ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3336/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului București,

la 24 noiembrie 2004, reclamantul M.N.M. a contestat, în temeiul Legii nr.

10/2001, decizia nr. 346 din 21 septembrie 2004 emisă de A.P.P.S. prin care a

fost respinsă notificarea de restituire în natură a apartamentului nr. 10 din

imobilul situat în București, imobil preluat în mod abuziv, prin naționalizare,

în baza Decretului nr. 92/1950.

Soluționând litigiul, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 564 din 7 iunie 2005, a

respins acțiunea (contestația) formulată de reclamant. Această sentință a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a, care, prin decizia

civilă nr. 214 A din 28 aprilie 2006, a respins apelul declarat de reclamant.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 10035 din 7

decembrie 2006, a admis recursul declarat de reclamantul M.N.M. și a casat atât

decizia civilă nr. 214 A din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București cât și

sentința civilă nr. 564 din 7 iunie 2005 a Tribunalului București, trimițând

cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal. În considerentele deciziei, Înalta

Curte a motivat că prima instanță și instanța de apel au rezolvat procesul fără

a intra în cercetarea fondului.

Rejudecând pricina, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 600 din 24 aprilie 2007, a

admis acțiunea (contestația) formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 346

din 21 septembrie 2004 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o

dispoziție de restituire în natură, către reclamant, a apartamentului aflat în

litigiu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a motivat, în esență, că, în

calitate de moștenitor al foștilor proprietari, reclamantul este persoană

îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a

imobilului care a fost preluat de stat în mod abuziv.

Curtea de Apel București, secția a

III-a, prin decizia civilă nr. 647/A din 15 octombrie 2007, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva sentinței civile nr.

600 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului, secția a V-a. În cuprinsul deciziei,

curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentința primei instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 647/A

din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a, a declarat

recurs pârâta RA A.P.P.S. susținând, în esență, că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece reclamantul nu a făcut dovada dreptului de

proprietate al autorilor săi asupra imobilului și nici dovada calității de

moștenitor, așa încât acțiunea trebuia respinsă.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art. 1 și art. 9 din

această lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În prezentul litigiu, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin

decizia nr. 10035 din 7 decembrie 2006, a stabilit, cu caracter irevocabil, că,

prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul contestator a făcut atât dovada

proprietății autorului său asupra imobilului aflat în litigiu cât și dovada

calității de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, în înțelesul

Legii nr. 10/2001.

Decizia Înaltei Curți asupra

problemelor de drept dezlegate referitoare la dovada proprietății și a

calității reclamantului de persoană îndreptățită la restituire erau obligatorii

pentru judecătorii fondului, astfel încât Tribunalul București, rejudecând

pricina și admițând acțiunea, a aplicat corect dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. De asemenea, curtea de apel, confirmând hotărârea primei instanțe, a

pronunțat decizia cu aplicarea corectă a prevederilor art. 9 din Legea nr.

10/2001.

Susținerile făcute prin recursul

declarat de pârâtă că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al

autorilor săi asupra imobilului și nici dovada calității de moștenitor urmează

să fie respinse având în vedere tocmai decizia Înaltei Curți, obligatorie

pentru judecătorii care au rejudecat pricina, după casarea hotărârilor

pronunțate anterior.

Decizia Curții de Apel București

fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul

declarat de pârâtă. De altfel, pârâta, prin decizia nr. 11 din 10 ianuarie

2008, a dispus restituirea în natură a imobilului, decizie care a fost pusă în

executare prin procesul verbal încheiat de părți la 31 ianuarie 2008, acte ce

au fost depuse la dosar la termenul de la 26 mai 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 647 A din 15 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 mai 2008

.