ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4428/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat sub nr. 10697/107/2010

acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanții

O.I.N. și S.A.A.I. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P., solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța în cauză:

- Să se constate că

prin Decizia nr. 4882/FF/2008 Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor

a emis în favoarea reclamanților titlu de despăgubire în cuantum de 427.916

RON, conform raportului de evaluare nr. 5154/R din 08 aprilie 2008 în Dosar nr.

11342/FFCC/2007;

- Să fie obligate

pârâtele la plata despăgubirii acordate în cuantum de 427.916 RON, sumă

actualizată în raport de indicele de inflație începând cu data emiterii

Deciziei nr. 4882/FF/2008 și care să fie virată în contul reclamanților, anexat

la cererea de opțiune, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin întâmpinare

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității cererii de chemare

în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca

nefondată.

În motivare, pârâta a

susținut în esență că nu are atribuții în procesul administrativ de acordare a

despăgubirilor, entitatea cu astfel de atribuții fiind Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar, astfel că nu are legitimare procesuală

pasivă în acest litigiu. Sub aspectul prematurității cererii se susține că

termenul de emitere a titlului de plată este de 15 zile de la data existenței

disponibilităților bănești, care în prezent nu există, despăgubirile ce se

acordă în prezent efectuându-se până la cererea de opțiune nr. 3967/2008, iar

cererea reclamanților are nr. 18.419/2010.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 187

din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul de Finanțe

și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților formulată împotriva

acestui pârât.

Instanța a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții O.I.N. și S.A.A.I. în

contradictoriu cu Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar aflată în structura

A.N.R.P.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice nu are atribuții în procedura de acordare a despăgubirilor reglementată

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în aceste proceduri fiind reprezentat

prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, autoritatea

publică care în această procedură are competențe de emitere a titlurilor de

plată și înaintarea lor către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în

Numerar pentru efectuarea plăților conform art. 18 din titlu VII din Legea nr.

247/2005.

În concluzie,

instanța a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are

legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, urmând ca acțiunea promovată

împotriva acestuia să fie respinsă în consecință.

Pentru aceleași

considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost respinsă de instanța de

fond.

Pe fondul cauzei

deduse judecăți, instanța a reținut că prin Decizia nr. 4882/FF din 26

septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a

emis titlu de despăgubire reclamanților în cuantum de 427.916 RON, decizie

rămasă definitivă.

Spre valorificarea

drepturilor conferite de această decizie, reclamanții au optat pentru acordarea

de despăgubiri în numerar, însă operațiunea de plată efectivă a acestor sume

n-a fost finalizată până în prezent, fiind justificată de pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților de intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

62/2010 prin care s-a suspendat pe o perioadă de 2 ani emiterea titlurilor de

plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamanții fiind

îndreptățiți a opta potrivit acestui act normativ numai pentru conversia

titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

În acest context a

reținut instanța că cererea reclamanților este inadmisibilă, având în vedere că

pentru realizarea drepturilor lor, reclamanții au formulat în sens formal numai

o cerere de plată a despăgubirilor recunoscute prin Decizia nr. 4882/FF din 26

septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cadrul procesual fixat, considerentele în fapt și în drept ale acțiunii, scopul

acesteia duc la concluzia că în această cerere sunt de fapt două cereri, prima

de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de

emiterea a titlului de plată pentru suma de 427.916 RON, care justifică o dată

în plus legitimarea procesuală pasivă a acesteia, iar cea de a doua constă în

obligarea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la efectuarea

operațiunilor de plată concrete.

În limitele acestui

cadru procesual, Curtea observă că potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 "După emiterea titlurilor de despăgubire aferente,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza

acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau

un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în

termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea

conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de

plată."

Opțiunea

reclamanților, așa cum s-a reținut, a constat în acordarea despăgubirilor în

numerar, astfel că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților era

obligată a emite titlu de plată pentru suma de 427.916 RON și a remite acest

titlu Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării

operațiunilor de plată efective.

Însă, a reținut

instanța de primă jurisdicție că prin art. III din O.U.G. nr. 62/2010 s-a

suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr.

247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act

normativ, dreptul de opțiune al reclamanților transformându-se în dreptul de a

opta între conversia dreptului de despăgubire în acțiuni emise de Fondul

"Proprietatea" și expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut

mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de

plată.

În acest context, în

lipsa titlului de plată, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar nu

poate efectua operațiunile de plată efective a despăgubirilor reclamate, cererea

reclamanților cu acest obiect fiind inadmisibilă.

de O.I.N. și S.A.A.I.

Prin motivele de

recurs formulate în cauză, recurenții au criticat soluția instanței de fond ca

nelegală și netemeinică.

Recurenții au arătat

că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în

care Legea nr. 247/2005 nu prevede niciun termen, susținând că faptul de a

condiționa soluționarea cererilor de opțiune cu privire la plata

despăgubirilor, de elementul aleatoriu introdus de comisie, nu constituie o

justificare pertinentă, care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil

a titlului de conversie și a titlului de plată.

Criteriul aleatoriu

stabilit de comisie, în funcție de care se vor soluționa cererile de opțiune cu

privire la plata despăgubirilor, susțin recurenții că nu prezintă o garanție

suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea cererilor de

opțiune cu privire la plata despăgubirilor care-i sunt transmise comisiei.

S-a arătat că

particularului/cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru

ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul în care autoritatea

învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură

drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.

Recurenții apreciază

că termenele și condițiile impuse de dispozițiile art. 3 lit. h) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 sunt incompatibile cu prevederile art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu art. 1

din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată

că recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate exercitat de

instanța de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte de a emite un

titlu de plată în favoarea acestora pentru suma de 427.916 RON.

În cauza dedusă

judecății se constată că a fost emisă Decizia nr. 4882/FF reprezentând titlul

de despăgubire în cuantum de 427.916 RON, în favoarea recurenților.

În conformitate cu

dispozițiile art. 18

1

Capitolul V

1

al Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, recurenții-reclamanți au valorificat decizia aflată în

discuție, în sensul că au solicitat acordarea de despăgubiri în numerar,

cererea privind opțiunea lor fiind înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr.

18419 din 17 iunie 2010.

Înalta Curte reține

că intimata-pârâtă recunoaște dreptul recurenților-reclamanți de a primi

despăgubiri în numerar în cuantum de 427.916 RON, însă au fost invocate

prevederile O.U.G. nr. 62/2010 în conformitate cu care s-a suspendat emiterea

titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o

perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ,

dreptul de opțiune al reclamanților transformându-se în dreptul de a opta între

conversia dreptului de despăgubire în acțiuni emise de Fondul

"Proprietatea" și expectativa expirării termenului de 2 ani prevăzut

mai sus, termen de la care se va relua procedura de emitere a titlurilor de

plată.

Potrivit

dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 14

1

alin. (3) din aceeași lege, titlul de plată se emite în termen de 15 zile

calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea

înregistrării cererilor de opțiune.

Prin urmare, nu se

poate reține un refuz nejustificat al autorității pârâte de a emite titlul de

plată solicitat, atâta timp cât sunt prevederi legale exprese ce reglementează

modalitatea de emitere a titlului de plată și care se impun a fi respectate.

Potrivit art. 2 lit.

h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, refuzul nejustificat de

a soluționa o cerere este definit ca fiind "exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere", situație ce nu se

regăsește în speța de față, intimata-pârâtă argumentând legal imposibilitatea

emiterii titlului de plată.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de O.I.N. și S.A.A.I. împotriva Sentinței nr. 187 din 7 iunie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV