ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8908/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr.

276/2005 la Tribunalul Sibiu, contestatorii S.T.

, S.M., P.N. și P.C. au solicitat în contradictoriu cu Primarul

Municipiului

Sibiu anularea dispoziției nr. 2792 din 2 decembrie 2004 și obligarea pârâtului

să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de

139 mp, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2197 Șelimbăr, nr. top. 1130/1/1/23/2.

În motivarea

contestației arată că a solicitat să li se restituie contestatorilor numai

terenul situat în spatele casei, dar în proiectul de dispoziție s-a reținut că,

în zona respectivă sunt căi de acces, deși, în realitate terenul este liber și

folosit de proprietarii apartamentelor, edificat pe un

teren

ce a fost preluat de stat tot de la ei și unde sunt parcate mașini.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 10 pct. 2 din

Legea nr. 10/2001.

Prin sentința

civilă nr. 490 din 22 iunie 2005, Tribunalul Sibiu a respins contestația

formulată

de petiționarii S.T., S.M., P.N. și P.C.

împotriva dispoziției nr. 2792/2004 în contradictoriu cu intimatul Primarul

Municipiului Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, din dispoziția nr. 2792 /

2004,

emisă de Primarul Municipiului Sibiu s-a respins cererea petiționarilor pentru

restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2197 Șelimbăr,

nr.top 1130/1/1/23/2. în suprafață de 249 mp, care a fost expropriat în anul

1970 pentru efectuarea unor construcții, iar suprafața de teren rămasă liberă

este afectată de căi de acces, stabilindu-se că aceștia sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 249.000.000 lei.

S-a mai reținut că terenul a aparținut inițial

petiționarilor, fiind înscris în C.F. nr. 2199 Șelimbăr, nr. top 1130/1/1/23 -

loc de casă, în suprafață de 519 mp, și a fost dezmembrat în două corpuri

funciare cu nr. top. 1130/1/1723/1, loc de casă, în suprafață de 280 mp și nr.

top

1130/1/1/23/2, loc de casă, în

suprafața de 249 mp, care a fost transcris în C.F. 2197 Șelimbăr în

favoarea

Statului Român cu titlul de expropriere. Ulterior, suprafața de teren rămasă în

proprietatea petiționarilor a fost

rectificată din suprafața de 250 mp în suprafața de 350 mp.

Instanța de fond a constatat că pe

terenul solicitat de petiționari este amenajată o parcare, ce se întinde și în

afara terenului în litigiu și care deservește blocurile învecinate, nefiind

liber, chiar dacă se află în vecinătatea casei proprietate a acestora. în plus,

pe acest teren se face

accesul în parcare

pentru blocurile din zonă, iar restituirea în natură ar face imposibilă

intrarea cu

autoturismele în cealaltă parte a parcării.

Curtea de

Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1202/A din 10 noiembrie 2005 a

admis apelul declarat de contestatorii S.T., S.M., P.N. și

P.C.

împotriva sentinței civile nr. 490 din

22 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu și în consecință:

A fost

schimbată în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii contestatorilor

S.T.

, S.M., P.N. și P.C. în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Sibiu.

A fost anulată dispoziția nr. 2792 din 23 decembrie 2004,

emisă de Primarul Municipiului Sibiu.

A fost

obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a terenului liber

solicitat de

contestatori, evidențiat în C.F. nr. 2197

Șelimbăr, nr. top. 1130/1/1/23/2, conform expertizei tehnice, efectuată de

expertul tehnic B.C.V., ce face parte integrantă din hotărâre.

A fost

obligat intimatul să plătească apelanților suma de 600 RON cheltuieli de

judecată în

apel.

Instanța

de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică, întocmit de

expertul B.C.V., imobilul cu nr. top 1130/1/1/23/2 are în realitate, așa cum au

susținut

contestatorii suprafața de 139 mp, din care 26 mp

sunt folosiți de ei, iar pe diferența de teren locatarii blocului nr. 18 își

parchează mașini.

La

solicitarea expertului, proiectantul general din acea perioadă a blocurilor de

locuințe din

Sibiu, SC P. SA Brașov a răspuns că cvartalul

Hipodrom Sibiu, unde este situat terenul, nu conține un plan de amenajări

exterioare a zonei blocului nr. 18 din respectivul cartier.

Împrejurarea

că locatarii blocului își parchează mașinile pe un anumit teren, a condus la

concluzia reținută de instanță că, nu le conferă un drept de

proprietate și nici nu legitimează

respectivele

persoane să folosească terenul proprietate publică, nefiind vorba despre o

parcare

amenajată, de o construcție autorizată.

Instanța a

reținut în final că, dispoziția contestată este nelegală, fiind încălcate

dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 10/2001 nemodificată și

că se impune aplicarea textului în această formă, deoarece raportul juridic

dintre contestatori și entitatea investită cu soluționarea notificării s-a

născut sub imperiul legii nemodificate, fiind vorba despre o dispoziție de

drept material.

Împotriva deciziei civile nr.

l202/A/2005 a Curții de Apel Alba-Iulia, în termen legal a declarat recurs

pârâtul Primarul Municipiului Sibiu.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a arătat că instanța de

apel a ignorat existența pe terenul revendicat a unei parcări și a căilor de

acces la blocurile din

zonă, încălcând astfel dispozițiile

art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003.

În raport

de dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003, se susține că restituirea în

natură ar

fi fost posibilă numai dacă nu s-ar fi afectat

căile de acces la blocurile din zonă.

Mai susține recurentul că, terenul în

discuție este amenajat ca parcare pentru locatarii ce

locuiesc în blocurile din vecinătate și care ar fi fost cuprinsă în

proiectul nr. 3234/1967, intitulat ,Rețele și amenajări exterioare - Cvartal

zona Hipodrom Sibiu''; în acest sens a depus la dosar o

aerofotografie

executată în anul 1978.

Față de aceste aspecte,

recurentul susține că existența parcării și a căilor de acces pe terenul

în litigiu face imposibilă restituirea în natură, aspect pentru care

apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală și solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, respingerea apelului și menținerea

hotărârii instanței de fond.

Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

În cauză a fost efectuată expertiza de

către expertul tehnic B.C.V., reținându-se că 26 metri din suprafața de teren a

cărui restituire se solicită este folosită de intimații contestatori și

diferența de către locatarii blocului din vecinătate, ca parcare pentru

autoturisme.

Expertul

prin lucrarea efectuată nu a clarificat situația exactă a terenului solicitat

cu privire

la destinația actuală și dacă se află în planul

de amenajări exterioare al zonei de blocuri.

Se

constată, așadar, că prin expertiză nu s-a stabilit dacă terenul este ocupat de

o parcare

amenajată, dacă există căi de acces practicate

de către locuitorii blocurilor din proximitate (respectiv străzi, trotuare,

etc.)

Pentru

aceste motive, Înalta Curte constată că, împrejurările cauzei nu au fost pe

deplin

stabilite de către instanța de apel.

În consecință, va admite recursul

declarat de pârât, va casa decizia atacată și, în temeiul art. 314 C. proc.

civ. va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La rejudecare, se

impune completarea expertizei în sensul susținerilor pârâtului din recurs cu

privire la teren, dacă acesta este liber sau dacă este ocupat de o parcare

amenajată, care să fi

fost cuprinsă în proiectul

3234/1967, intitulat „Rețele și amenajări exterioare - Cvartal zona Hipodrom

Sibiu" ori de alte căi de acces pentru locatarii blocurilor din zonă,

respectiv trotuare, alei, străzi.

Se vor administra

și toate probele necesare pentru a se determina dacă petiționarii sunt

îndreptățiți la restituirea terenului în

conformitate cu cerințele art. 11 alin. (3)

2

din Legea nr.

10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr.

1202/A din 10

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2006.