Decizia nr. 3332/2008 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Sibiu, la 2 martie 2007, reclamanții V.I. și V.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 1661 din 15 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, prin care: - a fost respinsă cererea de restituire în natură a cotei de ½ din terenul în suprafață totală de 3456 mp înscris în C.F. nr. 16497 Sibiu; - s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordate de titluri de despăgubire pentru cota de ½ din terenul menționat. În cuprinsul acțiunii (contestației) reclamanții au arătat că în calitate de succesori testamentari ai defunctei R.M., fostă proprietară a imobilului, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 3456 mp.

Soluționând litigiul în primă instanță Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 823 din 21 iunie 2007, a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamanți cu motivarea că, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru cota de ½ parte din imobilul aflat în litigiu. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 243/A din 14 septembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în tot sentința pronunțată de Tribunalul Sibiu în sensul că a admis contestația, a anulat parțial dispoziția nr. 1661/2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și a obligat instituția primarului să emită o nouă dispoziție prin care să propună despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 3456 mp.

În cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren aflată în litigiu și nu doar pentru o cotă parte de ½. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primarul Municipiului Sibiu susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece, în calitate de succesori testamentari ai M.R., care era proprietară doar a unei cote de ½ din imobil, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru cota parte de proprietate care a aparținut autoarei testamentului. Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 dina ceastă lege, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. În prezentul litigiu, terenul în suprafață de 3456 mp a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, în baza Decretului nr. 91/1982. Preluarea abuzivă nu a fost contestată de pârât. Întreaga suprafață de teren expropriată este ocupată, în prezent de blocuri de locuințe, căi de acces, drumuri și alei. Cum lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, restituirea în natură nu este posibilă, așa încât măsurile reparatorii pot fi stabilite doar în echivalent.

Terenul de 3456 mp a aparținut în coproprietate A.T. (cota de 6/8) și fiilor acesteia M.R. (cota de 1/8) și I.T. (cota de 1/8). Ca urmare a decesului A.T., moștenitorii acesteia au fost cei doi descendenți, astfel încât proprietari ai terenului, în cote de câte ½ au rămas R.M. și fratele său T.I. Starea aceasta de coproprietate nu a fost contestată de pârât pe parcursul procesului. După adoptarea Legii nr. 10/2001, R.M. a formulat, la data de 16 octombrie 2001, notificare prin care a cerut măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de teren expropriată. T.I., fratele M.R., a decedat la 10 septembrie 1994, unica moștenitoare fiind soția supraviețuitoare, T.M., deoarece R.M. nu a acceptat moștenirea (fila 107). Soția supraviețuitoare a lui T.I.

nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Certificatul de legatar nr. 86 emis de notarul public la 8 octombrie 2004 (fila 11) atestă că reclamanții V.I. și V.A. sunt succesori testamentari ai M.R., decedată la 7 septembrie 2004. Prin art. 4 alin. (3) aceeași Lege nr. 10/2001 s-a prevăzut că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.

Situația de fapt enunțată conduce la concluzia că R.M. a cules drepturile de moștenire în urma fratelui său T.I., în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ea fiind singura succesibilă care a depus notificare, așa cum a hotărât și a motivat, corect, instanța de apel prin decizia atacată cu recurs. Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, urmează a fi respins recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 243/A din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2008.