ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1129 DIN 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a C. pen., condamnarea inculpatului C.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare și două pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2005 la 19 noiembrie 2005. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului. În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical de specialitate până la însănătoșire (referitor la bolile de natură psihică). În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei țevi metalice (corp delict), folosită de inculpat la săvârșirea faptelor. În latura civilă, instanța a luat act că părțile vătămate C.V.

și C.L., nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că la data de 29 iunie 2005, pe fondul unor conflicte preexistente aflându-se în locuința comună, inculpatul C.V. a aplicat cu o țeavă metalică mai multe lovituri în zona capului părților vătămate C.V. (soția sa) și C.L. (fiica sa), cauzându-le traumatisme cranio-cerebrale cu facturi multiple. S-a reținut că din raportul de expertiză medico-legală nr. A I/9042/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.L. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu și de corp dur, care au necesitat 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A I/9041/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un corp dur (posibil țeavă metalică), care au necesitat 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și care nu i-au pus viața în primejdie. Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A 5/3576/2006 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice: plăgi contuze, parietale dreapta și frontale, hemosinus, otoragie dreapta, escoriații malare stângi, care au putut fi produse la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un corp dur, care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, și nu i-au pus viața în primejdie.

Instanța a reținut că fapta inculpatului, probată cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor C.L.O., G.A., M.L. și M.C., care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., aflate în concurs real. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. (buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, regretul sincer de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului, sinceritatea sa) și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în baza cărora s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, este de natură să asigure îndeplinirea scopului sancționator și preventiv-educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

Instanța de fond a considerat că este oportună și obligarea inculpatului la tratament medical de specialitate pentru bolile psihice de care suferă, tratament care va fi urmat și pe perioada executării pedepsei, astfel încât la momentul punerii în libertate a inculpatului acesta să nu mai prezinte pericol pentru familia sa în cazul apariției unor stări conflictuale. Împotriva acestei sentința a declarat apel inculpatul C.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță, solicitând în conformitate cu art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a acesteia. Prin decizia penală nr. nr. 849 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul inculpatului împotriva sus arătatei sentințe care a fost desființată în partea penală și în fond, s-a înlăturat art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și art. 350 C. proc. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani conform art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) și alin. (3) lit. f) C. pen. S-a atras inculpatului atenția asupra art. 86 4 C. pen. Împotriva deciziei Curții în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a criticat-o sub aspectul greșitei individualizări a modului de executare a pedepsei aplicate inculpatului, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A solicitat admiterea recursului casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere că apelul a fost greșit admis.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că instanța de fond a aplicat inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa aplicată inculpatului până la 3 ani închisoare, considerând că instanța de apel nu avea nici un motiv pentru schimbarea modalității de executare a sancțiunii penale aplicate. Examinând decizia recurată în raport de motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Pe baza probelor administrate, primele instanțe au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, inculpatul fiind condamnat pentru două fapte de tentativă de omor, prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., comise asupra soției și fiicei lui.

Cu referire la individualizarea pedepsei și la stabilirea modalității de executare, Înalta Curte constată că primele instanțe au acordat largi circumstanțe atenuante inculpatului, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. La stabilirea acestui cuantum instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pe de o parte gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de omor calificat, dar și pericolul social concret al faptei inculpatului care le-a lovit pe cele două părți vătămate, ca urmare a numeroaselor neînțelegeri provocate de soția sa C.V., bolnavă psihic. Pericolul social concret al faptei inculpatului este relevat și de împrejurarea că leziunile suferite, au pus viața în pericol, numai uneia dintre părțile vătămate.

Pe de altă parte instanțele au avut în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este în vârstă de 60 de ani este singurul întreținător al familiei și în special al soției care, datorită bolii psihice de care suferă are nevoie de îngrijire permanentă. Aceste împrejurări au format instanței de apel convingerea că reeducarea inculpatului se poate realiza chiar fără privare de libertate, în condițiile art. 86 1 C. pen., și a unei supravegheri permanente pe o durată de 5 ani din partea S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul București. Și instanța de recurs apreciază că în raport de considerentele arătate și de împrejurarea că inculpatul a executat în arest preventiv 4 luni și 20 de zile, iar după revocarea măsurii de prevenție a avut o conduită foarte bună, există posibilitatea reeducării inculpatului fără privare de libertate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală iar recursul parchetului este nefondat, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să îl respingă ca atare. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 849/ A din 21 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 martie 2007.