ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2006

Deliberând asupra recursului de față:

Prin notificarea nr. 801 din 6 noiembrie 2001 întocmită în

baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei Municipiului Sibiu, numiții M.I.,

M.P. și M.E. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu,

înscris în C.F. Sibiu nr.top 3692/3, 3700/1 și 3699, în suprafață totală de 587

mp, ulterior transcris, după preluarea lui abuzivă, în C.F. Sibiu cu aceleași

numere topografice. În cazul în care suprafața solicitată nu poate fi

restituită integral în natură, pentru partea care nu este liberă, persoanele

îndreptățite au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.

Prin dispoziția nr. 1203 din 16

decembrie 2002 emisă de Primăria municipiului Sibiu s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului și s-au stabilit în favoarea persoanelor

îndreptățite măsuri reparatorii în cuantum de 400.000.000 lei.

În motivarea dispoziției s-a arătat

că terenul solicitat a fi restituit în natură a fost expropriat prin Decretul

nr. 752/1965 și din cercetarea la fața locului și studiul cărților funciare a

rezultat că terenul este amplasat la intersecția b-dului M. cu calea D., în

imediata apropiere a intersecției și este străbătut în subteran de rețele

edilitare. Din cartea funduară unde terenul a fost transcris, respectiv C.F.,

rezultă că numerele topografice arătate în dispoziție au fost comasate, iar pe

suprafața nou creată au fost construite blocuri.

La data de 23 decembrie 2002

reclamanții M.I., M.E. și M.P. au contestat în justiție dispoziția emisă de

Primăria Municipiului Sibiu, solicitând desființarea acestui act și restituirea

în natură a terenului în suprafață de 587 mp, efectuarea cuvenitelor operațiuni

de dezmembrare și unificare topografică, impuse de situația actuală a

terenului, cu motivarea că existența rețelelor utilitare subterane nu

constituie un impediment pentru restituirea nemișcătorului, deoarece, fie se

impun reguli de restricție referitoare la amplasarea unor viitoare construcții,

fie rețelele utilitare, în măsura în care există, să fie mutate.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria

Municipiului Sibiu s-a opus acțiunii reclamanților cu motivarea că, după

expropriere, terenul revendicat a fost comasat cu terenurile din alte numere

topografice și, apoi, reparcelat în vederea construirii de blocuri, așa cum s-a

dispus prin Decretul de expropriere nr. 752/1965, astfel că reclamanții nu pot

dovedi faptul că terenul pe care l-a deținut fostul proprietar se află exact pe

suprafața identificată prin schița depusă la dosar. Pe de altă parte, terenul

solicitat de reclamanți este afectat de rețele edilitare, fiind ocupat, în sensul

legii.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 957 din 29 septembrie 2003,

a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția și l-a obligat pe Primarul

Municipiului Sibiu să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în

suprafață de 273 mp înscris în C.F., nr.top 3691/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 și de

restituire în echivalent pentru diferența de 314 mp.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către reclamanți, prin care solicitau restituirea în natură a

întregului teren de 587 mp, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 90/A

din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat și apelul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Sibiu.

Cu referire la apelul pârâtei s-a

motivat că „din suprafața totală de 587 mp solicitată de contestatori, o

suprafață de 314 mp este ocupată de construcții, blocuri de locuit, și nu poate

fi restituită, iar terenul asupra căruia poartă discuții este cel de 273 mp

liber de construcții. Faptul că în subteranul acestei construcții există rețele

utilitare, nu înseamnă că este un teren ocupat în sensul legii”, „iar

împrejurarea că terenul expropriat a fost comasat cu alte numere topografice și

reparcelat, este lipsită de relevanță juridică în speță, fiind vorba de

operațiuni de măsurare, identificare și intabulare, strict tehnice și care nu

pot înfrânge situația juridică a imobilului”.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta Primăria Municipiului Sibiu care a formulat următoarele motive de

casare: instanțele au dat o interpretare greșită prevederilor Legii nr. 10/2001

deoarece terenul solicitat de reclamanți este ocupat cu utilități avute în

vedere la expropriere și deci, nu poate fi restituit; terenul se găsește în

zona centrală a municipiului Sibiu și prin Planul Urbanistic General are

destinația de „spațiu verde”; imobilul face parte din domeniul public al

municipiului, bun la care se referă anexa nr. 1, art. III, pct. 4 din Legea nr.

