ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256
C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Sibiu, secția civilă, la 28 octombrie 2005 reclamanta G.I.M. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții Spitalul General de Căi Ferate Sibiu,
Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Prefectura
Județului Sibiu, obligarea Spitalului General de Căi Ferate Sibiu să emită
decizie prin care să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în C.F.
Sibiu 3187, nr. top 3589/1 situat în Sibiu.
În motivarea
cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui restituire se
solicită a aparținut în proprietate autorului reclamantei, W.E., și a fost
preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
După apariția
Legii nr. 10/2001 reclamanta s-a adresat cu notificare Prefecturii Județului
Sibiu, solicitând despăgubiri pentru imobil. Notificarea a fost înaintată
Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care, la rândul lui,
a transmis-o Spitalului General de Căi Ferate Sibiu.
În urma
modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 reclamanta
solicită restituirea în natură a imobilului.
Prin sentința
civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2006 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins
contestația.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că termenul până la care trebuia
formulată notificarea, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a fost
prelungit până în luna februarie 2002. Notificarea contestatoarei a fost depusă
în 27 august 2003.
Modificarea
Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că se pot restitui în
natură și imobilele arătate în anexa nr. 2 lit. a), nu înseamnă că restituirea
în natură a acestui gen de imobile este posibilă fără formularea în termen a
notificării pentru măsuri reparatorii. Numai cei care au formulat în termen
notificări pot beneficia de restituirea în natură a acestor imobile.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat
prin decizia civilă nr. 279 A din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
Alba Iulia, secția civilă.
În
considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că în mod întemeiat a
reținut prima instanță că dispozițiile art. 16 alin. (1)
-(4)
din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005,
nu sunt de natură să modifice dispozițiile procedurale cuprinse în Capitolul
III al legii, între care cele privind depunerea notificării în termenul
prevăzut de art. 21 și implicit cele ale art. 22 alin. (5) privind sancțiunea
nerespectării acestui termen, respectiv pierderea dreptului de a solicita în
justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Câtă vreme o
modificare similară, de ordin procedural, nu a intervenit în textul art. 22
alin. (1) al legii, cu privire la termenul de depunere a notificării, este
evident că respectivele modificări pot privi doar persoanele care îndeplinesc
cerințele acestui articol, respectiv au depus notificarea în termen, orice altă
interpretare putând conduce la existența a două proceduri, paralele, în textul
aceleiași legi, ceea ce nu poate fi admis.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta critica, motivată în drept pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Reclamanta nu
a rămas în pasivitate în ceea ce privește imobilul în litigiu pentru că la data
apariției Legii nr. 10/2001 se afla pe rol un proces de revendicare.
Prin
modificarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-a deschis un nou termen de începere
a procedurii de restituire. Este adevărat că termenul de depunere a notificării
nu a fost modificat, dar dacă ar fi să dăm prioritate textului art. 22 alin.
(1) înseamnă că art. 16, în varianta modificată, rămâne fără finalitate.
Prin
întâmpinările depuse, intimații au solicitat respingerea recursului arătându-se
că doar notificările soluționate favorabil pentru imobilele preluate abuziv,
pentru care legea anterior modificării nu prevedea ca măsură reparatorie
retrocedarea în natură, pot fi contestate la tribunal în termen de 12 luni de
la apariția Legii nr. 247/2005, dacă nu au fost valorificate.
Prefectul a
invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Analizând
recursul, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport
de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat
că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art.
46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoanei îndreptățite i
s-a respins, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, acțiunea privind
restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut de
art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a
hotărârii judecătorești.
în condițiile
pct. 47.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,
aprobate prin H.G. nr. 498/2002, în vigoare la data declanșării prezentului
litigiu, prevederea alin. (3) al art. 47 din lege are caracter special și
vizează cazul în care acțiunea în revendicare privind un imobil care cade sub
incidența legii a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă (indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea, judecătorie,
tribunal, curte de apel sau Curtea Supremă de Justiție, ca instanțe de fond,
recurs sau apel, recurs în anulare), persoanele îndreptățite pot solicita
restituirea imobilului respectiv pe calea administrativă prevăzută de lege,
într-un termen de 12 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a
respectivei hotărâri.
Același conținut are pct. 46.2 din Normele metodologice de aplicare
unitară a
Legii nr. 10/2001,
aprobate prin H.G. nr. 250/2007.
Așa cum
rezultă din decizia civilă nr. 1504 din 30 august 2002 a Curții de Apel Alba
Iulia, reclamanta a învestit instanțele cu o acțiune în revendicare a
imobilului pentru care în prezentul litigiu solicită măsuri reparatorii
potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001. Această acțiune a fost respinsă pe
motive de ordin procedural, instanțele apreciind că nu s-a făcut calității de
moștenitor de pe urma celui care a avut imobilul în proprietate.
Așadar,
reclamanta a considerat, întemeindu-se pe un text cuprins într-un act normativ,
că poate să facă notificarea în termen de 12 luni începând cu 30 august 2002,
când a rămas irevocabilă hotărârea de respingere a acțiunii în revendicare.
Întrucât
notificarea a fost înregistrată la 27 august 2003 înseamnă că a fost depusă în
termen, astfel încât aprecierile instanțelor de fond în legătură cu
nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt
nelegale și decurg din neînțelegerea corectă a datelor litigiului.
Față de cele
ce preced, înalta Curte a apreciat că instanțele au făcut aplicarea eronată a
prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care
criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât nu
s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
hotărârea atacată va fi casată și, în condițiile art. 297 alin. (1) C. proc.
civ., apelul împotriva sentinței civile nr. 62 din 25 ianuarie 2006 va fi
admis. Sentința va fi desființată și cauza va fi trimisă spre judecarea
fondului în primă instanță.
Cât privește
excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Prefectul Județului
Sibiu, față de obiectul litigiului, restituirea în natură a imobilului, Înalta
Curte a apreciat că este întemeiată, astfel încât în etapa rejudecării fondului
după casarea cu trimitere această parte nu va mai figura în proces.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de calitate
procesuală pasivă invocată de Prefectul Județului Sibiu.
Admite recursul
declarat de reclamanta G.I.M. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 6
octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă și în
consecință:
Casează decizia
și admite apelul declarat de reclamanta G.I.M. împotriva sentinței civile nr.
62 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă.
Desființează
sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.