ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 februarie 2009, reclamanții D.D. și D.H. au solicitat anularea deciziei nr.

4160 din 4 decembrie 2008 emisă de pârâta A.N.R.P. – C.C.S.D. și obligarea

pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să stabilească un alt cuantum al

despăgubirilor, ca urmare a reevaluării prețurilor pentru clădirile și

terenurile înscrise în C.F. 706 Câmpeni și C.F. 2559 Câmpeni, conform noului Cod

fiscal și prețului de piață ale imobilelor la valoarea actuală.

Reclamanții au mai solicitat

stabilirea despăgubirilor separat pentru fiecare, conform raportului de

evaluare care se va întocmi.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că despăgubirile pentru teren și construcții în valoare

de 109.944,40 RON stabilite prin decizia atacată au avut la bază sentința

civilă nr. 850 din 4 august 2004 a Tribunalului Alba, irevocabilă prin decizia nr.

2141 din 27 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar acestea

nu mai corespund valorii actuale a imobilelor și pârâta avea obligația să

procedeze la reevaluarea sumei cuvenite, potrivit standardelor internaționale

de evaluare.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 131/ CA din 2

iunie 2009, prin care a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamanți, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1, 8

și 18 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a avut în

vedere că actul administrativ atacat a fost emis de autoritatea pârâtă în

conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că dispozițiile art.

16 din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea

despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispozițiilor emise anterior

intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul Legii nr. 10/2001.

În cauză, s-a reținut că

pentru reclamanți cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă și titlul de despăgubiri se va emite

în baza acestei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că

hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora autoritatea intimată avea obligația să

transmită dosarul către evaluator pentru stabilirea corectă a cuantumului

despăgubirilor și baza standardelor internaționale de evaluare.

Recurenții au învederat că

în cauză a fost greșit aplicată decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată de

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât sentința

civilă nr. 850 din 4 august 2004 a Tribunalului Alba a rămas irevocabilă după

data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 și nici nu a stabilit cuantumul

despăgubirilor la suma de 109.944, 40 lei cum s-a reținut în hotărârea atacată.

În acest sens, s-a arătat că

instanța de fond nu a avut în vedere comunicările nr. 17.266/2006 și nr. 707.844/2007,

prin care secretariatul C.C.S.D. le-a comunicat inițial că pot opta pentru

punerea în executare a hotărârii judecătorești sau pentru trimiterea dosarului

la evaluator, iar după exprimarea opțiunii lor cu adresa nr. 705838 din 12

februarie 2007, s-a confirmat transmiterea dosarului lor pentru întocmirea

raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor Titlului VIII din Legea nr. 247/2005.

Ca argument pentru faptul că

despăgubirile stabilite prin sentința civilă nr. 850 din 4 august 2004 nu au

fost actualizate, a fost invocată de recurenți adresa nr. 802320/8061 din 10

iunie 2009 emisă de D.C.A. Legii nr. 10/2001.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru

următoarele considerente:

Prin decizia nr. 4.160 din 4

decembrie 2008 a C.C.S.D. s-a emis titlul de despăgubiri în cuantum de

109.994,40 lei în favoarea recurenților-reclamanți, reprezentând valoarea

despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinței civile nr. 850 din 4 august

2004 pronunțată de Tribunalul Alba, irevocabilă prin decizia nr. 214 din 27

februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Legalitatea acestei decizii

a fost corect constatată de instanța de fond, întrucât despăgubirile cuvenite

recurenților în baza Legii nr. 10/2001 au fost stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă și nu există temei legal pentru aplicarea procedurii

administrative instituite prin dispozițiile art. 16 din Cap. 5 al Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

Actul dedus judecății a fost

emis în conformitate cu decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care s-a statuat că

prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura

administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii și care au

fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005.

În același sens, s-a

pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 431 din 26 martie 2009,

reținând că persoanele îndreptățite ale căror notificări au fost soluționate

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 prin emiterea de către entitatea

investită de lege a unei decizii sau dispoziții motivate prin care s-a stabilit

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora,

contestate în instanță și soluționate, au beneficiat de toate garanțiile

reglementate de legea specială în vigoare, instanța pronunțându-se asupra

măsurilor reparatorii prin echivalent prin hotărâre definitivă și irevocabilă.

Din acest motiv, instanța de

contencios constituțional a considerat că, a recunoaște acestor persoane

posibilitatea de reevaluare a cuantumului despăgubirilor înseamnă a recunoaște o

cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 129

din Constituție, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii.

Cele două comunicări nr. 17.266/2006

și nr. 707.844/2007, indicate de recurenți, nu sunt relevante în soluționarea

cauzei, întrucât sunt anterioare deciziilor susmenționate pronunțate de Înalta

Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituțională, precum și deciziei nr.

1651 din 13 martie 2008 prin care C.C.S.D. a stabilit ca, în situația în care

cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001,

a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și

irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în

cuantumul prevăzut de aceasta.

În consecință, instanța de

fond a constatat corect că recurenții-reclamanți nu au dreptul la reevaluarea

despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și că nu

există temei pentru anularea titlului de despăgubire emis în favoarea lor de

către autoritatea intimată.

Pentru considerentele care

au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții D.H. și D.D. împotriva sentinței nr. 131/CA/2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.