ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5057/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 292 din 28

aprilie 2005 a Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte acțiunea formulată de

P.I. și I.P. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Sibiu dispunându-se

anularea dispoziției nr.4 53 din 15 martie 2004 emisă de pârât și obligarea

acestuia de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură a suprafeței de

240 mp din imobilul înscris în C.F. Șelimbăr nr.top 1114/41/1 și de acordare a

măsurilor reparatorii în echivalent în limita sumei de 1862,85 Euro pentru

terenul în suprafață de 55 mp din același imobil și în limita sumei de 1693,50

Euro pentru imobilul înscris în C.F. Șelimbar nr.top 1114/41/2. A fost respinsă

cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, în caz de neîndeplinire a

obligațiilor de către pârât.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere, în esență, că imobilele în litigiu au fost preluate abuziv,

astfel că în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se impune

restituirea în natură pentru terenul liber, iar pentru terenurile ocupate se

stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent. Valoarea despăgubirilor a fost

reținută în raport de constatările și concluziile expertizei efectuată în

cauză, ținându-se seamă de prevederile H.G. nr. 498/2003.

Apelul declarat de Primăria

Municipiului Sibiu prin primar a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1193

din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, avându-se în

vedere de asemenea că imobilele au fost preluate abuziv și de aceea reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Împotriva acestei decizii, Primarul

Municipiului Sibiu a declarat recursul de față susținând că primul imobil în

litigiu nu a fost preluat abuziv, ci cu titlu prin renunțare la proprietate,

astfel că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001. Cu privire la

restituirea în natură a imobilului expropriat, se susține că aceasta nu este

posibilă întrucât terenul este ocupat de parcare, așa cum rezultă din

concluziile expertizei efectuată la instanța de fond. Au fost nesocotite astfel

prevederile art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003 și s-au acordat despăgubiri mai

mari, decât cele stabilite prin decizie, deși părțile nu au formulat o astfel

de solicitate.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Este exact că potrivit art. 3 din

Legea nr. 10/2001 în sensul celor trei variante prevăzute, sunt îndreptățite la

măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin

echivalent numai persoanele fizice sau juridice, proprietari ai imobilelor

preluate abuziv. Prin urmare condiția esențială prevăzută de textul menționat

este ca solicitantul să fi fost proprietarul imobilului, la data preluării

abuzive a acestuia.

Se susține prin recurs că în speță

nu a operat o astfel de preluare abuzivă a terenului, ci o „renunțare la

proprietate”. Aceasta nu are corespondent în codul civil și legile speciale

aplicabile și nici nu poate fi asimilată cu donația, contract solemn ce se

poate realiza numai în formă autentică și cu respectarea anumitor cerințe.

Așa numita „renunțare la

proprietate” nu poate fi decât o preluare abuzivă, pentru că declarația

părților din 18 aprilie 1970 de renunțare la dreptul de proprietate asupra

locului de casă în suprafață de 295 mp este precedată de dispoziția fostului

Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Sibiu nr. 4845 din 17

aprilie 1970 de dezmembrare a imobilului în 2 corpuri de avere, unul din ele

dispunându-se a fi intabulat în proprietatea Statului Român (filele 27-29 dosar

fond).

Așa fiind, primul motiv de recurs

este nefondat.

În legătură cu restituirea în natură

a unei parcele de teren, se constată de asemenea că instanțele s-au pronunțat

corect în cauză. S-a făcut astfel o aplicare în afara criticii a dispozițiilor

cuprinse în art. 10 din Legea nr. 10/2001, în sensul cărora în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în

natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase

nedemolate, iar pentru cele demolate și terenurile ocupate, măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent. În alin. (3) al textului menționat se

prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate precum și construcții ușoare sau demontabile. Soluția s-a

întemeiat pe concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul topo

R.C., urmat de suplimentul la raportul de expertiză în care se menționează

expres că este posibilă restituirea în natură a parcării în suprafață de 23 mp.

Este vorba de o suprafață teren aferentă sălii de sport, care ocupă din terenul

reclamanților 55 mp, utilizată ca loc de parcare, fără a avea amenajări

speciale pentru această destinație. În aceste condiții rezultă că soluția de

restituire în natură este în acord cu prevederile din Legea nr. 10/2001 la care

s-a făcut referire, cât și cu art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003 invocat în

recurs, potrivit căruia restituirea în natură se va limita numai la suprafețele

de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu

afectează accesul sau utilizarea normală a amenajărilor subterane.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate, care în accepțiunea recurentului ar constitui un plus

petita, este de observat că în cuprinsul contestației formulate, reclamanții au

solicitat obligarea la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri

bănești, aceasta fiind cea de a doua solicitare după restituirea în natură.

Prin urmare, instanța a fost investită cu o atare cerere, astfel și sub acest

aspect recursul de față nu poate fi primit.

Așa fiind, în raport de cele arătate

recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Primăria Municipiului Sibiu prin Primar împotriva deciziei nr. 1193/A din 28

octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Primăria

Municipiului Sibiu prin Primar să plătească intimaților-reclamanți P.I. și I.P.

cheltuieli de judecată în valoare de 900 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.