ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 622 din 23 aprilie 2007,

Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

București, fiind respinsă, pe acest temei, contestația formulată în

contradictoriu cu această parte, a admis excepția lipsei capacității procesuale

a Primăriei municipiului Sibiu și a respins contestația formulată în

contradictoriu cu aceasta, a admis în parte acțiunea contestatorului, în

contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu, care a fost obligată să emită

dispoziție cu privire la imobilul înscris în CF Sibiu, pentru cota de ½,

a respins acțiunea reclamantului față de primarul municipiului Sibiu.

Prin decizia civilă nr.

136/ A din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul pârâtei

SC C. SA Sibiu, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta să

emită dispoziție cu privire la cota-parte de ½ din imobilul înscris în

CF Sibiu, prin acordarea de măsuri reparatorii, au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin decizia nr. 1427

din 04 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

pârâtei, a casat în parte decizia și sentința, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de SC C. SA Sibiu, fiind respinsă acțiunea

față de această pârâtă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

A.V.A.S. București și a trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii

în contradictoriu cu această pârâtă, a menținut dispozițiile sentinței privind

admiterea excepției lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu

și respingerea contestației față de această pârâtă și față de pârâtul primarul

municipiului Sibiu.

S-a reținut că, în

mod corect, instanțele fondului au constatat că reclamantul are calitate de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform art. 4 din Legea nr. 10/2001

și că imobilul a fost preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Deși au constatat că

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, imobilul

era evidențiat în patrimoniul pârâtei SC C. SA București, societate integral

privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanțele fondului au

reținut că societatea comercială este entitatea obligată să răspundă

notificării.

Admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București s-a făcut cu încălcarea

prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât

cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul

la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate - alin. (1) - și, în situația

imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se

propun de către instituția publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat

privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător - alin. (3).

Pârâta SC C. SA Sibiu

nu se circumscrie noțiunii de unitate deținătoare, întrucât statul sau o

autoritate a administrației publice locale sau centrale nu era acționar sau

asociat minoritar al acestei societăți comerciale, astfel că devin incidente prevederile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul ca instituția publică care a efectuat

privatizarea va propune, prin decizie motivată, acordarea de măsuri reparatorii

pentru cota de ½ părți din imobilul în litigiu preluat în mod abuziv,

respectiv Fondul Proprietății de Stat, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului.

În urma rejudecării

cauzei, prin sentința civilă nr. 975 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului

Sibiu și a SC C. SA Sibiu, a respins acțiunea reclamantului M.I., continuată de

moștenitorii M.M. și M.A.L., în contradictoriu cu aceștia, a admis acțiunea în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, pe care a obligat-o să emită

dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piață

pentru cota-parte de ½ din imobilul înscris inițial în CF Sibiu, grădină

de 500 m.p., ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a respins acțiunea față de primarul municipiului Sibiu, a

obligat pârâta A.V.A.S. București la 700 lei cheltuieli de judecată către

reclamantul M.A.L.

În fapt, s-a reținut

că imobilul în litigiu a fost înscris inițial în CF Sibiu, loc de grădină de

500 m.p. și a fost coproprietatea antecesorilor reclamanților, M.I. și M.M.,

pentru cota-parte de ½, și Ș.D. și E., pentru cota-parte de ½.

Fiind vorba de un

imobil expropriat, preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții au drept la restituire în natură sau prin măsuri reparatorii pentru

½ din imobilul în litigiu.

Conform expertizei

topografice efectuate în apel, a rezultat că, actualmente, imobilul este

încorporat în CF Sibiu și este în proprietatea SC C. SA Sibiu, fiind afectat de

amenajări.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale, privatizate, persoanele îndreptățite au

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

În cazul acestor

imobile, măsurile reparatorii se propun de către instituția publică care

efectuează sau a efectuat privatizarea, iar conform pct. 29.2 din H.G. nr. 250/2007

„pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 29 din lege,

entitatea investită cu soluționarea notificării va emite o decizie prin care va

propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv - respectiv Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Imobilul, aflându-se

în patrimoniul SC C. SA Sibiu, a cărei privatizare s-a făcut de către A.V.A.S.

București, aceasta din urmă este entitatea îndrituită a emite dispoziție

potrivit art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care statuează că

deciziile/dispozițiile emise de unitățile investite cu soluționarea

notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire

secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Imobilul nu se

încadrează între cele prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, deși era în

patrimoniul unei societăți comerciale, întrucât statul sau autoritatea

administrației publice centrale sau locale nu mai era acționar sau asociat

majoritar.

Fiind privatizată

integral, imobilul fiind inclus în patrimoniul SC C. SA Sibiu, în speță devin

incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr.

1427/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat deja că A.V.A.S.

București are calitate procesuală pasivă și față de aceasta trebuie să se

pronunțe instanța de fond, avându-se în vedere prevederile art. 315 C. proc.

civ., care impun că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

În cauză, notificarea

inițială nr. 94/2002 a fost înregistrată la A.V.A.S. București sub nr. DJA/1179

din 19 februarie 2002, astfel că aceasta are obligația emiterii unei dispoziții

pe care să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

motiv pentru care, în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001, art. 16 Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, pct. 29.2 din H.G. nr. 250/2007, s-a admis acțiunea

reclamantului M.I., continuată de moștenitorii legali M.M. și M.A.L., în

contradictoriu cu A.V.A.S. București.

Prin decizia civilă nr.

41/4 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul

pârâtei, ca nefondat.

