ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 622 din 23 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. București, fiind respinsă, pe acest temei, contestația formulată în contradictoriu cu această parte, a admis excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu și a respins contestația formulată în contradictoriu cu aceasta, a admis în parte acțiunea contestatorului, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Sibiu, care a fost obligată să emită dispoziție cu privire la imobilul înscris în CF Sibiu, pentru cota de ½, a respins acțiunea reclamantului față de primarul municipiului Sibiu.

Prin decizia civilă nr. 136/ A din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul pârâtei SC C. SA Sibiu, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziție cu privire la cota-parte de ½ din imobilul înscris în CF Sibiu, prin acordarea de măsuri reparatorii, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin decizia nr. 1427 din 04 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei, a casat în parte decizia și sentința, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC C. SA Sibiu, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

București și a trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru judecata cererii în contradictoriu cu această pârâtă, a menținut dispozițiile sentinței privind admiterea excepției lipsei calității procesuale a Primăriei municipiului Sibiu și respingerea contestației față de această pârâtă și față de pârâtul primarul municipiului Sibiu. S-a reținut că, în mod corect, instanțele fondului au constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 și că imobilul a fost preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Deși au constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la 14 februarie 2001, imobilul era evidențiat în patrimoniul pârâtei SC C. SA București, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanțele fondului au reținut că societatea comercială este entitatea obligată să răspundă notificării. Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

București s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate - alin. (1) - și, în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător - alin. (3). Pârâta SC C. SA Sibiu nu se circumscrie noțiunii de unitate deținătoare, întrucât statul sau o autoritate a administrației publice locale sau centrale nu era acționar sau asociat minoritar al acestei societăți comerciale, astfel că devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, în sensul ca instituția publică care a efectuat privatizarea va propune, prin decizie motivată, acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de ½ părți din imobilul în litigiu preluat în mod abuziv, respectiv Fondul Proprietății de Stat, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În urma rejudecării cauzei, prin sentința civilă nr. 975 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Sibiu și a SC C. SA Sibiu, a respins acțiunea reclamantului M.I., continuată de moștenitorii M.M. și M.A.L., în contradictoriu cu aceștia, a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, pe care a obligat-o să emită dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piață pentru cota-parte de ½ din imobilul înscris inițial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p., ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins acțiunea față de primarul municipiului Sibiu, a obligat pârâta A.V.A.S.

București la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.A.L. În fapt, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost înscris inițial în CF Sibiu, loc de grădină de 500 m.p. și a fost coproprietatea antecesorilor reclamanților, M.I. și M.M., pentru cota-parte de ½, și Ș.D. și E., pentru cota-parte de ½. Fiind vorba de un imobil expropriat, preluat abuziv conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au drept la restituire în natură sau prin măsuri reparatorii pentru ½ din imobilul în litigiu. Conform expertizei topografice efectuate în apel, a rezultat că, actualmente, imobilul este încorporat în CF Sibiu și este în proprietatea SC C. SA Sibiu, fiind afectat de amenajări.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. În cazul acestor imobile, măsurile reparatorii se propun de către instituția publică care efectuează sau a efectuat privatizarea, iar conform pct. 29.2 din H.G. nr. 250/2007 „pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 29 din lege, entitatea investită cu soluționarea notificării va emite o decizie prin care va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - respectiv Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Imobilul, aflându-se în patrimoniul SC C. SA Sibiu, a cărei privatizare s-a făcut de către A.V.A.S. București, aceasta din urmă este entitatea îndrituită a emite dispoziție potrivit art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care statuează că deciziile/dispozițiile emise de unitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Imobilul nu se încadrează între cele prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, deși era în patrimoniul unei societăți comerciale, întrucât statul sau autoritatea administrației publice centrale sau locale nu mai era acționar sau asociat majoritar.

Fiind privatizată integral, imobilul fiind inclus în patrimoniul SC C. SA Sibiu, în speță devin incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 1427/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat deja că A.V.A.S. București are calitate procesuală pasivă și față de aceasta trebuie să se pronunțe instanța de fond, avându-se în vedere prevederile art. 315 C. proc. civ., care impun că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. În cauză, notificarea inițială nr. 94/2002 a fost înregistrată la A.V.A.S. București sub nr. DJA/1179 din 19 februarie 2002, astfel că aceasta are obligația emiterii unei dispoziții pe care să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care, în baza art. 29 din Legea nr. 10/2001, art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pct. 29.2 din H.G.

nr. 250/2007, s-a admis acțiunea reclamantului M.I., continuată de moștenitorii legali M.M. și M.A.L., în contradictoriu cu A.V.A.S. București. Prin decizia civilă nr. 41/4 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul pârâtei, ca nefondat. Instanța supremă a constatat deja că imobilul în litigiu era evidențiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel că nu aceasta are calitate de unitate deținătoare în raportul juridic dedus judecății, pârâta A.V.A.S. București având calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere cele stabilite de instanța de casare cât și dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Curtea a constatat că nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea calității de persoană îndreptățită a reclamantului, cât și cea a calității de unitate deținătoare a A.V.A.S. București, fiind irevocabil tranșate de instanța de recurs. Ca atare, s-a reținut că acestea nu mai pot forma obiect al criticilor în apelul pendinte. Din dispozitivul sentinței apelate, cât și din considerentele acesteia, rezultă cu evidență faptul că dispoziția la care pârâta a fost obligată urmează să fie înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că despăgubirile urmează să fie acordate conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin sentința apelată, prima instanță, făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta doar la plata sumei de 700 lei, reprezentând onorariu expert, pârâta - apelantă fiind într-o vădită eroare atunci când, în cadrul celui de-al treilea motiv de apel solicită exonerarea de la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.365 lei. În ceea ce privește suma de 700 lei, Curtea a constatat că aceasta este justificată cu actele depuse la dosarul instanței de apel înainte de rejudecare, iar aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. s-a făcut în mod corect, pârâta A.V.A.S. București având calitatea de parte căzută în pretenții.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 23 martie 2011, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: În mod nelegal nu a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii privind plata despăgubirilor în echivalent, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată. Conform art. 29 și următoarele din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Era obligatoriu așadar ca notificarea să se comunice instituției publice implicată în privatizare, conform art. 29 alin. (3) din lege, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale - Legea nr. 247/2005, Titlul VII privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În raport de prevederile ce reglementează și instituie procedura administrativă obligatorie, în procesul de soluționare a notificării depusă, față de dispozițiile art. 23 din lege, nu a fost dovedită calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001, republicată. Cu toate demersurile legale făcute de A.V.A.S., nu au fost depuse în completarea dosarului administrativ aferent notificării, toate actele doveditoare pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită.

Instanța de judecată poate analiza cererea privind despăgubirile, numai în măsura în care se emitea această decizie sau dispoziție motivată, prin finalizarea procedurii administrative în condițiile art. 29 din lege, de către A.V.A.S., și numai astfel această decizie putea face obiectul analizei în condițiile art. 26 alin. (3) din lege. În mod nelegal au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, stabilind în sarcina A.V.A.S. obligația "să emită dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul..", încălcându-se astfel în mod flagrant dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, și O.U.G. nr. 81/2007.

Obligația plații efective a despăgubirilor solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001 revine instituției Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu recurentei-pârâte. Obligațiile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la emiterea unei decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 și în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. În mod nelegal a fost stabilită în sarcina recurentei-pârâte obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, întrucât aceasta a aplicat dispozițiile legale și nu a tergiversat nejustificat soluționarea cauzei. Mai mult decât atât, cheltuielile de judecată au fost arbitrar stabilite, nefiind justificate prin dovezi clare, conforme cu costurile reale ale procesului pendinte. Recursul este întemeiat, în limita și pentru considerentele ce urmează: Nu poate fi ignorat în cauza de față faptul că instanța supremă, prin decizia civilă nr. 1427/2010, a constatat deja că imobilul în litigiu era evidențiat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul pârâtei SC C. SA Sibiu, societate integral privatizată, la care statul nu avea nici o cotă de participare, astfel că nu aceasta are calitatea de unitate deținătoare în raportul juridic dedus judecății, ci pârâta A.V.A.S.

București în raport de dispozițiile explicite ale art. 29 din Legea nr. 10/2001. Prin efectul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., Curtea a constatat corect că nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, chestiunea calității de persoană îndreptățită a reclamantului, cât și aceea a calității de unitate deținătoare a A.V.A.S. București, fiind în mod irevocabil stabilite. Prin aceeași decizie a instanței supreme s-a constatat în mod irevocabil, că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fundamentul acestei constatări fiind dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 2 din aceeași lege.

În aplicarea, în circumstanțele cauzei pendinte, a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, cum este cazul situației pendinte, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, respectiv că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Cum obligația Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se limitează numai la emiterea unei decizii motivate, cu propunerea de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001și în condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, în această etapă procesuală s-a impus reconfigurarea obligației pârâtei în raportul juridic concret dedus judecății. Nu poate fi primită critica referitoare la temeinicia și cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât condiția impusă de norma procedurală a fost îndeplinită - art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

impune că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" - obligația prescrisă de legea specială fiind stabilită în sarcina recurentei-pârâte, iar, în privința cuantumului, acestea respectă cerința de a fi conforme costurilor reale ale procesului angajat Pe temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica decizia, în sensul că, va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința și va obliga pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul înscris inițial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p.

transcris în nr. top. X, ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 41 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o modifică, în sensul că: Admite apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței nr. 975 din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, pe care o schimbă în parte. Obligă pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii, respectiv valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul înscris inițial în CF Sibiu, grădină de 500 m.p. transcris în nr. top. X, ce se va înainta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.