ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6060/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 26

ianuarie 2006 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul N.M., la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., și alin. (3) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a computat din pedeapsă arestul

preventiv de la 24 august 2004 la 13 decembrie 2004.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 2.429.647 lei despăgubiri civile către SC P. SA Ploiești.

S-a dispus confiscarea obiectelor

care au servit la comiterea furtului de către inculpat care a fost obligat și

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în noaptea de 29 iulie 2004, inculpatul împreună cu alte

persoane rămase neidentificate, cu ajutorul unei instalații artizanale, montată

în conducta P. ce traversează comuna Jilava, jud. Ilfov folosindu-se și de un

autoturism înmatriculat a sustras cantitatea de 200 litri motorină Euro Diesel

aparținând SC P. SA Ploiești.

Prin decizia penală nr. 406 din 25

mai 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului

care a cerut achitarea cu motivarea că fapta lui nu prezintă pericolul social

al unei infracțiuni.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a

pedepsei solicitând aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea

executării sub supraveghere prevăzută de art. 86

1

C. pen., motiv de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 86

1

C. pen.,

instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă

între altele se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de

comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu

va mai săvârși infracțiuni.

În cauză inculpatul a comis o

infracțiune de furt calificat care se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18

ani.

Față de inculpat s-a făcut aplicarea

circumstanțelor atenuante judiciare de către instanța de fond fără o motivare

corespunzătoare. În absența apelului procurorului acestea au rămas aplicate.

Potrivit actelor dosarului

inculpatul se dovedește un individ periculos care împreună cu alte persoane

fură combustibili din conducte. În acest sens și-a construit instalații

artizanale care cu siguranță nu au fost folosite prima dată însă în lipsa unei

cercetări laborioase instanțele au fost obligate să se rezume la fapta dedusă

judecății.

Față de împrejurările concrete ale

faptei, și față de pericolul pe care-l prezintă făptuitorul, în nici un caz nu

se poate aprecia că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., s-ar putea

realiza prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei și că inculpatul nu va mai

comite infracțiuni.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 406 din 25 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200

lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

octombrie 2006.