ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr.596 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu. A lipsit intimata parte civilă SC „P”. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului și reaprecierea pedepsei către minimul special prevăzut de lege. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, reducerea pedepsei nefiind cu nimic justificată. În ultimul cuvânt, recurentul a cerut reducerea pedepsei. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.699 din 5 august 2002 pronunțată de Tribunalul București a fost condamnat inculpatul S.V.

la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c din Codul penal. Inculpatul a fost totodată obligat să plătească despăgubiri în sumă de 4.366.914 lei părții civile SC „P”. Instanța a reținut în fapt că în luna octombrie 2001 inculpatul împreună cu mai multe persoane, în timpul nopții și în mod repetat, a sustras cantitatea totală de 800 litri benzină dintr-o conductă ce tranzita comuna Periș și aparținea SC „P”. Apelul declarat de inculpat în cauză a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București prin decizia penală nr.596 din 2 octombrie 2002. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reluând motivul invocat în apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.

Recursul nu este fondat. Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a,g și alin.3 lit.a din Codul penal -cu încadrarea juridică modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.207/2000 –este pedepsită de lege cu închisoare de la 4 la 18 ani. Condamnând pe inculpat la 4 ani închisoare, instanțele au ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege precum și de celelalte criterii de individualizare menționate în art.72 Cod penal. S-au avut în vedere atât sinceritatea inculpatului și lipsa antecedentelor penale, cât și gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, frecvența acestora, modul concret în care a sustras cei 800 litri de benzină: noaptea, împreună cu mai multe persoane printre care și minori și folosind o instalație artizanală montată pe conductă.

S-au luat în considerare totodată, prevederile art.52 Cod penal privind scopul preventiv-educativ al pedepsei. În aceste condiții, instanța de apel a menținut în mod justificat soluția pronunțată de instanța de fond. În consecință, urmează să se respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr.596 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 aprilie 2002 la 14 februarie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2003.