ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6757/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6757/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față:

Judecata în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 640 din 20

iulie 2009, Tribunalul Sibiu, s

ecția

civilă, rejudecând cauza în fond după casare, a admis în parte

acțiunea reclamantei G.I.M. împotriva pârâtului

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; a dispus

dezmembrarea imobilului înscris în C.F. 3187 Sibiu

sub A+3, nr.top

3589/1 în suprafață de 1845 mp în nr.top nou 3589/1/1,

loc de casă

cu corp de clădire 1, în

suprafață de 6444 mp; nr. top nou 3589/1/2

loc de casă cu corp de

clădire 2, în suprafață de 250 mp; nr.top

3589/1/3

loc de casă în suprafață de 189 mp; nr.top 3589/1/4 loc de

casă în suprafață de 762 mp; a anulat decizia nr.

2351/2005 emisă de

Spitalul General

Căi Ferate Sibiu; a obligat pe pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii să emită

dispoziție de restituire în

natură în favoarea reclamantei a imobilelor

cu nr.top noi 3589/1/1, 3589/1/3 și 3589/1/4, toate din C.F. 3187 Sibiu; a

respins acțiunea

împotriva pârâților

Prefectura județului Sibiu și Spitalul General Căi

Ferate Sibiu, precum și celelalte cereri din

acțiunea precizată; l-a obligat

pe

pârâtul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la

plata sumei de 3790 lei cheltuieli de judecată

către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Imobilul în litigiu este înscris în

C.F. 3187 Sibiu nr.top 3589/1 și a

aparținut

lui W.E., antecesorul reclamantei.

La 13 septembrie 1955, imobilul a

trecut prin naționalizare, în

baza

Decretului nr. 92/1950, în proprietatea Statul Român, reprezentat

prin

Sfatul Popular al orașului Sibiu și a fost dat în folosința

Ministerului C.F.R pentru Spitalul Unificat C.F.R.

Sibiu.

La data de 10 mai 2001, prin H.G.

nr. 1045/2001, imobilul a fost

trecut în domeniul public al Statul

Român.

Față de această situație existentă

în cartea funciară este evident că

Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii este unitatea deținătoare cu

putere

de decizie asupra acestui imobil ce face parte din domeniul

public, spitalul neavând decât detenția

construcției și neputând dispune

în niciun fel de aceasta.

Reclamanta a dovedit formularea

notificării în termenul legal,

dreptul

de proprietate al autorului său și calitatea sa de moștenitoare,

iar

printr-o expertiză tehnică de specialitate s-au identificat construcțiile vechi

preluate prin naționalizare de la autorul reclamanților.

Expertul a concluzionat că întreaga construcție, inclusiv

extinderea pe verticală a etajului 2, au fost

executate înainte de război,

iar

Spitalul General Căi Ferate a efectuat la clădire numai lucrări de

consolidare, recompartimentare interioară și

finisaje.

S-a mai reținut că doar Corpul C.

reprezentând laboratorul a fost

construit după preluarea imobilului de

către stat.

A fost înlăturată susținerea

pârâtului Ministerul Transporturilor

și

Infrastructurii în sensul că prin sentința civilă nr. 62/2006 Tribunalul

Sibiu ar fi respins acțiunea față de el, deoarece

această sentință a fost

desființată

în integralitate prin decizia nr. 8063/2007 al Înaltei Curți de

Casație

și Justiție.

Mai mult, prin decizia menționată instanța supremă s-a

pronunțat în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive

a Prefecturii județului Sibiu.

In baza art. 1 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care

instituie principiul restituirii în natură a

imobilelor preluate de stat

abuziv, s-a dispus restituirea construcției

vechi și a terenului către fostul proprietar.

Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 22 din 19

februarie 2010, Curtea de Apel

Alba

Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, a schimbat în parte sentința, în sensul

că a admis în parte acțiunea reclamantului

împotriva pârâtului Spitalul

General

C.F.R, Sibiu, pe care l-a obligat să emită dispoziție de restituire

în

natură în favoarea reclamantului a imobilelor cu nr.top nou 3589/1/1, 3589/1/3

și 3589/1/4 din C.F. nr. 3187 Sibiu și să plătească

reclamantei suma de 2790 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea

formulată împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, a înlăturat dispoziția de obligare

a acestuia la plata

cheltuielilor de

judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

Pârâtul Spitalul General C.F.R.

Sibiu este o unitate de utilitate

publică,

cu personalitate juridică în conformitate cu dispozițiile art. 165

alin.

(1) din Legea nr. 95/2006.

La data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001 și ulterior, la data

promovării

acțiunii de față, în patrimoniul acestui pârât se regăsea și

dreptul de folosință asupra imobilului în

litigiu, fapt ce rezultă dine

evidența de carte funciară și din Ordinul

nr. 1600 din 28 septembrie

2005 al

Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului.

Prin încheierea de C.F. nr. 47580/2008 s-a intabulat asupra

imobilului în discuție dreptul de administrare al

pârâtului Spitalul

General C.F.R.

Sibiu, astfel încât acest pârât exercită asupra imobilului

în litigiu un drept de administrare; prin

dispoziția atacată, emisă de

pârât, acesta a recunoscut implicit că are

calitatea de unitate deținătoare.

Apărarea sa conform căreia nu deține dreptul de proprietate

asupra imobilului nu poate fi primită, deoarece

pârâtul este obligat să

răspundă la

notificare conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

indiferent

de titlul cu care deține imobilul notificat.

In acest sens sunt și dispozițiile Cap. II din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, în care unitatea

deținătoare

este definită ca fiind fie entitatea cu personalitate juridică

ce exercită în numele statului dreptul de

proprietate publică sau privată

cu

privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția

prefectului

sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu

personalitatea juridică ce are înregistrat în patrimoniul său,

indiferent

de tipul cu care a fost

înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii

autonome, societăți,

companii naționale, etc).

În speță, dat fiind că în patrimoniul pârâtului Spitalul General C.F.R.

Sibiu figurează dreptul de administrare asupra

imobilului și că pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

nu

deține niciun drept real asupra imobilului în discuție, calitatea de

unitate deținătoare, care trebuie să emită dispoziția de restituire în natură

aparține Spitalului General C.F.R. Sibiu.

Judecata în recurs

împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul Spitalul General Căi

Ferate Sibiu, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In motivarea cererii, recurentul

susține următoarele:

Nu a avut posibilitatea de a

formula apărări de fond, deoarece

prima

instanță a constatat că nu are calitate de unitate deținătoare și, pe

cale de consecință, nici calitate procesuală

pasivă printr-o încheiere

pronunțată

anterior hotărârii și, contestația fiind respinsă față de el, nu

a

declarat apel în cauză.

Nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte dacă

reclamanta este moștenitoarea fostului proprietar

W.E. sau dacă a renunțat la moștenirea acestuia, împrejurare relevantă în

raport

de faptul că renunțătorii nu sunt repuși în termenul de notificare.

Nu s-a elucidat nici împrejurarea

dacă fostul proprietar a fost sau

nu

despăgubit de către Statul român, împrejurare relevantă din punct

de

vedere al art. 12 al Legii nr. 10/2001.

Din informațiile pe care le deține

recurentul rezultă că autorul

contestatoarei ar fi primit despăgubiri.

Cele două instanțe anterioare nu au

respectat prevederile art. 19

din Legea nr. 10/2001.

Este de necontestat că recurentul a

edificat alături de clădirea

veche

un nou corp de clădire ce reprezintă laboratorul; este adevărat că

instanțele nu au dispus restituirea acestuia, dar

nu au ținut seama de

faptul că în

anii 1950 etajul 2 al clădirii a fost refăcut în totalitate, ca și

acoperișul.

In acest fel, susține recurentul,

etajul și corpul nou de clădire

depășesc 100% din suprafața desfășurată

inițial.

