ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7526/2008

Asupra recursului de față,

Prin

contestația înregistrată sub dosar nr. 276/2005 la Tribunalul Sibiu,

contestatorii S.T., S.M., P.N. și P.C. au solicitat în contradictoriu cu

Primarul municipiului Sibiu, anularea Dispoziției nr. 2792 din 2 decembrie 2004

și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a

terenului în suprafață de 139 mp, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2197

Șelimbăr nr.top. 1130/1/1/23/2.

În motivarea

contestației s-a arătat că au solicitat să li se restituie numai terenul situat

în spatele casei, dar în proiectul de dispoziție s-a reținut că, în zona

respectivă sunt căi de acces, deși în realitate terenul este liber și folosit

de proprietarii apartamentelor, edificat pe un teren ce a fost preluat de stat

tot de la ei și unde sunt parcate mașini.

În drept s-au

invocat dispozițiile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 20/2001.

Prin sentința

civilă nr. 490 din 22 iunie 2005, Tribunalul Sibiu a respins această

contestație reținând că prin Dispoziția nr. 2792/2004, de respingere a cererii

de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 2197 Șelimbăr, nr. top.

1130/1/1/23/2 în suprafață de 249 mp, în favoarea contestatorilor s-a motivat

că terenul a fost expropriat în anul 1970, că s-au efectuat construcții

autorizate iar suprafața rămasă neconstruită este afectată de căi de acces și

în aceste condiții restituirea în natură nu este posibilă stabilindu-se măsuri

reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 249 milioane lei.

Terenul a

aparținut inițial reclamanților, fiind înscris în C.F. 2199 Șelimbăr nr.top.

1130/1/ 1/23 - loc de casă de 519 mp și a fost dezmembrat în două corpuri

funciare cu nr.top.1 130/1/

1/23/

1

-loc

de casă de 280 mp și nr.top.

1130/1/1/23/2 - loc de casă de 249 mp care a fost transcris in C.F. 2197 Șelimbăr

în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere. Ulterior suprafața

imobilului rămas în proprietatea reclamanților a fost rectificată de la 280 mp

la 380 mp.

Instanța de

fond a constatat că pe terenul respectiv, solicitat de contestatori este

amenajată o parcare, ce se întinde și în

afara terenului în

litigiu și care deservește blocurile învecinate, astfel că nu poate fi

considerat liber deși este învecinat cu casele reclamantului.

Împotriva

hotărârii de mai sus au declarat apel contestatorii, solicitând schimbarea

acesteia în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu

cheltuieli de judecată.

Prin decizia

1202 /A/2005 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul

contestatorilor, a fost schimbată sentința apelată și rejudecând cauza a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanții S.T., S.M., P.N. și P.C. în

contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu.

A fost anulată

dispoziția nr. 2792 din data de 23 decembrie 2004 emisă de Primarul

municipiului Sibiu fiind obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în

natură a terenului liber revendicat de contestatori din C.F. nr. 2197 Șelimbăr

nr.top. 1130/1/1/23/2 conform expertizei tehnice efectuată de expertul tehnic B.C.V.

A fost obligat

intimatul să plătească apelanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Instanța de

apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B.C.V.,

imobilul cu nr.top. 1130/1/1/23/2 are în realitate, așa cum au susținut

contestatorii suprafața de 139 mp, din care 26 mp sunt folosiți de ei, iar pe

diferența de teren locatarii blocului nr. 18 parchează mașini.

S-a mai

reținut că la solicitarea expertului, proiectantul general din acea perioadă a

blocurilor din Sibiu, SC P. SA Brașov, a răspuns că Cvartalul Hipodrom Sibiu,

unde este situat terenul, nu conține un plan de amenajări exterioare a zonei

blocului nr. 18 din respectivul cartier.

Împrejurarea

că locatarii blocurilor își parchează mașinile pe un anumit teren, a condus la

concluzia reținută de instanță, că nu le conferă un drept de proprietate și

nici nu legitimează respectivele persoane să folosească terenul proprietate

publică, nefiind vorba despre o parcare amenajată sau de o construcție

autorizată.

Î

n final instanța a reținut că dispoziția contestată

este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001

nemodificată și că se impune aplicarea textului în această formă deoarece

raportul juridic dintre contestatori și entitatea investită cu soluționarea

notificării s-a născut sub imperiul legii nemodificate, fiind vorba despre o

dispoziție de drept material.

Împotriva

deciziei de mai sus în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul

Municipiului Sibiu invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare,

pârâtul a arătat că instanța de apel a ignorat existența pe terenul revendicat

a unei parcări și a căilor de acces la blocurile din zonă, încălcând astfel

dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003.

Prin decizia

civilă nr. 8908 din 6 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva

decizie civile nr. 1202/A din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă, pe care a casat-o, și a trimis cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Instanța de

recurs a reținut că prin lucrarea de expertiză expertul nu a clarificat

situația exactă a terenului solicitat cu privire la destinația actuală și dacă

se află în planul de amenajări exterioare al zonei de blocuri.

În rejudecare,

dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Alba-Iulia la data de 30

ianuarie 2007 sub dosar nr. 3424/1/2005 unde, față de dispozițiile instanței de

casare, s-a completat expertiza tehnică de către expertul tehnic B.C.V.

Prin decizia civilă

nr. 310/A din data de 9 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul

contestatorilor S.T., S.M., P.N. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 490/2005

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 276/2005 pe care a schimbat-o în

tot și procedând la rejudecare:

-

a admis acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu și în consecință

a anulat dispoziția nr. 2792 din 23 decembrie 2004 emisă de pârât;

-

a obligat pârâtul să

emită dispoziție de restituire în natură a terenului liber revendicat conform

expertizei tehnice efectuate și completate de expertul tehnic B.C.V. Totodată a

fost obligat pârâtul să plătească apelanților suma de 2.200 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de rejudecare a reținut următoarele:

-

terenul în litigiu a

aparținut inițial reclamanților și a fost înscris în C.F. 2199 Șelimbăr nr.top.

1130/1/1/23 - loc de casă de 519 mp, nr. topografic ce a fost dezmembrat și o

parte, cu nr.top. 1130/1/1/23/2 loc de casă - 249 mp fiind transcris în C.F.

2197 Șelimbăr în favoarea Statului Român, cu titlu expropriere pentru

construire de blocuri;

-

din terenul revendicat de

139 mp, 26 mp sunt ocupați de către reclamanți iar restul de 113 mp sunt

ocupați de o parcare asfaltată;

-

potrivit concluziilor

raportului de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat în rejudecare,

parcarea asfaltată nu s-a realizat după vreun proiect iar pe teren, în prezent

nu există străzi, alei, trotuare;

-

potrivit dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care ... lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea

ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și

altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,

măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.

-

terenul în litigiu poate

fi restituit în natură, fiind incidente prevederile tezei prime a art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

În termen legal Primarul

municipiului Sibiu a declarat recurs împotriva hotărârii de mai sus invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea

deciziei atacată și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 490/2005

pronunțată de Tribunalul Sibiu ca instanță de fond.

Se susține că pe terenul în

litigiu este amenajată o parcare care deservește blocurile învecinate, lucru

sesizat în mod corect, în opinia recurentului, atât de instanța de fond cât și

de expertul B.C.

Verificând legalitatea

deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că

recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Î

n raport de concluziile raportului de expertiză

efectuat de expertul topo B.C. în faza de rejudecare rezulta la capitolul

„concluzii" ( filele 101-103, dosar apel) că pe terenul revendicat nu se

află decât o parcare asfaltată pentru care nu există vreun proiect de amenajări

exterioare, respectiv parcări , alei, trotuare. în atare situație, simplul fapt

că pe terenul solicitat este o platformă betonată, (parcare) nu conduce la

concluzia exceptării de la restituirea în natură.

Î

n aceste condiții și în raport de incidența

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în discuție

poate fi restituit în natură, cum bine a reținut instanța de rejudecare, motiv

pentru care recursul de față va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Constatând că prin această soluție recurentul-pârât este, în sensul art.

274 alin. (1) C. proc. civ., partea "căzută în pretenții", se va

dispune, obligarea acestuia la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată, către intimații-contestatori S.T., S.M., P.N. și P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei nr.

310/A din data de 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

ca nefondat.

Obligă pe recurent

să plătească intimaților 1200 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.