ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanții M.E. și M.A. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să

se constate nelegalitatea și netemeinicia Deciziei nr. 6470/FF în ceea ce

privește cuantumul sumei pentru care s-a emis titlul de despăgubire contestat; obligarea

pârâtei, ca în temeiul art. 19 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 să emită o

decizie privind titlul de despăgubire în completare pentru suma de 88958 Euro,

reprezentând diferența dintre suma cuvenită (91000 Euro ) și suma stabilită

inițial prin titlul emis (2042 Euro), precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții susțin că prin plângere înțeleg să conteste cuantumul

sumei stabilite prin titlul de despăgubire, cu privire la care susțin că are un

caracter simbolic.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat faptul că raportul de evaluare ce a stat la

baza stabilirii despăgubirilor a fost stabilit fără a fi respectate bazele

evaluării și procedurile de evaluare, fără o identificare a proprietății, fără

o analiză a pieței imobiliare la data evaluării și a încadrării zonale și fără

a se proceda la o analiză a celei mai bune utilizări pe care o poate primi

terenul, iar evaluarea

s-a efectuat în condiții ipotetice,

neținându-se cont de standardele, normele și recomandările A.N.E.V.A.R..

Prin întâmpinare, pârâta

Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea

acțiunii, invocând faptul că reclamanții nu au solicitat înainte de a se adresa

instanței revocarea Deciziei nr. 6470/FF, conform dispozițiilor art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a arătat că

valoarea despăgubirii a fost stabilită prin raportul de evaluare întocmit de

către SC T.C.E. SRL pe baza metodei bazată pe venituri-capitalizarea rentei

funciare, metodă utilizată în determinarea valorii pentru această categorie de

teren și care se regăsește „Metodele de evaluare a terenului”, conform IVS-GN1.

Totodată, a susținut

faptul că evaluatorul nu a putut utiliza metoda comparației directe, întrucât

pentru utilizarea acestei metode este necesar ca evaluatorul să identifice cu

exactitate amplasamentul terenului, reclamanții nefiind în măsură să depună

acte și schițe din care să rezulte amplasamentul terenului.

În fine, a arătat că reclamanții

aveau posibilitatea să formuleze obiecțiuni împotriva raportul de evaluare,

care le-a fost comunicat, acestea și răspunsul evaluatorului urmau a fi

comunicate Comisiei centrale, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de

chemare în garanție a evaluatorului SC T.C.E. SRL, solicitând ca, în cazul în

care va cădea în pretenții, acesta să fie obligat la plata sumelor pe care va

fi obligat să le plătească reclamanților.

Chemata în garanție a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în

garanție. Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în

considerarea faptului că a încheiat contractul de prestări servicii cu

Cancelaria Primului Ministru, între ea și Comisia centrală neexistând deci

raporturi contractuale, și excepția inadmisibilității cererii, pentru

neefectuarea procedurii concilierii, susținând că are calitatea de comerciant

și drept urmare pârâta ar fi trebuit să o convoace la conciliere.

2.Hotărârea primei

instanțe

Prin sentința nr. 262/F/CA

din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția privind neparcurgerea procedurii

prealabile invocată de autoritatea pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamanții M.E. și M.A. împotriva Deciziei nr. 6470/FF din 19

decembrie 2008 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Prin aceeași

sentință, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâtului

Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și inadmisibilității cererii de chemare în garanție, ridicate de către chemata

în garanție, și cererea de chemare în garanție a S.C. T.C.E. SRL formulată de

către pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

3.Motivele de fapt și

de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au

contestat decizia nr. 6470/FF, fără a face dovada efectuării plângerii

prealabile.

Prima instanță a

reținut că nu pot fi primite susținerile reclamanților în sensul că, înainte de

a se adresa instanței, aceștia ar fi comunicat pârâtei nemulțumirile lor în

ceea ce privește valoarea despăgubirilor stabilite de către evaluator prin

raportul de evaluare, conform înscrisului denumit Contestație și confirmării transmiterii

acestui înscris prin fax la nr. depuse la dosar, întrucât, din analiza acestor înscrisuri,

a constatat că numărul de fax nu coincide cu numărul de fax al pârâtei și

faptul că el datează din 2 noiembrie 2007 și nicidecum din 2 noiembrie 2008,

modificarea cifrei 7 în 8 fiind evidentă, reieșind astfel că reclamanții nu au

urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a

respingerii acțiunii introductive, pe cale de consecință, prima instanță a

respins și cererea de chemare în garanție.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocată de către chemata în garanție

SC T.C.E. SRL, prim instanță a reținut că, potrivit art. 13 din Legea nr. 247/2005,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constituit în subordinea

Cancelariei Primului Ministru, astfel încât nu se poate accepta faptul că

acesta nu justifică calitatea procesuală în cauză întrucât s-a încheiat

contractul de prestări servicii cu Cancelaria Primului Ministru.

