imobilului teren arabil parcela de 670 mp

este S.M. iar S.C. este proprietarul imobilului arabil de 8.100 mp din C.F. nr.

cadastral.

Prin raportul de

expertiză efectuat în cauză, s-a constatat că imobilul se află în extravilanul

localității Șelimbăr și inițial a format un singur lot iar prin partaj numărul

cadastral de 8.100 mp a revenit lui S.C. și de 6.700 mp a revenit lui S.M.

Instanța și-a însușit

acest punct de vedere și a dispus exproprierea suprafeței de 898 mp din parcela

cu nr. cadastral, a suprafeței de 365 mp din parcela cu nr. cadastral,

stabilind o despăgubire de 35,87 euro/mp.

Apelurile declarate

de reclamanții S.M. și S.C. și de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței

primei instanțe a fost admis apelul pârâtei SC C.N.A.D.N.R. SA București

împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în parte, în ceea ce

privește suprafața expropriată de la reclamantul S.C., din parcela cu nr. cadastral,

pe care o stabilește la 567 mp și a respins apelul declarat de reclamanții S.M.

și S.C. împotriva aceleiași sentințe.

În motivarea deciziei

instanței de apel s-au reținut următoarele:

În apel a fost

efectuată o nouă expertiză tehnică de către experții evaluatori care au

stabilit aceiași valoarea de circulație a terenului expropriat de 39,52

euro/mp.

Al doilea motiv de

apel invocat de pârâtă, prin care susține că instanța a încălcat prevederile art.

27 din Legea nr. 33/1994 în sensul că despăgubirea acordată a fost mai mare

decât cea solicitată de expropriat, este nefondat întrucât potrivit art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004 valoarea terenului

expropriat se stabilește la valoarea de piață din momentul efectuării

expertizei, și nu prin raportare la momentul în care au avut loc negocierile

între părți.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs

reclamanții S.M., S.C. și pârâta SC C.N.A.D.N.R.

SA prin Sucursala Sibiu, ale căror critici au vizat următoarele aspecte:

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamanții S.M. și S.C., instanța de apel prin admiterea

apelului pârâtei a depășit cadrul devoluțiunii, instituit prin motivele de apel

acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a dispus reducerea aleatorie a

suprafeței de teren, expropriată de la S.C., de la 898 mp, la 557 mp.

Instanța de apel a

făcut abstracție de existența apelului reclamanților. Aceasta a încălcat o

obligație fundamentală prin faptul că a pronunțat o hotărâre în cunoștință de

cauză fără a studia probele în baza cărora instanța de fond și-a fundamentat

soluția.

Un alt motiv de

recurs privește faptul că prin acțiunea formulată sa precizat faptul că dreptul

de proprietate a fost grav încălcat urmare a amplasării, pe acest teren, a doi

stâlpi pentru susținerea rețelei de înaltă tensiune, ocupare care s-a solicitat

în lipsa unei despăgubiri prealabile.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N. SA prin Sucursala Sibiu, aceasta a

arătat că prin hotărârea recurată sa acordat cu titlu de despăgubiri mai mult

decât este prevăzut de dispozițiile Legii nr. 33/1994 deoarece nu s-a ținut

cont de prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 în sensul că despăgubirea acordată

de către instanță nu poate fi mai mare decât cea solicitată de către

expropriat.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 C. proc. civ.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte

constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente:

Cu privire la

recursul declarat de reclamanții S.M. și S.C., aceștia au solicitat schimbarea

sentinței atacate în sensul de a se dispune exproprierea întregii suprafețe

afectate de lucrările autostrăzii ocolitoare.

Este evident faptul

că pentru aceasta este suficientă suprafața de 467 mp expropriată de la

reclamant, însă suprafața de 431 mp care reprezintă suprafața afectată de

stâlpii de susținere a rețelei electrice nu se impune a fi expropriată.

Astfel spus, rețelele

electrice și stâlpii care susțin aceste rețele nu sunt proprietatea pârâtei,

astfel că solicitarea reclamanților de a fi obligată pârâta să plătească despăgubiri

pentru un teren care nu îi aparține și pe care nu îl folosește este nefondată.

Instanța a reținut

faptul că traversarea terenurilor reclamanților de către rețelele de înaltă

tensiune și eventualele prejudicii pe care le-ar suporta aceștia, nu pot fi

discutate în contradictoriu cu pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA, motiv pentru care a

și fost redusă suprafața expropriată de la reclamant de la 898 mp la 567 mp.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. S.A., instanța îl respinge ca tardiv

formulat, având în vedere următoarele considerente:

Conform

dispozițiilor art. 301 in referire la art. 101 alin. (1) C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la primirea hotărârii ce se ataca, iar

potrivit art. 103 alin. (1) din același Cod, neexercitarea oricărei căi de atac

in termen legal, atrage după sine decăderea părții din acest termen.

În

speța, recurenta a primit hotărârea la data de 23 martie 2009 și a depus recursul

la 9 aprilie 2009, (data poștei) deci peste termenul de 15 zile. Pe baza

acestor considerente, rezultă că recursul a fost tardiv formulat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul formulat de pârâta SC C.N.A.D.N. SA prin Sucursala Sibiu, împotriva Deciziei

nr. 16/A din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții S.M. și S.C., împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi,

11 februarie 2010.