ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1427/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA Sibiu și A.V.A.S. București, reclamantul M.I. a solicitat să se constate că imobilul-teren și construcții, înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr.top 4159/1/1/2/2/3, transcris în C.F. 377494, a fost preluat abuziv de stat și să fie obligate pârâtele la restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul a aparținut părinților săi, iar, în anul 1971, prin Decizia nr. 130, Statul Român a preluat abuziv acest imobil și l-a predat în administrare operativă Inspectoratului de Construcții Montaj Sibiu.

După apariția Legii nr. 15/1991, întreprinderea și-a schimbat denumirea în SC C. SA, și a inclus în patrimoniul său și imobilul în litigiu. Reclamantul a formulat notificare, conform Legii nr. 10/2001, însă pârâtele nu i-au comunicat niciun răspuns. În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 și ale art. 274 C. proc. civ. Prin precizarea de acțiune, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Primăria municipiului Sibiu și Primarul municipiului Sibiu. Prin sentința nr. 622 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București și excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu, și a respins contestația reclamantului formulată în contradictoriu cu aceste pârâte; a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu și a obligat pârâta să emită dispoziție cu privire la imobilul înscris în C.F.

18873 Sibiu, nr. top 4160/2/2 pentru cota de ½ și a respins acțiunea față de pârâtul Primarul municipiului Sibiu. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3 a fost proprietatea lui M.I. și M.M., în cotă de ½ părți, și în urma exproprierii a fost transcris în C.F. 18873 Sibiu și intabulat în favoarea Statului Român. Numărul top 4159/1/1/2/2/3 a fost comasat cu alte numere top și s-a obținut nr. top 4160/2/2 de 35.860 mp teren, care a fost dat în administrare operativă Întreprinderii de Construcții Montaj Sibiu, și înscris în C.F. 18873. Prin încheierea nr. 1396/1993, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC C. SA și, în consecință, imobilul reclamantului se află în prezent în patrimoniul acestei societăți.

Reclamantul M.I. este succesorul foștilor proprietari tabulari M.I. și M.M., conform certificatului de naștere nr. 138754, pentru cota de ½ părți, iar suprafața imobilului era de 500 mp teren, și, deci, acesta are calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, pentru a cere restituirea a 250 mp teren, cât au avut autorii săi. Imobilul a fost expropriat, astfel că a fost preluat abuziv, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, și, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că se impune fie restituirea în natură, fie acordarea de măsuri reparatorii de către unitatea deținătoare SC C. SA. Întrucât SC C. SA are capital privat, instanța a admis lipsa calității procesuale pasive pentru A.V.A.S.

și a respins acțiunea față de aceasta. Prin decizia nr. 136/A din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Sibiu; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziție cu privire la cota de ½ părți din imobilul înscris în C.F.

15351 Sibiu, top nr. 4159/1/1/2/2/3, prin acordarea de măsuri reparatorii și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, reținând, în esență, că, din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DSB 33 din 21 mai 1999, încheiat între Fondul Proprietății de Stat și asociația C. Sibiu, rezultă că fondul a vândut acțiunile pe care le avea la data de 21 mai 1999, ceea ce înseamnă că statul nu mai avea nicio cotă de participare la SC C. SA Sibiu; că SC C. SA Sibiu era proprietara terenului în suprafață de 457.565 mp, potrivit Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul local Sibiu la data de 10 aprilie 1995 și asupra suprafeței de 5832 mp teren, potrivit Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Consiliul local Sibiu la data de 8 aprilie 1998; că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, Statul Român nu avea nicio cotă de participare la societatea apelată, care era integral privatizată, iar față de aceste aspecte, s-a apreciat că tribunalul corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

București, și că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că societatea comercială este entitatea obligată să răspundă notificării formulată de reclamantul M.I., decedat, procesul fiind continuat de M.M., în calitate de soție supraviețuitoare și M.A.L., în calitate de fiu. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, instanța de apel l-a apreciat că este fondat, întrucât, față de obiectul cererii reclamantului, prima instanță s-a pronunțat, în dispozitiv, cu privire la un imobil cu care nu a fost sesizată, deși în considerente a fost analizată situația imobilului înscris sub nr. top 4159/1/1/2/2/3, din care antecesorii reclamantului, M.I.