Instanța supremă a

constatat deja că imobilul în litigiu era evidențiat la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate

integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel

că nu aceasta are calitate de unitate deținătoare în raportul juridic dedus

judecății, pârâta A.V.A.S. București având calitate procesuală pasivă în raport

de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere cele

stabilite de instanța de casare cât și dispozițiile art. 315 C. proc. civ.,

Curtea a constatat că nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii

pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea

calității de persoană îndreptățită a reclamantului, cât și cea a calității de

unitate deținătoare a A.V.A.S. București, fiind irevocabil tranșate de instanța

de recurs.

Ca atare, s-a reținut

că acestea nu mai pot forma obiect al criticilor în apelul pendinte.

Din dispozitivul

sentinței apelate, cât și din considerentele acesteia, rezultă cu evidență

faptul că dispoziția la care pârâta a fost obligată urmează să fie înaintată

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că despăgubirile urmează

să fie acordate conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin sentința

apelată, prima instanță, făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., a obligat

pârâta doar la plata sumei de 700 lei, reprezentând onorariu expert, pârâta - apelantă

fiind într-o vădită eroare atunci când, în cadrul celui de-al treilea motiv de

apel solicită exonerarea de la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de

2.365 lei.

În ceea ce privește

suma de 700 lei, Curtea a constatat că aceasta este justificată cu actele

depuse la dosarul instanței de apel înainte de rejudecare, iar aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. s-a făcut în mod corect, pârâta A.V.A.S.

București având calitatea de parte căzută în pretenții.

Împotriva deciziei

instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 23 martie 2011, pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a criticat-o

pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

În mod nelegal nu a

fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii privind plata despăgubirilor în

echivalent, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001

republicată.

Conform art. 29 și

următoarele din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare

valorii de piață a imobilelor solicitate.

Era obligatoriu

așadar ca notificarea să se comunice instituției publice implicată în

privatizare, conform art. 29 alin. (3) din lege, pentru propunerea de acordare

de despăgubiri în condițiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, Titlul VII

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În raport de

prevederile ce reglementează și instituie procedura administrativă obligatorie,

în procesul de soluționare a notificării depusă, față de dispozițiile art. 23

din lege, nu a fost dovedită calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr.

10/2001, republicată.

Cu toate demersurile

legale făcute de A.V.A.S., nu au fost depuse în completarea dosarului

administrativ aferent notificării, toate actele doveditoare pentru dovedirea

calității de persoană îndreptățită.

Instanța de judecată

poate analiza cererea privind despăgubirile, numai în măsura în care se emitea

această decizie sau dispoziție motivată, prin finalizarea procedurii

administrative în condițiile art. 29 din lege, de către A.V.A.S., și numai

astfel această decizie putea face obiectul analizei în condițiile art. 26 alin.

(3) din lege.

În mod nelegal au

fost aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, stabilind în sarcina

A.V.A.S. obligația "să emită dispoziție prin care să acorde măsuri

reparatorii respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul..",

încălcându-se astfel în mod flagrant dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

Legea nr. 247/2005, și O.U.G. nr. 81/2007.

Obligația plații

efective a despăgubirilor solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001 revine

instituției Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin.

(2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu recurentei-pârâte.

Obligațiile Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la emiterea unei

decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001

și în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

În mod nelegal a fost

stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligația de plată a cheltuielilor de

judecată în sumă de 700 lei.

În cauză nu sunt

îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată”, întrucât aceasta a aplicat dispozițiile legale și nu a tergiversat

nejustificat soluționarea cauzei.

Mai mult decât atât,

cheltuielile de judecată au fost arbitrar stabilite, nefiind justificate prin

dovezi clare, conforme cu costurile reale ale procesului pendinte.

Recursul este

întemeiat, în limita și pentru considerentele ce urmează:

Nu poate fi ignorat

în cauza de față faptul că instanța supremă, prin decizia civilă nr. 1427/2010,

a constatat deja că imobilul în litigiu era evidențiat, la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate

integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel

că nu aceasta are calitatea de unitate deținătoare în raportul juridic dedus

judecății, ci pârâta A.V.A.S. București în raport de dispozițiile explicite ale

art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Prin efectul

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., Curtea a constatat corect că nu poate fi

primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art.

29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea calității de persoană îndreptățită a

reclamantului, cât și aceea a calității de unitate deținătoare a A.V.A.S.

București, fiind în mod irevocabil stabilite.

Prin aceeași decizie

a instanței supreme s-a constatat în mod irevocabil, că reclamantul are

calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fundamentul acestei

constatări fiind dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu referire la art.

2 din aceeași lege.

În aplicarea, în

circumstanțele cauzei pendinte, a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, cum este cazul situației pendinte, persoanele îndreptățite au

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, respectiv că măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care

efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Cum obligația

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la

emiterea unei decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29

din Legea nr. 10/2001și în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in

mod abuziv, în această etapă procesuală s-a impus reconfigurarea obligației

pârâtei în raportul juridic concret dedus judecății.

Nu poate fi primită

critica referitoare la temeinicia și cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât

condiția impusă de norma procedurală a fost îndeplinită - art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. impune că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată" - obligația prescrisă de

legea specială fiind stabilită în sarcina recurentei-pârâte, iar, în privința

cuantumului, acestea respectă cerința de a fi conforme costurilor reale ale

procesului angajat

Pe temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica decizia,

în sensul că, va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința și va

obliga pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri

reparatorii, respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul

înscris inițial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p. transcris în nr. top. X, ce se

va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi păstrate

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva deciziei nr. 41 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

civilă, pe care o modifică, în sensul că:

Admite apelul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva sentinței nr. 975 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția

civilă, pe care o schimbă în parte.

Obligă pârâta să

emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii,

respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul înscris

inițial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p. transcris în nr. top. X, ce se va

înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Păstrează restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.