213/1998; în ipoteza restituirii în natură a terenului needificat cu

construcții, există riscul ca în cazul unei intervenții necesare sau urgente la

rețeaua de canalizare, municipalitatea să nu aibă acces și în acest fel să fie

afectată întreaga populație din zonă.

Recursul este fondat.

Prin Decretul nr. 752 din 4

octombrie 1965 „în scopul construirii unui bloc de locuințe și a sistematizării

străzii „Armata Roșie” din orașul Sibiu” s-au expropriat din această localitate

terenuri în suprafață de 1.101 mp, împreună cu construcții în suprafață de 452

mp (fila 34 fond). Printre imobilele expropriate, terenuri și construcții, s-a

aflat și acela deținut în proprietate de M.P. și M.I. (tabelul anexă la decret

de la fila 36 dosar de fond).

În cauză, printre alte dovezi, s-a administrat

și un raport de expertiză tehnică (filele 55-58 dosar de fond), lucrare în care

expertul menționează că după preluarea lor de către Statul Român, terenurile

diferiților proprietari expropriați au fost comasate, pentru ca apoi să aibă

loc o operațiune de dezmembrare a lor, impusă, desigur, de realizarea

lucrărilor de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea, astfel că

atari operațiuni de dezmembrare au avut nu numai rațiuni de ordin tehnic, cum

reține instanța de apel, dar și un scop practic, legat de locul și etapele în

care s-au realizat lucrările avute în vedere la expropriere. Aceste realități,

fac de crezut îndoiala pârâtei-recurente referitoare la faptul că terenul cerut

de reclamanți nu ar fi identic cu cel deținut de foștii proprietari la data

exproprierii.

Făcând verificarea pe teren,

expertul tehnic a constatat că „lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

terenului revendicat de reclamanți, ocupă doar parte din suprafața totală a

terenului” iar „partea ocupată are amplasată pe ea trotuare, spațiu verde

dintre trotuar și carosabil și parte din carosabilul intersecției străzilor

calea D. cu B-dul V.M.”. Terenul care nu este afectat de construcții sau

sistematizarea străzii este de 273 mp iar „în subteran acest teren liber este

traversat de o conductă de canalizare, pe traseul arătat pe planul de

situație”.

De altfel, constatările expertului

tehnic, astfel cum au fost mai sus reproduse, nu au fost contestate de nici una

dintre părțile în litigiu.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul imobil afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil”.

Din dispoziția legală citată rezultă

că prin folosirea noțiunii de „funcțional” legiuitorul a avut în vedere acele

situații în care, deși lucrările nu ocupă integral imobilul expropriat, ele

servesc la buna funcționare a altor utilități cum sunt, în speță, blocurile de

locuințe ori alte construcții edificate după expropriere. Conducta de

canalizare care traversează întregul teren de 273 mp ”ocupă funcțional” această

suprafață, fiind o lucrare de interes și utilitate publică indispensabilă bunei

funcționări a edificatelor ridicate în zonă și care, împreună cu acestea,

formează un ansamblu urbanistic realizat, ceea ce demonstrează că scopul

exproprierii a fost atins. În acest caz, conform legii, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul teren expropriat, retrocedarea în

natură a unei porțiuni din el fiind de neadmis întrucât ar aduce prejudicii

întregului ansamblu urbanistic.

Deoarece, în cauză, instanțele au

interpretat și aplicat greșit legea, se impune admiterea recursului declarat de

pârâtă, casarea hotărârilor, respingerea contestației și menținerea dispoziției

prin care reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 90/A din 23 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

civilă nr. 957 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și

rejudecând: respinge contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției

nr. 1203 din 16 decembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2006.