ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1193 din 8

septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul D.E.C.

Instanța a reținut că petentul nu a

făcut dovada necesității acordării de către condamnat a unui sprijin material

familiei sale, totodată, fiind greu de presupus că în termen de 3 luni el s-ar

fi putut încadra în muncă pentru a-și ajuta material familia.

Prin decizia penală nr. 784/ A din 17

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței menționate. S-a

apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art.

453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul C.D.E. a declarat recurs.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și

numai o singură dată.

Din examinarea referatului de

anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul este fiul natural al

A.A. Mama sa, casnică, este căsătorită cu A.M., instalator sanitar, care

realizează un venit lunar de 7.700.000 lei. Din căsătorie au rezultat 4 copii:

două fetițe gemene în vârstă de 3 ani, S.C., în vârstă de 19 ani, muncitor,

realizând venituri de 4.400.000 lei lunar și C.E. în vârstă de 18 ani, elev la

Grupul Școlar – Arte și Meserii. Familia locuiește într-un apartament

proprietate personală, compus din 3 camere și dependințe.

Condamnatul a absolvit 8 clase la o

școală specială.

Având în vedere situația familiei

condamnatului, în raport cu prevederile art. 455 și ale art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de

întrerupere a executării pedepsei este legală și temeinică, întrucât nu s-a

dovedit existența unor împrejurări speciale care ar avea consecințe grave

pentru condamnat sau familia sa și care ar impune întreruperea executării

pedepsei de 5 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Astfel, veniturile familiei

(însumând 12.100.000 lei lunar), deși nu sunt de natură a acoperi integral

nevoile familiei, nu ar putea fi nici sporite în mod substanțial și pentru o

lungă durată prin punerea în libertate pe o perioadă de maximum 3 luni a

condamnatului. De asemenea, condamnatul nu a făcut dovada că ar avea o profesie

din care să realizeze venituri cu care să acopere nu numai propriile sale nevoi

ci și o parte importantă din nevoile familiei, el fiind doar absolvent a 8

clase la o școală specială.

Prin urmare, nu există împrejurări

speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei de către condamnat ar

avea consecințe grave pentru acesta ori pentru familie, condiție cerută de prevederile

textului menționat.

Dimpotrivă, întreruperea executării

pedepsei ar fi de natură să împovăreze familia, neexistând certitudinea că

petentul și-ar putea ajuta familia într-un termen de 3 luni, termen maxim

prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea

executării pedepsei.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile

atacate sunt legale și conforme probelor dosarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 120 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.D.E. împotriva deciziei penale nr. 784/ A din 17

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.