ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4428/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat sub nr. 10697/107/2010 acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanții O.I.N. și S.A.A.I.

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză: - Să se constate că prin Decizia nr. 4882/FF/2008 Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a emis în favoarea reclamanților titlu de despăgubire în cuantum de 427.916 RON, conform raportului de evaluare nr. 5154/R din 08 aprilie 2008 în Dosar nr. 11342/FFCC/2007; - Să fie obligate pârâtele la plata despăgubirii acordate în cuantum de 427.916 RON, sumă actualizată în raport de indicele de inflație începând cu data emiterii Deciziei nr. 4882/FF/2008 și care să fie virată în contul reclamanților, anexat la cererea de opțiune, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare, pârâta a susținut în esență că nu are atribuții în procesul administrativ de acordare a despăgubirilor, entitatea cu astfel de atribuții fiind Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, astfel că nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu. Sub aspectul prematurității cererii se susține că termenul de emitere a titlului de plată este de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești, care în prezent nu există, despăgubirile ce se acordă în prezent efectuându-se până la cererea de opțiune nr. 3967/2008, iar cererea reclamanților are nr. 18.419/2010.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 187 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul de Finanțe și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui pârât. Instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții O.I.N. și S.A.A.I. în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar aflată în structura A.N.R.P.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în aceste proceduri fiind reprezentat prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, autoritatea publică care în această procedură are competențe de emitere a titlurilor de plată și înaintarea lor către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar pentru efectuarea plăților conform art. 18 din titlu VII din Legea nr. 247/2005. În concluzie, instanța a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, urmând ca acțiunea promovată împotriva acestuia să fie respinsă în consecință.

Pentru aceleași considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost respinsă de instanța de fond. Pe fondul cauzei deduse judecăți, instanța a reținut că prin Decizia nr. 4882/FF din 26 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlu de despăgubire reclamanților în cuantum de 427.916 RON, decizie rămasă definitivă. Spre valorificarea drepturilor conferite de această decizie, reclamanții au optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar, însă operațiunea de plată efectivă a acestor sume n-a fost finalizată până în prezent, fiind justificată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 62/2010 prin care s-a suspendat pe o perioadă de 2 ani emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamanții fiind îndreptățiți a opta potrivit acestui act normativ numai pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. În acest context a reținut instanța că cererea reclamanților este inadmisibilă, având în vedere că pentru realizarea drepturilor lor, reclamanții au formulat în sens formal numai o cerere de plată a despăgubirilor recunoscute prin Decizia nr. 4882/FF din 26 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cadrul procesual fixat, considerentele în fapt și în drept ale acțiunii, scopul acesteia duc la concluzia că în această cerere sunt de fapt două cereri, prima de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de emiterea a titlului de plată pentru suma de 427.916 RON, care justifică o dată în plus legitimarea procesuală pasivă a acesteia, iar cea de a doua constă în obligarea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea operațiunilor de plată concrete. În limitele acestui cadru procesual, Curtea observă că potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 "După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.

Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată." Opțiunea reclamanților, așa cum s-a reținut, a constat în acordarea despăgubirilor în numerar, astfel că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților era obligată a emite titlu de plată pentru suma de 427.916 RON și a remite acest titlu Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată efective. Însă, a reținut instanța de primă jurisdicție că prin art. III din O.U.G.

nr. 62/2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, dreptul de opțiune al reclamanților transformându-se în dreptul de a opta între conversia dreptului de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de plată. În acest context, în lipsa titlului de plată, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu poate efectua operațiunile de plată efective a despăgubirilor reclamate, cererea reclamanților cu acest obiect fiind inadmisibilă.

3. Recursul declarat de O.I.N. și S.A.A.I. Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenții au criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică. Recurenții au arătat că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede niciun termen, susținând că faptul de a condiționa soluționarea cererilor de opțiune cu privire la plata despăgubirilor, de elementul aleatoriu introdus de comisie, nu constituie o justificare pertinentă, care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a titlului de conversie și a titlului de plată.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, în funcție de care se vor soluționa cererile de opțiune cu privire la plata despăgubirilor, susțin recurenții că nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea cererilor de opțiune cu privire la plata despăgubirilor care-i sunt transmise comisiei. S-a arătat că particularului/cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul în care autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate. Recurenții apreciază că termenele și condițiile impuse de dispozițiile art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt incompatibile cu prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte de a emite un titlu de plată în favoarea acestora pentru suma de 427.916 RON. În cauza dedusă judecății se constată că a fost emisă Decizia nr. 4882/FF reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 427.916 RON, în favoarea recurenților.

În conformitate cu dispozițiile art. 18 1 Capitolul V 1 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, recurenții-reclamanți au valorificat decizia aflată în discuție, în sensul că au solicitat acordarea de despăgubiri în numerar, cererea privind opțiunea lor fiind înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 18419 din 17 iunie 2010. Înalta Curte reține că intimata-pârâtă recunoaște dreptul recurenților-reclamanți de a primi despăgubiri în numerar în cuantum de 427.916 RON, însă au fost invocate prevederile O.U.G.

nr. 62/2010 în conformitate cu care s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, dreptul de opțiune al reclamanților transformându-se în dreptul de a opta între conversia dreptului de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de plată. Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 14 1 alin. (3) din aceeași lege, titlul de plată se emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune.

Prin urmare, nu se poate reține un refuz nejustificat al autorității pârâte de a emite titlul de plată solicitat, atâta timp cât sunt prevederi legale exprese ce reglementează modalitatea de emitere a titlului de plată și care se impun a fi respectate. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere", situație ce nu se regăsește în speța de față, intimata-pârâtă argumentând legal imposibilitatea emiterii titlului de plată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de O.I.N. și S.A.A.I. împotriva Sentinței nr. 187 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV