ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8063/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, la 28 octombrie 2005 reclamanta G.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Spitalul General de Căi Ferate Sibiu, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Prefectura Județului Sibiu, obligarea Spitalului General de Căi Ferate Sibiu să emită decizie prin care să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Sibiu 3187, nr. top 3589/1 situat în Sibiu. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a cărui restituire se solicită a aparținut în proprietate autorului reclamantei, W.E., și a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950.

După apariția Legii nr. 10/2001 reclamanta s-a adresat cu notificare Prefecturii Județului Sibiu, solicitând despăgubiri pentru imobil. Notificarea a fost înaintată Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care, la rândul lui, a transmis-o Spitalului General de Căi Ferate Sibiu. În urma modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 reclamanta solicită restituirea în natură a imobilului. Prin sentința civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2006 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins contestația.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că termenul până la care trebuia formulată notificarea, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a fost prelungit până în luna februarie 2002. Notificarea contestatoarei a fost depusă în 27 august 2003. Modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că se pot restitui în natură și imobilele arătate în anexa nr. 2 lit. a), nu înseamnă că restituirea în natură a acestui gen de imobile este posibilă fără formularea în termen a notificării pentru măsuri reparatorii. Numai cei care au formulat în termen notificări pot beneficia de restituirea în natură a acestor imobile. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 279 A din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că în mod întemeiat a reținut prima instanță că dispozițiile art. 16 alin. (1) -(4) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, nu sunt de natură să modifice dispozițiile procedurale cuprinse în Capitolul III al legii, între care cele privind depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 21 și implicit cele ale art. 22 alin. (5) privind sancțiunea nerespectării acestui termen, respectiv pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Câtă vreme o modificare similară, de ordin procedural, nu a intervenit în textul art. 22 alin. (1) al legii, cu privire la termenul de depunere a notificării, este evident că respectivele modificări pot privi doar persoanele care îndeplinesc cerințele acestui articol, respectiv au depus notificarea în termen, orice altă interpretare putând conduce la existența a două proceduri, paralele, în textul aceleiași legi, ceea ce nu poate fi admis. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta critica, motivată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Reclamanta nu a rămas în pasivitate în ceea ce privește imobilul în litigiu pentru că la data apariției Legii nr. 10/2001 se afla pe rol un proces de revendicare.

Prin modificarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-a deschis un nou termen de începere a procedurii de restituire. Este adevărat că termenul de depunere a notificării nu a fost modificat, dar dacă ar fi să dăm prioritate textului art. 22 alin. (1) înseamnă că art. 16, în varianta modificată, rămâne fără finalitate. Prin întâmpinările depuse, intimații au solicitat respingerea recursului arătându-se că doar notificările soluționate favorabil pentru imobilele preluate abuziv, pentru care legea anterior modificării nu prevedea ca măsură reparatorie retrocedarea în natură, pot fi contestate la tribunal în termen de 12 luni de la apariția Legii nr. 247/2005, dacă nu au fost valorificate. Prefectul a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.

Analizând recursul, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut de art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. în condițiile pct. 47.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498/2002, în vigoare la data declanșării prezentului litigiu, prevederea alin. (3) al art. 47 din lege are caracter special și vizează cazul în care acțiunea în revendicare privind un imobil care cade sub incidența legii a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea, judecătorie, tribunal, curte de apel sau Curtea Supremă de Justiție, ca instanțe de fond, recurs sau apel, recurs în anulare), persoanele îndreptățite pot solicita restituirea imobilului respectiv pe calea administrativă prevăzută de lege, într-un termen de 12 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a respectivei hotărâri. Același conținut are pct. 46.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1504 din 30 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta a învestit instanțele cu o acțiune în revendicare a imobilului pentru care în prezentul litigiu solicită măsuri reparatorii potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001. Această acțiune a fost respinsă pe motive de ordin procedural, instanțele apreciind că nu s-a făcut calității de moștenitor de pe urma celui care a avut imobilul în proprietate. Așadar, reclamanta a considerat, întemeindu-se pe un text cuprins într-un act normativ, că poate să facă notificarea în termen de 12 luni începând cu 30 august 2002, când a rămas irevocabilă hotărârea de respingere a acțiunii în revendicare.

Întrucât notificarea a fost înregistrată la 27 august 2003 înseamnă că a fost depusă în termen, astfel încât aprecierile instanțelor de fond în legătură cu nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt nelegale și decurg din neînțelegerea corectă a datelor litigiului. Față de cele ce preced, înalta Curte a apreciat că instanțele au făcut aplicarea eronată a prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea atacată va fi casată și, în condițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelul împotriva sentinței civile nr. 62 din 25 ianuarie 2006 va fi admis.

Sentința va fi desființată și cauza va fi trimisă spre judecarea fondului în primă instanță. Cât privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Prefectul Județului Sibiu, față de obiectul litigiului, restituirea în natură a imobilului, Înalta Curte a apreciat că este întemeiată, astfel încât în etapa rejudecării fondului după casarea cu trimitere această parte nu va mai figura în proces. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Prefectul Județului Sibiu. Admite recursul declarat de reclamanta G.I.M. împotriva deciziei civile nr. 279 A din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă și în consecință: Casează decizia și admite apelul declarat de reclamanta G.I.M. împotriva sentinței civile nr. 62 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.