ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7476/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la data de 25 mai 2006 pe rolul Tribunalului

București, C.N.S.L.R.F. a solicitat anularea deciziei nr. 214 din 20 aprilie

2006 emisă de intimata Administrația Protocolului de Stat și obligarea acesteia

la restituirea imobilului situat în București, fie în natură, fie în

echivalent.

Prin sentința civilă nr. 622 din 30

aprilie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația

ca neîntemeiată.

În considerentele acestei sentințe,

prima instanță a reținut că decizia nr. 214 din 20 aprilie 2006 emisă de

intimată, prin care s-a respins notificarea cu motivarea că persoana juridică

notificatoare nu are calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, iar bunul solicitat se include în categoria celor

reglementate de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este legală.

Instanța a mai constatat că imobilul

în litigiu a aparținut patrimoniului sindical, aspect care nu a fost contestat,

iar din evidențele cadastrale întocmite la nivelul anului 1987, rezultă că

imobilul a fost înscris în proprietatea statului, în categoria de folosință

„dotări sanitare” posesorul fiind Institutul de Gerontologie și Geriatrie.

În ceea ce privește susținerea

contestatoarei, în sensul că se produce o denegare de dreptate, instanța de

fond a reținut că notificarea a fost respinsă pe motiv că imobilul nu se

încadrează în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel contestatoarea C.N.S.L.R.F. criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât prin respingerea contestației, instanța a comis o denegare

de dreptate, încălcând prevederile art. 3 C. civ.

A mai susținut, că instanța ar fi

trebuit să facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul depunerii

notificării, deoarece prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu

existau în această formă.

Procedând în acest mod, prima

instanță a aplicat legea în mod retroactiv.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea

Confederația Națională a Sindicatelor din România, cu motivarea că apelantei nu

i se închide accesul la justiție, având posibilitatea să promoveze o acțiune de

drept comun, atâta vreme cât Legea nr. 10/2001 exclude expres din domeniul său

de aplicare imobilele care au aparținut patrimoniului sindical.

A înlăturat ca nefondată și critica

referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât art.

8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost introdus prin

art. I pct. 14 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, nu cuprinde, în sine, nicio

dispoziție cu caracter retroactiv, iar aplicarea acestui text legal situațiilor

juridice nesoluționate la data intrării sale în vigoare nu constituie o

încălcare a principiului numai pentru viitor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea C.N.S.L.R.F. invocând pentru nelegalitate motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de

nelegalitate recurenta a susținut că ambele instanțe au aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind o normă lipsită de

conținut juridic, neincidentă, în cauză care nu-i exonerează de aplicarea

legii, atâta timp cât au formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Examinând decizia în raport de

motivul întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparținut patrimoniului

sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin

acte normative speciale.

În raport de această reglementare,

textul dă efecte de viitor unor raporturi juridice trecute, este o normă

juridică cu putere obligatorie și de imediată aplicare, astfel încât recursul

urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.N.S.L.R.F. împotriva deciziei nr. 161 din 4 martie

2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie

2008.