ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6757/2010

Asupra recursului civil de față: Judecata în primă instanță Prin sentința civilă nr. 640 din 20 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, s ecția civilă, rejudecând cauza în fond după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei G.I.M. împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. 3187 Sibiu sub A+3, nr.top 3589/1 în suprafață de 1845 mp în nr.top nou 3589/1/1, loc de casă cu corp de clădire 1, în suprafață de 6444 mp; nr. top nou 3589/1/2 loc de casă cu corp de clădire 2, în suprafață de 250 mp; nr.top 3589/1/3 loc de casă în suprafață de 189 mp; nr.top 3589/1/4 loc de casă în suprafață de 762 mp; a anulat decizia nr. 2351/2005 emisă de Spitalul General Căi Ferate Sibiu; a obligat pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantei a imobilelor cu nr.top noi 3589/1/1, 3589/1/3 și 3589/1/4, toate din C.F.

3187 Sibiu; a respins acțiunea împotriva pârâților Prefectura județului Sibiu și Spitalul General Căi Ferate Sibiu, precum și celelalte cereri din acțiunea precizată; l-a obligat pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata sumei de 3790 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Imobilul în litigiu este înscris în C.F. 3187 Sibiu nr.top 3589/1 și a aparținut lui W.E., antecesorul reclamantei. La 13 septembrie 1955, imobilul a trecut prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, în proprietatea Statul Român, reprezentat prin Sfatul Popular al orașului Sibiu și a fost dat în folosința Ministerului C.F.R pentru Spitalul Unificat C.F.R.

Sibiu. La data de 10 mai 2001, prin H.G. nr. 1045/2001, imobilul a fost trecut în domeniul public al Statul Român. Față de această situație existentă în cartea funciară este evident că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este unitatea deținătoare cu putere de decizie asupra acestui imobil ce face parte din domeniul public, spitalul neavând decât detenția construcției și neputând dispune în niciun fel de aceasta. Reclamanta a dovedit formularea notificării în termenul legal, dreptul de proprietate al autorului său și calitatea sa de moștenitoare, iar printr-o expertiză tehnică de specialitate s-au identificat construcțiile vechi preluate prin naționalizare de la autorul reclamanților.

Expertul a concluzionat că întreaga construcție, inclusiv extinderea pe verticală a etajului 2, au fost executate înainte de război, iar Spitalul General Căi Ferate a efectuat la clădire numai lucrări de consolidare, recompartimentare interioară și finisaje. S-a mai reținut că doar Corpul C. reprezentând laboratorul a fost construit după preluarea imobilului de către stat. A fost înlăturată susținerea pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în sensul că prin sentința civilă nr. 62/2006 Tribunalul Sibiu ar fi respins acțiunea față de el, deoarece această sentință a fost desființată în integralitate prin decizia nr. 8063/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai mult, prin decizia menționată instanța supremă s-a pronunțat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Sibiu.

In baza art. 1 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate de stat abuziv, s-a dispus restituirea construcției vechi și a terenului către fostul proprietar. Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 22 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Spitalul General C.F.R, Sibiu, pe care l-a obligat să emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantului a imobilelor cu nr.top nou 3589/1/1, 3589/1/3 și 3589/1/4 din C.F.

nr. 3187 Sibiu și să plătească reclamantei suma de 2790 lei cheltuieli de judecată; a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a înlăturat dispoziția de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Pârâtul Spitalul General C.F.R. Sibiu este o unitate de utilitate publică, cu personalitate juridică în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și ulterior, la data promovării acțiunii de față, în patrimoniul acestui pârât se regăsea și dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu, fapt ce rezultă dine evidența de carte funciară și din Ordinul nr. 1600 din 28 septembrie 2005 al Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului.

Prin încheierea de C.F. nr. 47580/2008 s-a intabulat asupra imobilului în discuție dreptul de administrare al pârâtului Spitalul General C.F.R. Sibiu, astfel încât acest pârât exercită asupra imobilului în litigiu un drept de administrare; prin dispoziția atacată, emisă de pârât, acesta a recunoscut implicit că are calitatea de unitate deținătoare. Apărarea sa conform căreia nu deține dreptul de proprietate asupra imobilului nu poate fi primită, deoarece pârâtul este obligat să răspundă la notificare conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, indiferent de titlul cu care deține imobilul notificat.

In acest sens sunt și dispozițiile Cap. II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în care unitatea deținătoare este definită ca fiind fie entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitatea juridică ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de tipul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți, companii naționale, etc). În speță, dat fiind că în patrimoniul pârâtului Spitalul General C.F.R.

Sibiu figurează dreptul de administrare asupra imobilului și că pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu deține niciun drept real asupra imobilului în discuție, calitatea de unitate deținătoare, care trebuie să emită dispoziția de restituire în natură aparține Spitalului General C.F.R. Sibiu. Judecata în recurs împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In motivarea cererii, recurentul susține următoarele: Nu a avut posibilitatea de a formula apărări de fond, deoarece prima instanță a constatat că nu are calitate de unitate deținătoare și, pe cale de consecință, nici calitate procesuală pasivă printr-o încheiere pronunțată anterior hotărârii și, contestația fiind respinsă față de el, nu a declarat apel în cauză.

Nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte dacă reclamanta este moștenitoarea fostului proprietar W.E. sau dacă a renunțat la moștenirea acestuia, împrejurare relevantă în raport de faptul că renunțătorii nu sunt repuși în termenul de notificare. Nu s-a elucidat nici împrejurarea dacă fostul proprietar a fost sau nu despăgubit de către Statul român, împrejurare relevantă din punct de vedere al art. 12 al Legii nr. 10/2001. Din informațiile pe care le deține recurentul rezultă că autorul contestatoarei ar fi primit despăgubiri. Cele două instanțe anterioare nu au respectat prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001. Este de necontestat că recurentul a edificat alături de clădirea veche un nou corp de clădire ce reprezintă laboratorul; este adevărat că instanțele nu au dispus restituirea acestuia, dar nu au ținut seama de faptul că în anii 1950 etajul 2 al clădirii a fost refăcut în totalitate, ca și acoperișul.

In acest fel, susține recurentul, etajul și corpul nou de clădire depășesc 100% din suprafața desfășurată inițial. Or, aceste aspecte de fond nu au fost elucidate ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu. Pe de altă parte, recurentul susține că nu el este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, ci Statul Român. In atare situație, nu poate emite dispoziție de restituire, deoarece nu are decât un drept de folosință asupra imobilului. Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar intimatul pârât a depus la dosar concluzii scrise în același sens.

Analizând decizia prin prisma și în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este, într-adevăr, nefondat și-l va respinge, pentru următoarele considerente: 1. Este adevărat că, acțiunea fiind respinsă față de el, pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu nu avea interes să declare apel principal; putea, în schimb, să declare apel incident în baza art. 293 1 teza I C. proc. civ. împotriva reclamantei, intimată în apelul principal, pentru că apelantul tindea să schimbe soluția primei instanțe în defavoarea sa. Chiar și așa, în apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în care pârâtul Spitalul General Căi Ferate Sibiu era indicat ca având calitatea de unitate deținătoare și, prin urmare, calitate de entitate obligată să soluționeze notificarea, acesta a avut posibilitatea să-și facă toate apărările și să administreze toate probele necesare în combaterea pretențiilor reclamantei.

In atare situație, nu se poate reține că pârâtului i s-a produs vreo vătămare prin nesocotirea dreptului la apărare, care să atragă incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., text de lege căruia i se circumscrie critica formulată pe acest aspect. 2. Față de cele arătate și de actuala configurație a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., criticile care privesc greșita reținere a situației de fapt ori chestiunile pretins neelucidate - sub aspectul calității de moștenitoare acceptantă a reclamantei, al eventualelor despăgubiri primite de antecesorul său ori al construcțiilor noi și al ponderii acestora în economia întregului imobil - nu pot fi analizate în recurs, această cale de atac putând fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate.

3. In ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la calitatea pârâtului recurent de unitate deținătoare, aceasta este nefondată. Astfel, cum corect a reținut curtea de apel, calitatea de unitate deținătoare nu este condiționată de calitatea de titular al unui drept de proprietate cu privire la imobilul în litigiu. Însuși legiuitorul a acceptat că, în înțelesul art. 21 din Legea nr. 10/2001, unitate deținătoare poate fi și titulara unui drept de administrare, așa cum este cazul în speță.

Astfel, în preambulul capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se arată că unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ca face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care ca fost înregistrat, bunul care face obiectul legii. Instanța de apel a reținut, pe baza probelor administrate, că pârâtul Spitalul General Cai Ferate Sibiu are în patrimoniu un drept de administrare asupra imobilului solicitat de reclamantă, că acesta a și soluționat de altfel notificarea reclamantei, că dreptul de proprietate asupra imobilului aparține Statului Român și că pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu deține nici un drept real asupra imobilului în litigiu.

În raport de situația de fapt reținută, curtea de apel a procedat la obligarea primului pârât să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului printr-o aplicare corectă a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și a dispozițiilor din preambulul capitolului II al Normelor metodologice de aplicare unitară a acestei legi. In baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL GENERAL CĂI FERATE SIBIU împotriva deciziei nr. 22 A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.