ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6060/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a computat din pedeapsă arestul preventiv de la 24 august 2004 la 13 decembrie 2004. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.429.647 lei despăgubiri civile către SC P. SA Ploiești. S-a dispus confiscarea obiectelor care au servit la comiterea furtului de către inculpat care a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 29 iulie 2004, inculpatul împreună cu alte persoane rămase neidentificate, cu ajutorul unei instalații artizanale, montată în conducta P. ce traversează comuna Jilava, jud. Ilfov folosindu-se și de un autoturism înmatriculat a sustras cantitatea de 200 litri motorină Euro Diesel aparținând SC P. SA Ploiești. Prin decizia penală nr. 406 din 25 mai 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut achitarea cu motivarea că fapta lui nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei solicitând aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării sub supraveghere prevăzută de art. 86 1 C. pen., motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 86 1 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă între altele se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. În cauză inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani. Față de inculpat s-a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare de către instanța de fond fără o motivare corespunzătoare. În absența apelului procurorului acestea au rămas aplicate. Potrivit actelor dosarului inculpatul se dovedește un individ periculos care împreună cu alte persoane fură combustibili din conducte.

În acest sens și-a construit instalații artizanale care cu siguranță nu au fost folosite prima dată însă în lipsa unei cercetări laborioase instanțele au fost obligate să se rezume la fapta dedusă judecății. Față de împrejurările concrete ale faptei, și față de pericolul pe care-l prezintă făptuitorul, în nici un caz nu se poate aprecia că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., s-ar putea realiza prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei și că inculpatul nu va mai comite infracțiuni. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 406 din 25 mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2006.