Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.05.2007
casat

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4427/2007

HOTĂRÂRE
31.05.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4427/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 236 din 20 martie 2006, Tribunalul Sibiu a admis contestația formulată de C.A., prin mandatar C.M., în contradictoriu cu primarul municipiului Sibiu, a dispus anularea dispoziției nr. 1011/2005, emisă de pârâtul pe care 1-a obligat să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilul înscris în C.F. 11816 Sibiu, nr. top 4072/1/2/55/1 și 4072/1/2/55/3. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca imobilul înscris în C.F. 11816 Sibiu, nr. top 4072/1/2/55/1 și 4072/1/2/55/3 a fost proprietatea lui C.N. și C.A., dobândit prin cumpărare, fiind expropriat de Statul Român în anul 1971. Reclamanta, în numele mamei sale, C.A.

și al său personal, a formulat notificare pentru restituirea în natură a imobilului, conform Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția nr. 1011/2005, pârâtul a respins cererea de restituire, deoarece nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici dovada dreptului de proprietate. C.A. a dat procură specială fiului său, C.M., pentru redobândirea în natură a imobilului și și-a însușit' notificarea adresată Primăriei Sibiu pentru restituirea imobilului. Contestatorul și-a dovedit astfel, calitatea de persoană îndreptățită față de C.N. și calitatea de mandatar al fostului proprietar, C.A. Prin decizia civilă nr. 177A din 24 mai 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul primarul municipiului Sibiu.

Curtea de Apel a reținut că imobilul expropriat a aparținut contestatoarei și numitului C.N. Prin procură dată fiului său, aceasta și-a însușit notificarea, iar Legea nr. 247/2005 a acoperit lacuna din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia notificarea putea fi făcută numai personal sau prin mandatar, iar actele doveditoare puteau fi depuse doar în procedura administrativă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Sibiu. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanțele de judecată au ignorat dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituind imobilul doar pe baza evidențelor de carte funciară și fără a analiza existența și utilizarea unor amenajări subterane.

Recurentul a mai arătat că restituirea imobilului a fost solicitată de C.M., în numele mamei sale, C.A., fără a face dovada mandatului de reprezentare. Notificatorul nu a făcut nici dovada dreptului de proprietate, pentru că actele doveditoare trebuie depuse în cadrul procedurii administrative, notificarea fiind soluționată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar termenul de depunere a actelor doveditoare fiind un termen de decădere. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, doar în ceea ce privește faptul că instanțele au dispus restituirea în natură fără să verifice dacă aceasta este posibilă. În ceea ce privește criticile referitoare la calitatea de persoană îndreptățită și nedovedirea dreptului de proprietate, criticile formulate nu sunt fondate.

Astfel, notificarea a fost formulată de C.M., în numele mamei sale, C.A., fostă coproprietară a imobilului. Chiar dacă notificarea nu a fost transmisă personal de C.A., aceasta, prin declarația autentificată din 3 februarie 2006 a arătat că își însușește cererea adresată de fiul său primăriei, prin care a solicitat restituirea imobilului. La aceeași dată, reclamanta a dat și o procură specială fiului său, împuternicindu-1 să facă toate demersurile în fața autorităților administrative și judecătorești pentru restituirea proprietății ce i-a aparținut. Acestea demonstrează că fiul reclamantei a transmis notificarea în baza unui mandat tacit, transformat apoi în mandat ce îmbracă forma autentică.

Nici criticile referitoare la faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate nu sunt fondate. La dosar există copia in extenso a C.F. 11816 Sibiu, din care rezultă că imobilele de sub A+3, nr. top. 4072/1/2/10, 4072/1/1/28 și 4072/1/2/55, reprezentând locuri de casă, au fost dobândite prin act de vânzare-cumpărare de C.N. și soția sa C.A. Prin încheierea de carte funciară nr. 5014 din 11 decembrie 1971, asupra acestui imobil s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de expropriere. Prin urmare, reclamanta a făcut dovada că, împreună cu soțul ei au fost titularii dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de stat. Faptul că o parte din actele doveditoare au fost depuse la instanța de judecată, nu este de natură a lipsi pe reclamantă de dreptul pe care legea i-1 conferă.

Art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, prevedea că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și cele ce atestă calitatea de moștenitor, vor fi depuse ca anexe la notificare sau în termen de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a legii. Ulterior, termenul a fost prelungit prin O.U.G. nr. 184/2002, aprobată prin Legea nr. 48/2004 și O.U.G. nr. 10/2003, aprobată prin Legea nr. 289/2003. Potrivit textelor de lege invocate, reclamanta trebuia să depună documentația de care a înțeles să se folosească pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită, dar stabilirea prin lege a momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare, nu limitează dreptul instanței de a soluționa litigiul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.

O asemenea limitare ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituția României și recunoscute părților prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Or, garanția oferită de art. 6 din Convenție cuprinde atât dreptul părților de a-și susține prin probe cererile, dar și dreptul instanței de a încuviința și administra acele dovezi pe care le apreciază ca fiind pertinente, concludente și utile. De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului și din chiar susținerile recurentului, reclamanta a atașat la notificare copia extrasele de carte funciară care dovedesc dreptul de proprietate și copia încheierii de intabulare din dosarul nr. 71/1960.

Întemeiate sunt, în schimb, criticile referitoare la faptul că restituirea în natură s-a realizat fără a se verifica dacă imobilele solicitate sunt libere, în sensul Legii nr. 10/2001. Expropriate fiind, regimul juridic al imobilelor solicitate este reglementat de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, care în alin. (3) prevede că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Prin urmare, pentru a se putea dispune restituirea în natură, era necesar ca instanțele de judecată să verifice dacă terenurile sunt libere, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Or, o astfel de verificare nu a avut loc, ceea ce face ca circumstanțele cauzei să nu fie pe deplin stabilite. De aceea, se va admite recursul declarat și se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași curți de apel. La rejudecare se vor administra toate probele necesare pentru clarificarea deplină a situației de fapt și pentru a se determina dacă terenul solicitat este liber și poate fi restituit în natură. În acest sens se va dispune efectuarea unei expertize de specialitate prin care să fie individualizate suprafețele de teren solicitate și să se constate dacă există construcții, servituti legale ori lucrări de utilitate publică, din cele prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

DECIDE: Admite recursul declarat de primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr. 177A din 24 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5073/2007
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.A.V. împotriva deciziei nr. 270 A din 29 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează în parte, atât decizia cât și sentința civilă nr. 228 din 17 martie 2006
ÎCCJ 2007-03-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2107/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea K.J. a solicitat Tribunalului Sibiu, instanță pe rolul căreia cererea a fost înregistrată sub nr. 4132/2005, anularea dispoziției nr. 1454
ÎCCJ 2009-01-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2/2009
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006 la Tribunalul Sibiu, reclamanta O.Ș.C. prin mandatar L.I. a solicitat in contradictoriu cu pârâții Statu
ÎCCJ 2006-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 732/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul K.M. prin cererea înregistrată la 3 decembrie 2004 pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 167 a solicitat anularea dispoziției nr. 2491 din
ÎCCJ 2007-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5235/2007
11 iunie 2001 adresată Primarului municipiului Sibiu, reclamanta T.M. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Sibiu. În motivarea notificării reclamanta a arătat că imobilul revendicat se compune
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă