ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2011 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

(denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.R.P.”), să se modifice titlul de despăgubire - Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011 - ca netemeinic și nelegal în ce privește cuantumul de la 150.000 lei la 241.050 lei, cât și regimul plăților, întrucât, în ceea ce privește despăgubirile pentru cota proprie acestea au fost stabilite prin Oferta din 10 martie 2005 a Primăriei Sibiu acceptată în 10 iunie 2005, reclamanta a purtat litigiul cu Primăria Sibiu numai în ce privește cota de 4/ 16 părți ce i se cuvenea în calitate de moștenitoare a surorii sale, astfel că, pentru cota sa, despăgubirile au fost stabilite administrativ și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să valorifice concluziile raportului de evaluare efectuat înaintea emiterii deciziei care a reactualizat valoarea la zi - 241.050 lei.

În ceea ce privește titlul de plată emis, acesta este netemeinic și în ce privește amânarea plății în baza O.U.G nr. 62/2010, care se aplică în temeiul art. III numai dispozițiilor de plată emise în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, despăgubirilor stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu și celor stabilite de autoritățile administrative. În concluzie, reclamanta susține că se impune desființarea titlului de despăgubiri și obligarea Comisiei Centrale să emită un nou titlu pentru suma de 241.050 lei, iar plata să se facă de îndată, fără aplicarea O.U.G. nr. 62/2010. Reclamanta a solicitat citarea în calitate de pârâtă și a C.C.S.D. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”).

În probațiune, au fost depuse Decizia nr. 9568/2011 și actele care au stat la baza emiterii acesteia, precum și raportul de evaluare nr. 401 din 16 martie 2011 efectuat de expert evaluator C.P. (filele 320-328 la dosarul de fond). 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin sentința civilă nr. 354 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta CCSD. - a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și, în consecință, a modificat Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011 în sensul obligării pârâtei să emită titlu de despăgubire pentru suma de 241.050 lei, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A.N.R.P.

privind amânarea la plată a titlului de plată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. în ce privește cererea reclamantei pentru anularea Deciziei C.C.S.D. nr. 9568 din 15 martie 3011 și a respins această cerere împotriva A.N.R.P. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., instanța a reținut că acțiunea reclamantei vizează două aspecte: - unul referitor la modificarea Deciziei C.C.S.D. nr. 9568/2011, capăt de cerere care trebuie judecat în contradictoriu cu emitentul actului, astfel că A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă; - al doilea referitor la plata de îndată a despăgubirii, față de care în mod corect a fost chemată în judecată A.N.R.P., care are atribuția emiterii titlurilor de plată și punerea în executare a acestora, respectiv de plată a despăgubirilor.

Pentru acest capăt de cerere A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă. Cu referire la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a apreciat că excepția este tardivă în raport cu dispozițiile art. 109 coroborat cu art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, având în vedere că pârâta C.C.S.D.

a invocat excepția după încheierea dezbaterilor, la data de 8 noiembrie 2011. Totodată, însă, instanța a reținut că la dosar există dovada că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 115. Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele: Reclamanta a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2011 pentru acordare de măsuri reparatorii privind imobilul în litigiu, iar, prin oferta nr. 24/2003, Primăria Sibiu a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/16 părți din imobil evaluată la 150.000 lei RON în calitate de coproprietară a imobilului, pentru care s-a emis avizul D.G.F.P. Sibiu.

Reclamanta a solicitat, în Dosarul nr. 3264/112/2006 al Tribunalului Sibiu, să fie obligată pârâta Primăria Sibiu să emită dispoziție pentru suma de 150.000 lei în nume propriu, dar și pentru cota de 4/16 părți în calitate de moștenitoare a surorii sale - M.E., la finalizarea litigiului constatându-se că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze și de cota de proprietate în calitate de moștenitoare. Prin Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011, C.C.S.D. a emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma de 150.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 4/16 din terenul situat în Sibiu, str. Contorului, în suprafață de 921 mp ce a aparținut reclamantei ca proprietar tabular, potrivit Sentinței civile nr. 1616/2006 a Tribunalului Sibiu.

În litigiul respectiv nu s-a contestat valoarea despăgubirii aferente cotei sale de proprietate de 4/ 16 părți, așa cum a fost stabilit în faza administrativă. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1616/2006 a Tribunalului Sibiu, în urma soluționării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6677/2007, pârâta a emis oferta de măsuri reparatorii în echivalent în favoarea reclamantei, dar numai pentru cota de 4/16 părți din imobil în limita sumei de 150.000 lei și a refuzat soluționarea cererii privind cota de 4/16 părți, deținută de sora reclamantei. Odată oferta emisă pentru cota reclamantei din imobil, primul capăt de cerere din acțiune a fost interpretat de instanță ca fiind obligarea pârâtei de a emite dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent la valoarea stabilită prin ofertă de 150.000 lei noi (RON).