Or, aceste aspecte de fond nu au

fost elucidate ceea ce impune

trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.

Pe de altă parte, recurentul susține

că nu el este titularul dreptului

de proprietate asupra imobilului, ci

Statul Român.

In atare situație, nu poate emite dispoziție de restituire,

deoarece nu are decât un drept de folosință asupra

imobilului.

Intimata reclamantă a depus la

dosar întâmpinare, solicitând

respingerea

recursului ca nefondat, iar intimatul pârât a depus la dosar

concluzii

scrise în același sens.

Analizând decizia prin prisma și în

limitele criticilor formulate,

Înalta

Curte constată că recursul este, într-adevăr, nefondat și-l va

respinge,

pentru următoarele considerente:

Spitalul General Căi Ferate Sibiu nu avea interes să declare apel

principal; putea, în schimb, să declare apel

incident în baza art. 293

1

teza

I C. proc. civ. împotriva reclamantei, intimată în apelul principal, pentru că

apelantul tindea să schimbe soluția primei instanțe

în defavoarea sa.

Chiar și așa, în apelul declarat de pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, în care pârâtul

Spitalul General Căi

Ferate Sibiu era

indicat ca având calitatea de unitate deținătoare și, prin urmare, calitate de

entitate obligată să soluționeze notificarea, acesta a

avut posibilitatea să-și facă toate apărările și

să administreze toate

probele

necesare în combaterea pretențiilor reclamantei.

In atare situație, nu se poate

reține că pârâtului i s-a produs vreo

vătămare

prin nesocotirea dreptului la apărare, care să atragă incidența

art. 304

pct. 5 C. proc. civ., text de lege căruia i se circumscrie critica formulată pe

acest aspect.

actuala configurație a art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., criticile care privesc greșita reținere a situației de

fapt ori

chestiunile pretins

neelucidate - sub aspectul calității de moștenitoare

acceptantă a reclamantei, al eventualelor

despăgubiri primite de

antecesorul său ori al construcțiilor noi și al

ponderii acestora în

economia întregului

imobil - nu pot fi analizate în recurs, această cale

de atac putând fi exercitată numai pentru motive

de nelegalitate.

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

referitoare la calitatea pârâtului

recurent

de unitate deținătoare, aceasta este nefondată.

Astfel, cum corect a reținut curtea

de apel, calitatea de unitate

deținătoare

nu este condiționată de calitatea de titular al unui drept de

proprietate

cu privire la imobilul în litigiu.

Însuși legiuitorul a acceptat că,

în înțelesul art. 21 din Legea

nr. 10/2001, unitate deținătoare poate fi

și titulara unui drept de administrare, așa cum este cazul în speță.

Astfel, în preambulul capitolului II din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 se arată că unitate

deținătoare

este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în

numele statului, dreptul de proprietate publică

sau privată cu privire la un bun ca face obiectul legii, fie entitatea cu

personalitate juridică care

are

înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care ca fost

înregistrat,

bunul care face obiectul legii.

Instanța de apel a reținut, pe baza probelor administrate, că

pârâtul Spitalul General Cai Ferate Sibiu are în

patrimoniu un drept de

administrare

asupra imobilului solicitat de reclamantă, că acesta a și

soluționat de altfel notificarea reclamantei, că

dreptul de proprietate

asupra

imobilului aparține Statului Român și că pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii nu deține nici

un drept real asupra

imobilului în litigiu.

În raport de situația de fapt

reținută, curtea de apel a procedat la

obligarea

primului pârât să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului

printr-o aplicare corectă a dispozițiilor art. 21 din Legea

nr. 10/2001 și a dispozițiilor din preambulul

capitolului II al Normelor

metodologice de aplicare unitară a acestei

legi.

In baza art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va menține decizia și va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul SPITALUL

GENERAL

CĂI FERATE SIBIU împotriva deciziei nr. 22 A din 19

februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2010.