și M.M., au avut în proprietate cota de ½ părți, înscrisă în C.F. 15351 Sibiu, sub B+1,2 cotă ce a fost preluată prin expropriere de către Statul Român, în anul 1975. S-a concluzionat, că pârâta urmează a fi obligată să emită dispoziție cu privire la cota de ½ părți din imobilul înscris în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3, prin acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, în condițiile în care nu este posibilă restituirea în natură. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC C. SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta SC C. SA a arătat că, prin hotărârea atacată, instanța a făcut o aplicare greșită a legii în sensul că, în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2) din art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează privatizarea, sau, după caz, a efectuat privatizarea”; că, în motivarea hotărârii, deși se reține că SC C. SA Sibiu este societate comercială cu capital privat, în contradicție cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, s-a impus acestei societăți comerciale „să emită dispoziție motivată prin acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat”.

Punctul 21.1 lit. e) din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prevede că societățile comerciale integral privatizate, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, nu sunt entități învestite cu soluționarea notificărilor. S-a concluzionat, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât SC C. SA Sibiu, societate comercială cu capital privat, provenită prin privatizarea I.C.M.J. S.A. Sibiu, care a dobândit bunurile în proprietate după privatizare, nu este entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, ci entitatea căreia îi revine obligația de a soluționa notificarea este instituția publică care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S.

București. În ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii, în măsura în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, s-a arătat că, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 vor fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii titlurilor de proprietate. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul fondat pentru următoarele considerente : Reclamantul M.I., în prezent decedat, procesul fiind continuat de M.M., în calitate de soție supraviețuitoare și M.A.L., în calitate de fiu, a notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în termenul legal, pârâtelor SC C. SA Sibiu și A.V.A.S.

București, în principal, restituirea în natură a imobilului-teren și construcții în suprafață de 500 mp, situat în Sibiu, înscris inițial în C.F. 15351 Sibiu, nr. top 4159/1/1/2/2/3, ce a fost preluat abuziv de la autorii reclamantului, M.I. și M.M., iar, în subsidiar, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești, constând în valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv de stat. Instanțele de fond și apel, au reținut corect că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, și că imobilul a fost preluat de stat abuziv, prin expropriere, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Deși au constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, imobilul era evidențiat în patrimoniul pârâtei SC C. SA, societate comercială integral privatizată, potrivit certificatului constatator nr. 17698 din 4 aprilie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu, filele 78 și 79 dosar apel, la care Statul Român nu avea nicio cotă de participare, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, au reținut că societatea comercială este „entitatea obligată să răspundă notificării formulate de reclamantul M.I.”.

În ceea ce o privește pe pârâta A.V.A.S., prin sentința primei instanțe s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și s-a respins, în consecință, acțiunea față de această pârâtă, soluție menținută pe acest aspect și prin decizia recurată, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate” [alin. (1)], și „în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător” [alin. (3)]. Față de cele expuse, se constată că pârâta SC C. SA Sibiu nu se circumscrie noțiunii de unitate deținătoare, așa cum este reglementată de prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale nu era acționar ori asociat minoritar al acestei societăți comerciale,

astfel că devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că instituția publică care a efectuat privatizarea va propune prin decizie/dispoziție motivată acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de ½ parte din imobilul în litigiu preluat de stat abuziv, prin expropriere, de la autorii reclamantului M.I., respectiv Fondul Proprietății de Stat, în prezent A.V.A.S. Prin urmare, în raportul juridic dedus judecății, pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, și nu SC C. SA Sibiu, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, iar soluțiile instanțelor de fond și apel date în raport de pârâta A.V.A.S., pe excepția lipsei calității procesuale pasive, sunt nelegale.

Față de considerentele expuse, instanța, constatând că greșit prima instanță a admis excepția lipsei procesuale pasive a A.V.A.S. și a respins acțiunea în consecință față de această pârâtă, soluție menținută pe acest aspect și prin decizia recurată, și nu a cercetat fondul litigiului în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., fără a mai analiza celelalte critici formulate de pârâta SC C. SA Sibiu, va admite recursul declarat de pârâta SC C. SA și, în temeiul art. 315 C. proc. civ., va casa decizia recurată, și, în parte, sentința primei instanțe; va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC C. SA Sibiu și va respinge acțiunea față de această pârâtă; va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

și va trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii, în contradictoriu cu A.V.A.S. Se vor menține dispozițiile sentinței privind admiterea excepției lipsei capacității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu și respingerii contestației față de această pârâtă și față de pârâtul Primarul municipiului Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Casează decizia nr. 136/A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și, în parte, sentința nr. 622 din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC C. SA și respinge acțiunea față de această pârâtă. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. Trimite cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii în contradictoriu cu A.V.A.S. Menține dispozițiile sentinței privind admiterea excepției lipsei capacității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu și respingerii contestației față de această pârâtă și față de pârâtul Primarul municipiului Sibiu.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.