ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 946

din 8 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.A. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În conformitate cu art. 61 C. pen.,

revocă beneficiul liberării condiționate, privind restul de pedeapsă de 955

zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni și 11 zile

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 26 august 1996, a

Judecătoriei sector 5 București, pe care-l contopește cu pedeapsa de 6 ani,

inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 10 octombrie 2001, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat instalația artizanală, 3 bidoane din plastic și un

cuțit de vânătoare.

A dispus restituirea către martora

C.L. a ceasului de mână.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat

pe inculpat la 5.793.222 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P.

S.A.

A obligat pe inculpat la 2.500.000

lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu avocat

oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în noaptea de 9 octombrie 2001, inculpatul, împreună cu alte două

persoane rămase neidentificate, a sustras din conducta SC P. SA, ce traversează

comuna Chiajna, jud. Ilfov, folosind o instalație artizanală, 75 litri produs petrolier.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul Parchetului, s-a criticat

nelegalitatea și netemeinicia sentinței pentru următoarele motive:

pedeapsă neexecutat;

civile;

pronunța, cu privire la bunurile lăsate în custodie numitei C.L.

Inculpatul a criticat în principal

sentința, pentru greșita condamnare, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei

spre minimul special prevăzut de lege.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței apelate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, conform

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul Parchetului este

fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.

S-a apreciat că într-adevăr restul

de executat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni și 11 zile a fost greșit calculat

așa cum greșit s-a soluționat și latura civilă.

Că inculpatul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că pedeapsa aplicată

corespunde cerințelor dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, critica vizând greșita condamnare susținând că nu el a

săvârșit fapta.

Curtea, examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., cât și

alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat.

Din materialul probator administrat

în cauză rezultă vinovăția inculpatului, apărările acestuia fiind verificate,

ocazie cu care s-a constatat nesinceritatea inculpatului.

Așa cum pe larg s-a motivat în

hotărârea instanței de fond, toate probele din dosar conduc la concluzia

vinovăției inculpatului, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața

locului, planșele fotografice, proces-verbal de percheziție domiciliară

corporală, buletinul de analiză, coroborate cu declarațiile martorilor.

Susținerile inculpatului în sensul

nevinovăției sale, verificate fiind s-au dovedit a fi nesincere, astfel că

acesta nu a putut explica prezența ceasului, lângă cele 3 canistre pline cu

benzină și a butoaielor din tablă găsite la domiciliu.

Nici reducerea pedepsei nu se

impune, pedeapsa aplicată corespunzând cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen.

și art. 52 C. pen.

Cum, examinând cauza din oficiu nu

se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să se respingă recursul

declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 834 din 17 decembrie

2002, a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.A., împotriva deciziei nr. 834 din 17 decembrie 2002, a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2001, la zi.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.