Referitor la excepția

neefectuării procedurii concilierii, prima instanță a reținut că, în speță,

fiind vorba de o cerere incidentală, formulată în cursul unui litigiu pendinte,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., care se

referă la obligația reclamantului de a soluționa litigiul prin conciliere

directă cu cealaltă parte, înainte de introducerea cererii de chemare în

judecată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, au declarat recurs reclamanții,

fără să încadreze în drept criticile formulate, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii și, pe fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar

casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru judecarea

cauzei pe fond.

În motivarea căii de

atac, recurenții-reclamanți au arătat că în cauză au contestat decizia

reprezentând titlul de despăgubiri în ceea ce privește cuantumul stabilit,

solicitând emiterea unei decizii în completare pentru suma de 88.958 Euro, reprezentând

diferența dintre suma cuvenită și suma stabilită inițial.

Astfel, au susținut

că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei procedurii prealabile,

întrucât la data de 17 septembrie 2008 a fost contestată valoarea reținută prin

raportul de evaluare întocmit în cauză, contestație la care nu a primit răspuns,

emițându-se direct decizia de despăgubire, iar după comunicarea acesteia au

reiterat contestația împotriva cuantumului sumei reținute în decizie.

În opinia

recurenților-reclamanți, atitudinea pârâtei de a emite decizia pentru aceeași

sumă, deși a fost contestată, trebuie asimilată unui refuz nejustificat de

soluționare a plângerii inițiale al cărui obiect îl reprezintă tocmai evaluarea

terenului și implicit cuantumul despăgubirilor acordate, apreciind astfel că în

cauză sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În susținerea

recursului au fost invocate și prevederile art. 6 și art. 12 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului ce garantează accesul liber la justiție și

dreptul la un proces efectiv.

Pe fondul cauzei,

recurenții-reclamanți au arătat că prin raportul de evaluare întocmit în speță

nu au fost evidențiate bazele evaluării și nici metodele de evaluare, s-a

realizat o evaluare ipotetică, fără a fi avute în vedere standardele, normele

și recomandările A.N.E.V.A.R. și fără convocarea părților, ceea ce a condus la

o subevaluare evidentă.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar recurenții-reclamanți au reiterat criticile din recurs.

4 Apărarea

intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, arătând că

recurenții au contestat decizia în cauză direct la instanță, contrar

susținerilor acestora care nu au fost dovedite, nerespectând astfel prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Recurenții-reclamanți

au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Decizia nr. nr. 6470/FF emisă la data 19 decembrie 2008 de

intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care

s-a emis, în favoarea lor, titlul de plată în sumă de 2042 Euro.

Această decizie este,

necontestat, un act administrativ individual.

Potrivit art. 19 din

titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată și completată, deciziile adoptate

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu

contestație în condițiile Legii nr. 554/2004, modificată și completată.

Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, impune parcurgerea unei proceduri prealabile,

anterioare formulării acțiunii în justiție, conform art. 7 alin. (1), care

prevede „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa

solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă

aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar nerespectarea acestei

proceduri prealabile este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

În speță,

recurenții-reclamanți nu au formulat reclamație administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, înscrisul depus la dosar și intitulat „contestație”

prin care și-au exprimat nemulțumirea în ceea ce privește evaluarea terenului nu

poate fi apreciat ca reprezentând plângere prealabilă, întrucât recurenții nu au

adus dovezi cu privire la înregistrarea lui la autoritatea emitentă,

confirmarea prezentată neputând fi luată în considerare, astfel cum corect a

reținut prima instanță.

Recurenții -

reclamanți au formulat aceleași susțineri și la instanța de recurs, arătând că

s-au adresat autorității-pârâte în condițiile legii, însă nu au adus vreo

dovadă în sensul afirmațiilor.

În plus, contestația

împotriva raportului de evaluare vizează o operațiune administrativă anterioară

emiterii deciziei, care nu poate fi asimilată plângerii prealabile îndreptate

împotriva acesteia și nu exonerează partea de parcurgerea procedurii prealabile

conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

pronunțată în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat

de

M.E. și M.A. împotriva sentinței nr. 262/F/CA din 9 decembrie 2009 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.