ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 140/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține cele ce succed: Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 189 din 1 martie 2006, a admis contestația formulată de W.E. în contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Sibiu și SC T. SA Sibiu; a fost anulată dispoziția nr. 158 din 24 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Sibiu în temeiul Legii nr. 10/2001 și, drept consecință, au fost obligați intimații să emită fiecare o dispoziție prin care să acorde contestatoarei în compensare alte bunuri sau servicii ori să-i propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor și apoi să predea dispoziția împreună cu întreaga documentație Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Primarul municipiului Sibiu pentru terenul de 464 mp cu nr.top.

4049/1/1/2, 4049/1/5/2/2/2 din C.F. 19867 Sibiu și pentru terenul înscris în C.F. 10546 Sibiu, nr.top. 4049/1/1/1, 4049/1/5/2/2/1 în suprafață de 566 mp, iar intimata SC T. SA pentru construcțiile edificate și notate în C.F. 10546 Sibiu nr.top. 4049/1/1/1, 4049/1/5/2/2/1 cu destinația de cantină și seră. Prin considerentele hotărârii se arată că proprietatea antecesoarei contestatoarei, constând în imobilul dedus judecății în prezenta cauză, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul legilor nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare și nr. 177/1947 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 187/1945. Reține instanța că restituirea în natură nu este posibilă, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3), art. 21, art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 118/A din 23 martie 2001 a respins ca nefondate apelurile declarate de contestatoare și intimata SC T. SA Sibiu pentru considerentele ce urmează. Critica formulată de intimată referitoare la nedepunerea notificării la această societate nu poate fi primită față de dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deținea imobilul. De altfel, apelanta nu a contestat că deține imobilul așa încât chiar dacă procedura prealabilă nu a fost îndeplinită de contestatoare cererea nu este inadmisibilă sau prematură ci, dimpotrivă, îi deschide calea demersului judiciar.

Și apelul contestatoarei este nefondat deoarece terenul în suprafață de 494 mp a făcut parte din suprafața de 996 mp înscrisă în C.F. 10546 Sibiu sub nr.top. 4049/1/1 și 4049/1/5/2/2, teren pe care este construit un bloc de locuințe cu patru nivele, spațiu verde, trotuare și parcare aferentă, aceasta fiind îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent. Împotriva deciziei a declarat recurs intimata SC T. SA Sibiu criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6 și C. proc. civ. pentru considerentele ce succed. Instanțele au ignorat cadrul procesual stabilit de contestatoare deoarece prin cererea precizatoare de la fila 133 din dosarul primei instanțe, aceasta și-a manifestat intenția clară de a se judeca exclusiv cu emitentul dispoziției atacate.

Acțiunea formulată față de recurentă este prematur introdusă, întrucât primăria nu a identificat unitatea deținătoare. Contestatoarea nu a făcut dovada remiterii notificării către recurent, așa încât acesta nu putea emite o decizie sau dispoziție motivată. Pe fondul cauzei, se arată că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991 deoarece terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Contestatoarea, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului deoarece, chiar dacă a fost o greșeală de exprimare, intenția sa a fost clară și fără echivoc în sensul că a dorit să cheme în judecată ambele intimate. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate, instanța constată următoarele: Critica referitoare la schimbarea cadrului procesual stabilit de contestatoare, art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., în sensul că nu a înțeles să cheme în judecată pe recurentă este nefondată, față de conținutul cererii precizatoare de acțiune de la fila 66 dosar fond. Potrivit dispozițiilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă în procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 o are entitatea deținătoare a bunului ori, în cazul societăților comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a legii, autoritatea implicată în privatizare. Recurenta, prin cele două hotărâri de fond, a fost obligată să emită dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea contestației pentru imobilele din C.F.

10546 Sibiu nr. top. 4049/1/1/1 și 4049/1/5/2/2/1. Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 72 din 17 ianuarie 2002 la Biroul Notarului Public B.L., SC T. SA Sibiu a înstrăinat imobilul situat în Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 137, reprezentat de cantină și seră, intabulat în C.F. 10546 Sibiu nr.top. 4049/1/1/1 și 4049/1/5/2/2/1 către SC S.C. SRL (fila 84 dosar primă instanță). Drept urmare, recurenta nu are calitate procesuală în sensul Legii nr. 10/2001 întrucât nu are calitate de persoană deținătoare a bunului preluat abuziv. Pentru considerentele arătate, instanța, reținând incidența dispozițiilor pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. va admite recursul declarat. Ca atare, va fi modificată decizia în parte în sensul admiterii apelului declarat de SC T. SA împotriva sentinței, pe care o va schimba în parte în sensul respingerii contestației față de această parte pentru lipsa calității procesuale pasive. Dat fiind poziția de parte câștigătoare în proces, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată reclamanta la 1190 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC T. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 118/A din 23 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică în parte decizia în sensul că admite apelul declarat de SC T. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 189 din 1 martie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge contestația în contradictoriu cu SC T. SA Sibiu, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Obligă pe reclamanta W.E. la plata sumei de 1190 cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.