ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2831/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 946 din 8 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În conformitate cu art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate, privind restul de pedeapsă de 955 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni și 11 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2039 din 26 august 1996, a Judecătoriei sector 5 București, pe care-l contopește cu pedeapsa de 6 ani, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 10 octombrie 2001, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat instalația artizanală, 3 bidoane din plastic și un cuțit de vânătoare.

A dispus restituirea către martora C.L. a ceasului de mână. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 5.793.222 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P. S.A. A obligat pe inculpat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 9 octombrie 2001, inculpatul, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate, a sustras din conducta SC P. SA, ce traversează comuna Chiajna, jud. Ilfov, folosind o instalație artizanală, 75 litri produs petrolier. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

În apelul Parchetului, s-a criticat nelegalitatea și netemeinicia sentinței pentru următoarele motive: 1. Greșita calculare a restului de pedeapsă neexecutat; 2. Greșita soluționare a laturii civile; 3. Omisiunea instanței de a se pronunța, cu privire la bunurile lăsate în custodie numitei C.L. Inculpatul a criticat în principal sentința, pentru greșita condamnare, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul Parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat. S-a apreciat că într-adevăr restul de executat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni și 11 zile a fost greșit calculat așa cum greșit s-a soluționat și latura civilă.

Că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că pedeapsa aplicată corespunde cerințelor dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, critica vizând greșita condamnare susținând că nu el a săvârșit fapta. Curtea, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., cât și alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, apărările acestuia fiind verificate, ocazie cu care s-a constatat nesinceritatea inculpatului. Așa cum pe larg s-a motivat în hotărârea instanței de fond, toate probele din dosar conduc la concluzia vinovăției inculpatului, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, proces-verbal de percheziție domiciliară corporală, buletinul de analiză, coroborate cu declarațiile martorilor.

Susținerile inculpatului în sensul nevinovăției sale, verificate fiind s-au dovedit a fi nesincere, astfel că acesta nu a putut explica prezența ceasului, lângă cele 3 canistre pline cu benzină și a butoaielor din tablă găsite la domiciliu. Nici reducerea pedepsei nu se impune, pedeapsa aplicată corespunzând cerințelor prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen. Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 834 din 17 decembrie 2002, a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei nr. 834 din 17 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2001, la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.