ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2171/2013

Prin Sentința civilă

nr. 1114/2007 a Tribunalului Sibiu, s-a respins acțiunea reclamantei P.M.

împotriva Statului Român, prin Municipiul Sibiu prin Primar, prin care s-a

solicitat constatarea caducității parțiale a efectelor Decretului prezidențial

de expropriere nr. 98/1974, în ce privește imobilul înscris în CF 2487

Șelimbăr, nr. top. 1134/2/5/4/1, transcris în CF 2185 Șelimbăr, și pe cale de

consecință să fie menținută situația de CF.

Instanța, pentru a

pronunța hotărârea, a constatat că autorul reclamantei a fost proprietarul

imobilului ce a făcut obiectul decretului prezidențial de expropriere. Ca urmare

a exproprierii, imobilul a fost dezmembrat, două din cele trei corpuri funciare

fiind afectate de construirea unui bloc de locuințe. S-a mai reținut că

neefectuarea înscrierii dreptului de proprietate și în CF 2185 Șelimbăr, care a

rămas pe vechiul proprietar, făcând posibil contractul de donație nr.

1296/1992, în baza căreia reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate

asupra acestuia este doar o eroare, ca urmare a operațiunilor de dezmembrare,

transcriere în alte cărți funciare și înființarea unei alte cărți funciare

provizorii. Câtă vreme înscrierea dreptului de proprietate al statului s-a

făcut sub imperiul art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, dreptul de

proprietate al statului este justificat chiar fără înscrierea în CF, indiferent

care era motivul pentru care nu a avut loc înscrierea în foaia funciară

originară, și din care bunul a fost transcris în CF 2487 Șelimbăr. Caducitatea

decretului atacat, chiar nepublicată în M. O, în speță și-a produs efectele,

iar împrejurarea că reclamanta se află în posesia bunului expropriat, pune în

discuție dacă exproprierea și-a produs sau nu efectul, conduce la incidența

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001. În raport de acestea, făcând

aplicarea art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului

prevăzut pentru declanșarea procedurilor de retrocedare a imobilelor preluate

abuziv de stat, atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita

în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.

Instanța a respins

acțiunea, considerând că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, și

că acest drept poate imputa o reglementare din partea statului, supus unor

limitări sau condiționări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta P.M. iar prin Decizia civilă nr. 325 din 29

noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, s-a admis apelul și

a desființat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținându-se următoarele considerente:

Instanța de fond nu a

dat eficiență stării de fapt din care rezultă că practic imobilul în litigiu nu

a fost preluat de stat, și ca urmare a dezmembrării imobilului inițial preluat

de la antecesorii reclamantei, parcela în litigiu s-a aflat întotdeauna în

posesia faptică a expropriatului, și nici în cartea funciară în care a fost

transcris nu s-a operat exproprierea. În acest context, este discutabil atât

modul de preluare abuziv prescris de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

eroarea invocată de instanța de fond cu privire la operațiunile juridice de

carte funciară după dezmembrarea imobilului în mai multe parcele, și

intabularea dreptului statului numai asupra unora este insuficientă în lipsa

oricăror verificări ce duce la concluzia inaplicabilității prevederilor art. 22

din aceiași lege.

Față de cele expuse,

întrucât instanța de fond nu a examinat acțiunea pe fondul cauzei, apelul

urmează să fie admis, iar sentința a fi desființată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, aceleiași instanțe, cu îndrumarea verificării prin probe a

situației terenului cu atât mai mult cu cât pe acesta s-au edificat construcții

autorizate în baza verificărilor în fapt și a emiterii certificatului de

urbanism.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Sibiu solicitând modificarea

hotărârii instanței de fond în sensul respingerii apelului.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de

obiectul dedus judecății și față de faptul că din cuprinsul cărților funciare

nr. 2104, 2487, 2488, 2489 rezultă că imobilul din litigiu (teren) se află în

proprietatea Statului Român încă din 1974.

Or, susține

recurentul, față de obiectul acțiunii, este incidentă excepția

inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 480 C. civ. și ale

art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Judecarea recursului

a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. la 20

martie 2009 până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect

anularea Dispoziției nr. 15650 din 12 noiembrie 2007 emisă de Primarul

Municipiului Sibiu.

Prin actul depus la

fila 24 (7 februarie 2013) reclamanta P.M. a învederat instanței că Dispoziția

nr. 15650 din 12 noiembrie 2007 a format obiectul Dosarului nr. 3730/85/2007 a

Tribunalului Sibiu finalizat prin Sentința civilă nr. 605 din 2 iunie 2008 prin

care s-a anulat dispoziția sus arătată fiind obligat Primarul municipiului

Sibiu să emită dispoziție prin care să dispună restituirea în natură ca măsură

reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 a imobilului înscris în CF 2185

Șelimbăr nr. top. 1134/2/5/4/2 teren în suprafață de 1055 m.p.

S-a mai arătat că

Sentința nr. 605 din 2 iunie 2008 a Tribunalului Sibiu a fost menținută prin

Decizia civilă nr. 153 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia și

respectiv Decizia civilă nr. 5167 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, astfel că decizia fiind irevocabilă a fost pusă în executare fiind

emisă o nouă dispoziție de către Primarul Municipiului Sibiu conform sentinței

Tribunalului Sibiu.

Față de situația

învederată de reclamantă și de faptul că situația imobilului din prezentul

litigiu - imobilul înscris în CF 2185 Șelimbăr înscris inițial în CF 2487

Șelimbăr, a format obiectul litigiului din Dosarul nr. 3730/85/2007 a

Tribunalului Sibiu soluționat prin Sentința civilă nr. 505 din 2 mai 2008 a

Tribunalului Sibiu definitivă prin Decizia civilă nr. 153 din 10 octombrie 2008

a Curții de Apel Sibiu și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5167 din 5 mai

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul nr. 1223/57/2008, Înalta

Curte reține că acțiunea reclamantei din prezentul litigiu a rămas fără obiect

în condițiile în care situația juridică a imobilului revendicat a fost

clarificată irevocabil prin hotărârile judecătorești sus menționate prin care

s-a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamantă.

Or, față de această

situație urmează a se admite recursul, a se modifica în parte decizia recurată

în sensul că schimbă sentința apelată și în consecință urmează a se respinge

acțiunea ca rămasă fără obiect, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Municipiul Sibiu împotriva Deciziei

civile nr. 325A din data de 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Modifică în parte

decizia recurată, în sensul că schimbă sentința apelată și, în consecință,

respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG