ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2006

Deliberând asupra recursului de față: Prin notificarea nr. 801 din 6 noiembrie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei Municipiului Sibiu, numiții M.I., M.P. și M.E. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. Sibiu nr.top 3692/3, 3700/1 și 3699, în suprafață totală de 587 mp, ulterior transcris, după preluarea lui abuzivă, în C.F. Sibiu cu aceleași numere topografice. În cazul în care suprafața solicitată nu poate fi restituită integral în natură, pentru partea care nu este liberă, persoanele îndreptățite au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Prin dispoziția nr. 1203 din 16 decembrie 2002 emisă de Primăria municipiului Sibiu s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-au stabilit în favoarea persoanelor îndreptățite măsuri reparatorii în cuantum de 400.000.000 lei.

În motivarea dispoziției s-a arătat că terenul solicitat a fi restituit în natură a fost expropriat prin Decretul nr. 752/1965 și din cercetarea la fața locului și studiul cărților funciare a rezultat că terenul este amplasat la intersecția b-dului M. cu calea D., în imediata apropiere a intersecției și este străbătut în subteran de rețele edilitare. Din cartea funduară unde terenul a fost transcris, respectiv C.F., rezultă că numerele topografice arătate în dispoziție au fost comasate, iar pe suprafața nou creată au fost construite blocuri. La data de 23 decembrie 2002 reclamanții M.I., M.E. și M.P.

au contestat în justiție dispoziția emisă de Primăria Municipiului Sibiu, solicitând desființarea acestui act și restituirea în natură a terenului în suprafață de 587 mp, efectuarea cuvenitelor operațiuni de dezmembrare și unificare topografică, impuse de situația actuală a terenului, cu motivarea că existența rețelelor utilitare subterane nu constituie un impediment pentru restituirea nemișcătorului, deoarece, fie se impun reguli de restricție referitoare la amplasarea unor viitoare construcții, fie rețelele utilitare, în măsura în care există, să fie mutate.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria Municipiului Sibiu s-a opus acțiunii reclamanților cu motivarea că, după expropriere, terenul revendicat a fost comasat cu terenurile din alte numere topografice și, apoi, reparcelat în vederea construirii de blocuri, așa cum s-a dispus prin Decretul de expropriere nr. 752/1965, astfel că reclamanții nu pot dovedi faptul că terenul pe care l-a deținut fostul proprietar se află exact pe suprafața identificată prin schița depusă la dosar. Pe de altă parte, terenul solicitat de reclamanți este afectat de rețele edilitare, fiind ocupat, în sensul legii.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 957 din 29 septembrie 2003, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția și l-a obligat pe Primarul Municipiului Sibiu să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 273 mp înscris în C.F., nr.top 3691/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 și de restituire în echivalent pentru diferența de 314 mp. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanți, prin care solicitau restituirea în natură a întregului teren de 587 mp, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 90/A din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat și apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu.

Cu referire la apelul pârâtei s-a motivat că „din suprafața totală de 587 mp solicitată de contestatori, o suprafață de 314 mp este ocupată de construcții, blocuri de locuit, și nu poate fi restituită, iar terenul asupra căruia poartă discuții este cel de 273 mp liber de construcții. Faptul că în subteranul acestei construcții există rețele utilitare, nu înseamnă că este un teren ocupat în sensul legii”, „iar împrejurarea că terenul expropriat a fost comasat cu alte numere topografice și reparcelat, este lipsită de relevanță juridică în speță, fiind vorba de operațiuni de măsurare, identificare și intabulare, strict tehnice și care nu pot înfrânge situația juridică a imobilului”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Sibiu care a formulat următoarele motive de casare: instanțele au dat o interpretare greșită prevederilor Legii nr. 10/2001 deoarece terenul solicitat de reclamanți este ocupat cu utilități avute în vedere la expropriere și deci, nu poate fi restituit; terenul se găsește în zona centrală a municipiului Sibiu și prin Planul Urbanistic General are destinația de „spațiu verde”; imobilul face parte din domeniul public al municipiului, bun la care se referă anexa nr. 1, art. III, pct. 4 din Legea nr. 213/1998; în ipoteza restituirii în natură a terenului needificat cu construcții, există riscul ca în cazul unei intervenții necesare sau urgente la rețeaua de canalizare, municipalitatea să nu aibă acces și în acest fel să fie afectată întreaga populație din zonă.

Recursul este fondat. Prin Decretul nr. 752 din 4 octombrie 1965 „în scopul construirii unui bloc de locuințe și a sistematizării străzii „Armata Roșie” din orașul Sibiu” s-au expropriat din această localitate terenuri în suprafață de 1.101 mp, împreună cu construcții în suprafață de 452 mp (fila 34 fond). Printre imobilele expropriate, terenuri și construcții, s-a aflat și acela deținut în proprietate de M.P. și M.I. (tabelul anexă la decret de la fila 36 dosar de fond).

În cauză, printre alte dovezi, s-a administrat și un raport de expertiză tehnică (filele 55-58 dosar de fond), lucrare în care expertul menționează că după preluarea lor de către Statul Român, terenurile diferiților proprietari expropriați au fost comasate, pentru ca apoi să aibă loc o operațiune de dezmembrare a lor, impusă, desigur, de realizarea lucrărilor de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea, astfel că atari operațiuni de dezmembrare au avut nu numai rațiuni de ordin tehnic, cum reține instanța de apel, dar și un scop practic, legat de locul și etapele în care s-au realizat lucrările avute în vedere la expropriere. Aceste realități, fac de crezut îndoiala pârâtei-recurente referitoare la faptul că terenul cerut de reclamanți nu ar fi identic cu cel deținut de foștii proprietari la data exproprierii.

Făcând verificarea pe teren, expertul tehnic a constatat că „lucrările pentru care s-a dispus exproprierea terenului revendicat de reclamanți, ocupă doar parte din suprafața totală a terenului” iar „partea ocupată are amplasată pe ea trotuare, spațiu verde dintre trotuar și carosabil și parte din carosabilul intersecției străzilor calea D. cu B-dul V.M.”. Terenul care nu este afectat de construcții sau sistematizarea străzii este de 273 mp iar „în subteran acest teren liber este traversat de o conductă de canalizare, pe traseul arătat pe planul de situație”. De altfel, constatările expertului tehnic, astfel cum au fost mai sus reproduse, nu au fost contestate de nici una dintre părțile în litigiu.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul imobil afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”. Din dispoziția legală citată rezultă că prin folosirea noțiunii de „funcțional” legiuitorul a avut în vedere acele situații în care, deși lucrările nu ocupă integral imobilul expropriat, ele servesc la buna funcționare a altor utilități cum sunt, în speță, blocurile de locuințe ori alte construcții edificate după expropriere. Conducta de canalizare care traversează întregul teren de 273 mp ”ocupă funcțional” această suprafață, fiind o lucrare de interes și utilitate publică indispensabilă bunei funcționări a edificatelor ridicate în zonă și care, împreună cu acestea, formează un ansamblu urbanistic realizat, ceea ce demonstrează că scopul exproprierii a fost atins.

În acest caz, conform legii, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul teren expropriat, retrocedarea în natură a unei porțiuni din el fiind de neadmis întrucât ar aduce prejudicii întregului ansamblu urbanistic. Deoarece, în cauză, instanțele au interpretat și aplicat greșit legea, se impune admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea hotărârilor, respingerea contestației și menținerea dispoziției prin care reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 90/A din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 957 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și rejudecând: respinge contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 1203 din 16 decembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2006.