ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3332/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Sibiu, la

2 martie 2007, reclamanții V.I. și V.A. au contestat, în temeiul Legii nr.

10/2001, dispoziția nr. 1661 din 15 februarie 2007 emisă de

Primarul Municipiului Sibiu,

prin care:

- a fost respinsă cererea de

restituire în natură a cotei de ½ din terenul în suprafață totală de

3456 mp înscris în C.F. nr. 16497 Sibiu;

- s-a propus Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor acordate de titluri de despăgubire pentru cota

de ½ din terenul menționat.

În cuprinsul acțiunii (contestației)

reclamanții au arătat că în calitate de succesori testamentari ai defunctei

R.M., fostă proprietară a imobilului, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii

pentru întreaga suprafață de 3456 mp.

Soluționând litigiul în primă

instanță Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 823 din 21 iunie

2007, a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamanți cu motivarea că,

potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent doar pentru cota de ½ parte din imobilul

aflat în litigiu.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 243/A din 14 septembrie 2007, a admis apelul declarat

de reclamanți și a schimbat în tot sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu în

sensul că a admis contestația, a anulat parțial dispoziția nr. 1661/2007 emisă

de

Primarul

Municipiului Sibiu și a obligat instituția primarului să emită o nouă

dispoziție prin care să propună despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren

de 3456 mp.

În cuprinsul deciziei, curtea de

apel a motivat că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren aflată în

litigiu și nu doar pentru o cotă parte de ½.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Primarul Municipiului Sibiu susținând că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece, în calitate de succesori

testamentari ai M.R., care era proprietară doar a unei cote de ½ din

imobil, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru cota

parte de proprietate care a aparținut autoarei testamentului.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 dina ceastă lege, în cazul în

care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul

imobil.

În prezentul litigiu, terenul în

suprafață de 3456 mp a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în baza

Decretului nr. 91/1982. Preluarea abuzivă nu a fost contestată de pârât.

Întreaga suprafață de teren expropriată este ocupată, în prezent de blocuri de

locuințe, căi de acces, drumuri și alei. Cum lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, restituirea în natură nu

este posibilă, așa încât măsurile reparatorii pot fi stabilite doar în

echivalent.

Terenul de 3456 mp a aparținut în

coproprietate A.T. (cota de 6/8) și fiilor acesteia M.R. (cota de 1/8) și I.T.

(cota de 1/8). Ca urmare a decesului A.T., moștenitorii acesteia au fost cei

doi descendenți, astfel încât proprietari ai terenului, în cote de câte

½ au rămas R.M. și fratele său T.I. Starea aceasta de coproprietate nu a

fost contestată de pârât pe parcursul procesului.

După adoptarea Legii nr. 10/2001,

R.M. a formulat, la data de 16 octombrie 2001, notificare prin care a cerut

măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de teren

expropriată.

T.I., fratele M.R., a decedat la 10

septembrie 1994, unica moștenitoare fiind soția supraviețuitoare, T.M.,

deoarece R.M. nu a acceptat moștenirea (fila 107).

Soția supraviețuitoare a lui T.I. nu

a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Conform art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Certificatul de legatar nr. 86

emis de notarul public la 8 octombrie 2004 (fila 11) atestă că reclamanții V.I.

și V.A. sunt succesori testamentari ai M.R., decedată la 7 septembrie 2004.

Prin art. 4 alin. (3) aceeași Lege nr. 10/2001 s-a prevăzut că succesibilii

care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în

drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul

legii, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru

bunurile a căror restituire se solicită.

Situația de fapt enunțată conduce la

concluzia că R.M. a cules drepturile de moștenire în urma fratelui său T.I., în

temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ea fiind singura succesibilă

care a depus notificare, așa cum a hotărât și a motivat, corect, instanța de

apel prin decizia atacată cu recurs.

Decizia instanței de apel fiind dată

cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, urmează a fi respins recursul

exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 243/A din 14 septembrie 2007

a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2008.