În consecință, problema litigioasă care a condus la formularea acțiunii și la pronunțarea unei hotărâri judecătorești a fost doar refuzul Primăriei Sibiu de a emite dispoziție din considerente care țineau de contestarea calității de moștenitoare a reclamantei pentru cota de 4/16 părți a surorii sale și nu de stabilirea calității de persoană îndreptățită pentru propria cotă și de stabilirea cuantumului despăgubirii aferent acestei cote. Pe cale de consecință, prin decizia C.C.S.D. trebuia stabilit un cuantum reevaluat al despăgubirii de la 150.000 lei din 2003 până la data emiterii deciziei și nu preluat cuantumul inițial pe considerentul greșit că a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

Cu raportul de evaluare dispus de altfel de pârâtă în faza administrativă, depus în instanță la filele 320-328, reclamanta a făcut dovada cuantumului reevaluat al despăgubirii aferent cotei sale de 4/ 16 părți din imobil. În cauză nu se aplică Decizia LII (52) din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, deoarece cuantumul despăgubirii nu a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, ci cuantumul despăgubirii pentru cota reclamantei în nume propriu a fost stabilit prin oferta 24/2003 a Primăriei Sibiu - cuantumul acestei despăgubiri, nefiind contestat în instanță, astfel că titlul de despăgubire - Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011 - a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în ce privește cuantumul despăgubirii, deși s-a urmat corect procedura administrativă prin reevaluarea despăgubirii, conform raportului de evaluare efectuat de evaluator C.P.

În ce privește cererea reclamantei, în contradictoriu cu A.N.R.P., pentru obligarea la plata despăgubirii, instanța reține că acest capăt de cerere este nefondat, având în vedere incidența dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 62/2010, potrivit cărora pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor de despăgubire se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" - listat la Bursă, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Totodată, instanța a reținut că emiterea titlului de plată este ulterioară emiterii titlului de despăgubire ceea ce justifică refuzul A.N.R.P.

de a plăti despăgubirea. 3. Recursul declarat de pârâta C.C.S.D. Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta C.C.S.D., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu este aplicabilă Decizia nr. LII (52) din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, deoarece în situațiile în care există hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat și a fost stabilit cuantumul sau modul de calcul al cuantumului întinderii dreptului persoanei la acordarea de măsuri reparatorii, C.C.S.D. procedează la punerea în executare a hotărârii.

Arată recurenta-pârâtă că, prin sentința civilă nr. 1616/2006 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost stabilită valoarea de 150.000 lei (RON) pentru cota de 4/ 16 pățri din terenul situat în Sibiu, Str. Cantorului, valoare în limita căreia Primăria Municipiului Sibiu urma să propună acordarea de despăgubiri, iar raportul de evaluare întocmit de evaluatorul Cezar Petrescu a avut ca obiect aceeași cotă, moștenită de reclamantă după defuncta M.E., cotă pentru care Tribunalul Sibiu, prin hotărârea respectivă, nu a stabilit o valoare, fiind urmată astfel procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că prima instanță în mod greșit a reținut că valoarea stabilită prin evaluarea imobiliară efectuată de expertul Cezar Petrescu poate reprezenta o reevaluare a sumei de 150.000 lei stabilită prin sentința civilă nr. 161/2006 a Tribunalului Sibiu, deoarece actualizarea sumei respective poate fi făcută doar printr-un raport de expertiză contabilă, iar nu printr-o expertiză imobiliară. Recurenta-pârâtă precizează că nu este de acord cu niciuna dintre aceste expertize, întrucât legislația specială nu prevede o actualizare a cuantumului stabilit de instanța judecătorească pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În esență, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat modificarea titlului de despăgubire emis de C.C.S.D. - Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011 - în ce privește cuantumul de la 150.000 lei la 241.050 lei, cât și regimul plăților, întrucât, în ceea ce privește despăgubirile pentru cota proprie acestea au fost stabilite prin Oferta nr. 24 din 10 martie 2005 a Primăriei Sibiu acceptată în 10 iunie 2005, iar litigiul cu Primăria Sibiu privește numai cota de 4/16 părți ce i se cuvenea în calitate de moștenitoare a surorii sale, astfel că, pentru cota sa, despăgubirile au fost stabilite administrativ, iar C.C.S.D.

trebuia să valorifice concluziile raportului de evaluare efectuat înaintea emiterii deciziei care a reactualizat valoarea la zi, la suma de 241.050 lei. Se constată că, prin sentința civilă nr. 1616 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei B.M.

în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Sibiu și în consecință, a dispus următoarele: - a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale în valoare de 150.000 lei (RON) pentru cota de 4/16 părți din terenul situat în Sibiu, Str. Cantorului, înscris în CF Sibiu corespunzător suprafeței de 921 m 2 , ce a aparținut reclamantei; - a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale în favoarea reclamantei pentru cota de 4/ 16 părți din același teren și în aceeași suprafață după defuncta M.E., născută P. Prin decizia nr. 6677 din 16 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1916/85/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 123/ A din 29 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care a casat-o, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva sentinței nr. 1616 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului să emită dispoziția prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamantei pentru cota de 4/ 16 părți din terenul ce a aparținut defunctei M.E.,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului. Totodată, se constată că, prin Decizia nr. 6677 din 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1916/85/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare a surorii sale M.E., motiv pentru care nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001. Rezultă, astfel, că, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost stabilit dreptul reclamantei B.M. la despăgubiri în condițiile legii speciale, în valoare de 150.000 lei (RON), pentru cota de 4/ 16 părți din terenul situat în Sibiu, Str. Cantorului, înscris în CF Sibiu corespunzător suprafeței de 921 m 2 , ce a aparținut reclamantei.

În consecință, Înalta Curte reține că, pentru imobilul în litigiu, atât dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, cât și cuantumul acestora de 150.000 lei (RON), au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1616 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6677 din 16 octombrie 2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, prin Dispoziția Primarului Municipiului Sibiu nr. 2881 din 28 mai 2007 (filele 23-25 la dosarul de fond), astfel cum a fost modificată prin Dispoziția Primarului Municipiului Sibiu nr. 16345 din 5 decembrie 2007 (filele 54-55 la dosarul de fond), și prin Decizia C.C.S.D.

nr. 9568 din 15 martie 2011 a fost emis în favoarea reclamantei B.M. titlul de despăgubire în cuantum de 150.000 lei (RON), reprezentând contravaloarea cotei de 4/16 din imobilul în litigiu, ce a aparținut reclamantei în calitate de proprietar tabular. Față de aspectele expuse, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente soluția și considerentele Deciziei LII (52) din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, prin care s-a decis că „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005”, considerentele hotărârii fiind în sensul de a înlătura procedura administrativă de evaluare a imobilelor și de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru situațiile în care acestea fuseseră tranșate prin hotărâri judecătorești rămase irevocabile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 sau în cazurile în care, la data intrării în vigoare a noii legi, pe rolul instanțelor civile se aflau litigii care vizau atât îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, cât și natura sau întinderea reparațiilor.

În sensul jurisprudenței sale anterioare (cu titlu de exemplu, D eciziile nr. 3393/2010, nr. 3417/2010 și nr. 1534/2011 ), Înalta Curte reține că și în ipoteza stabilirii cuantumului despăgubirilor prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, persoana îndreptățită are dreptul la o reparație justă și echitabilă, prin actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație la data plății lor efective. Un argument de text, în acest sens, oferă chiar actul normativ în discuție, care în art. 16 alin. (9) stabilește că „în cazul prevăzut la alin. (8) [când prin decizii sau ordine emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire n.n], titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație”.

În consecință, Înalta Curte reține că reclamanta are dreptul la actualizarea sumei 150.000 lei (RON), stabilită în favoarea sa cu titlu de despăgubire prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în sensul celor expuse anterior, iar nu la acordarea de despăgubiri în sumă de 241.050 lei (RON), conform Raportului extrajudiciar de evaluare nr. 401 din 16 martie 2011 efectuat de expert evaluator C.P. (filele 320-328 la dosarul de fond), prin care, contrar celor reținute anterior, s-a procedat la o reevaluare a imobilului pentru care reclamantei îi fuseseră deja stabilite cu putere de lucru judecat despăgubirile cuvenite. Având în vedere că recurenta-pârâtă nu a adus critici soluției recurate sub aspectul soluției de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, al soluției de respingere a acțiunii împotriva pârâtei A.N.R.P.

privind amânarea la plată a titlului de plată ori al soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. în ce privește cererea reclamantei pentru anularea Deciziei C.C.S.D. nr. 9568 din 15 martie 3011 și respingerii, în consecință, a acestui petit, instanța de recurs, reținând legalitatea și temeinicia soluțiilor respective, nu consideră oportun a expune argumente suplimentare față de motivarea necesară și suficientă prezentată de prima instanță. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei B.M.

și anulării în parte a Deciziei nr. 9568 din 15 martie 2011 și obligării pârâtei C.C.S.D. să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantei B.M. pentru suma de 150.000 lei actualizată în raport cu rata inflației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 354 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei B.M., anulează în parte Decizia nr. 9568 din 15 martie 2011 și obligă pârâta C.C.S.D. să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantei B.M. pentru suma de 150.000 lei actualizată în raport cu rata inflației. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.