ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2171/2013

Prin Sentința civilă nr. 1114/2007 a Tribunalului Sibiu, s-a respins acțiunea reclamantei P.M. împotriva Statului Român, prin Municipiul Sibiu prin Primar, prin care s-a solicitat constatarea caducității parțiale a efectelor Decretului prezidențial de expropriere nr. 98/1974, în ce privește imobilul înscris în CF 2487 Șelimbăr, nr. top. 1134/2/5/4/1, transcris în CF 2185 Șelimbăr, și pe cale de consecință să fie menținută situația de CF. Instanța, pentru a pronunța hotărârea, a constatat că autorul reclamantei a fost proprietarul imobilului ce a făcut obiectul decretului prezidențial de expropriere. Ca urmare a exproprierii, imobilul a fost dezmembrat, două din cele trei corpuri funciare fiind afectate de construirea unui bloc de locuințe.

S-a mai reținut că neefectuarea înscrierii dreptului de proprietate și în CF 2185 Șelimbăr, care a rămas pe vechiul proprietar, făcând posibil contractul de donație nr. 1296/1992, în baza căreia reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestuia este doar o eroare, ca urmare a operațiunilor de dezmembrare, transcriere în alte cărți funciare și înființarea unei alte cărți funciare provizorii. Câtă vreme înscrierea dreptului de proprietate al statului s-a făcut sub imperiul art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, dreptul de proprietate al statului este justificat chiar fără înscrierea în CF, indiferent care era motivul pentru care nu a avut loc înscrierea în foaia funciară originară, și din care bunul a fost transcris în CF 2487 Șelimbăr.

Caducitatea decretului atacat, chiar nepublicată în M. O, în speță și-a produs efectele, iar împrejurarea că reclamanta se află în posesia bunului expropriat, pune în discuție dacă exproprierea și-a produs sau nu efectul, conduce la incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001. În raport de acestea, făcând aplicarea art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru declanșarea procedurilor de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de stat, atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent. Instanța a respins acțiunea, considerând că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, și că acest drept poate imputa o reglementare din partea statului, supus unor limitări sau condiționări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta P.M. iar prin Decizia civilă nr. 325 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul și a desființat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se următoarele considerente: Instanța de fond nu a dat eficiență stării de fapt din care rezultă că practic imobilul în litigiu nu a fost preluat de stat, și ca urmare a dezmembrării imobilului inițial preluat de la antecesorii reclamantei, parcela în litigiu s-a aflat întotdeauna în posesia faptică a expropriatului, și nici în cartea funciară în care a fost transcris nu s-a operat exproprierea.

În acest context, este discutabil atât modul de preluare abuziv prescris de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, eroarea invocată de instanța de fond cu privire la operațiunile juridice de carte funciară după dezmembrarea imobilului în mai multe parcele, și intabularea dreptului statului numai asupra unora este insuficientă în lipsa oricăror verificări ce duce la concluzia inaplicabilității prevederilor art. 22 din aceiași lege. Față de cele expuse, întrucât instanța de fond nu a examinat acțiunea pe fondul cauzei, apelul urmează să fie admis, iar sentința a fi desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, cu îndrumarea verificării prin probe a situației terenului cu atât mai mult cu cât pe acesta s-au edificat construcții autorizate în baza verificărilor în fapt și a emiterii certificatului de urbanism.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Sibiu solicitând modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii apelului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății și față de faptul că din cuprinsul cărților funciare nr. 2104, 2487, 2488, 2489 rezultă că imobilul din litigiu (teren) se află în proprietatea Statului Român încă din 1974. Or, susține recurentul, față de obiectul acțiunii, este incidentă excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 480 C. civ.

și ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. la 20 martie 2009 până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect anularea Dispoziției nr. 15650 din 12 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu. Prin actul depus la fila 24 (7 februarie 2013) reclamanta P.M. a învederat instanței că Dispoziția nr. 15650 din 12 noiembrie 2007 a format obiectul Dosarului nr. 3730/85/2007 a Tribunalului Sibiu finalizat prin Sentința civilă nr. 605 din 2 iunie 2008 prin care s-a anulat dispoziția sus arătată fiind obligat Primarul municipiului Sibiu să emită dispoziție prin care să dispună restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 a imobilului înscris în CF 2185 Șelimbăr nr. top.

1134/2/5/4/2 teren în suprafață de 1055 m.p. S-a mai arătat că Sentința nr. 605 din 2 iunie 2008 a Tribunalului Sibiu a fost menținută prin Decizia civilă nr. 153 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia și respectiv Decizia civilă nr. 5167 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că decizia fiind irevocabilă a fost pusă în executare fiind emisă o nouă dispoziție de către Primarul Municipiului Sibiu conform sentinței Tribunalului Sibiu.

Față de situația învederată de reclamantă și de faptul că situația imobilului din prezentul litigiu - imobilul înscris în CF 2185 Șelimbăr înscris inițial în CF 2487 Șelimbăr, a format obiectul litigiului din Dosarul nr. 3730/85/2007 a Tribunalului Sibiu soluționat prin Sentința civilă nr. 505 din 2 mai 2008 a Tribunalului Sibiu definitivă prin Decizia civilă nr. 153 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel Sibiu și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5167 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul nr. 1223/57/2008, Înalta Curte reține că acțiunea reclamantei din prezentul litigiu a rămas fără obiect în condițiile în care situația juridică a imobilului revendicat a fost clarificată irevocabil prin hotărârile judecătorești sus menționate prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamantă.

Or, față de această situație urmează a se admite recursul, a se modifica în parte decizia recurată în sensul că schimbă sentința apelată și în consecință urmează a se respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Municipiul Sibiu împotriva Deciziei civile nr. 325A din data de 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că schimbă sentința apelată și, în consecință, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG