ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1129

DIN 12 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală,

s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a C. pen., condamnarea

inculpatului C.V., la două pedepse de câte 3 ani închisoare și două pedepse

complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să

execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 29 iunie 2005 la

19 noiembrie 2005.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 113 C. pen.,

inculpatul a fost obligat la tratament medical de specialitate până la

însănătoșire (referitor la bolile de natură psihică).

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unei țevi metalice (corp delict), folosită de

inculpat la săvârșirea faptelor.

În latura civilă, instanța a

luat act că părțile vătămate C.V. și C.L., nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut, în esență, că la data de 29 iunie 2005, pe fondul

unor conflicte preexistente aflându-se în locuința comună, inculpatul C.V. a

aplicat cu o țeavă metalică mai multe lovituri în zona capului părților

vătămate C.V. (soția sa) și C.L. (fiica sa), cauzându-le traumatisme

cranio-cerebrale cu facturi multiple.

S-a reținut că din raportul

de expertiză medico-legală nr. A I/9042/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina

Minovici a rezultat că partea vătămată C.L. a prezentat leziuni traumatice care

s-au putut produce la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu și de corp dur, care

au necesitat 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și

care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. A I/9041/2005 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a rezultat

că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce

la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un corp dur (posibil țeavă metalică),

care au necesitat 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin

complicații și care nu i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de nouă

expertiză medico-legală nr. A 5/3576/2006 al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici a

rezultat că partea vătămată C.V. a prezentat leziuni traumatice: plăgi contuze,

parietale dreapta și frontale, hemosinus, otoragie dreapta, escoriații malare

stângi, care au putut fi produse la data de 29 iunie 2005 prin lovire cu un

corp dur, care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, și nu i-au pus

viața în primejdie.

Instanța a reținut că fapta

inculpatului, probată cu declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor C.L.O., G.A., M.L. și M.C., care se coroborează cu declarația de

recunoaștere a inculpatului, întrunește elementele constitutive a două

infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzute de art. 20 raportat la art.

174 – art. 175 lit. c) C. pen., aflate în concurs real.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

și c) C. pen. (buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei,

regretul sincer de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului,

sinceritatea sa) și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72

C. pen., în baza cărora s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 3

ani închisoare, este de natură să asigure îndeplinirea scopului sancționator și

preventiv-educativ al pedepsei, conform art. 52 C. pen.

Instanța de fond a

considerat că este oportună și obligarea inculpatului la tratament medical de

specialitate pentru bolile psihice de care suferă, tratament care va fi urmat

și pe perioada executării pedepsei, astfel încât la momentul punerii în

libertate a inculpatului acesta să nu mai prezinte pericol pentru familia sa în

cazul apariției unor stări conflictuale.

Împotriva acestei sentința a

declarat apel inculpatul C.V., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță, solicitând în

conformitate cu art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a

acesteia.

Prin decizia penală nr. nr. 849

din 21 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

a fost admis apelul inculpatului împotriva sus arătatei sentințe care a fost

desființată în partea penală și în fond, s-a înlăturat art. 71 – art. 64 lit.

a) și b) C. pen. și art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani conform art. 86

2

C.

pen.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul a fost obligat să respecte măsurile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) și alin. (3) lit. f) C. pen.

S-a atras inculpatului

atenția asupra art. 86

4

C. pen.

Împotriva deciziei Curții în

termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

care a criticat-o sub aspectul greșitei individualizări a modului de executare

a pedepsei aplicate inculpatului, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A solicitat admiterea recursului casarea hotărârii

atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere că apelul a

fost greșit admis.

În motivarea acestei cereri

s-a arătat că instanța de fond a aplicat inculpatului circumstanțele atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., coborând pedeapsa

aplicată inculpatului până la 3 ani închisoare, considerând că instanța de apel

nu avea nici un motiv pentru schimbarea modalității de executare a sancțiunii

penale aplicate.

Examinând decizia recurată

în raport de motivul de recurs formulat care va fi analizat prin prisma cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul parchetului este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Pe baza probelor

administrate, primele instanțe au stabilit o stare de fapt conformă cu

realitatea, inculpatul fiind condamnat pentru două fapte de tentativă de omor,

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., comise

asupra soției și fiicei lui.

Cu referire la

individualizarea pedepsei și la stabilirea modalității de executare, Înalta

Curte constată că primele instanțe au acordat largi circumstanțe atenuante

inculpatului, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. La stabilirea

acestui cuantum instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând pe de o parte gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii de omor calificat, dar și pericolul social

concret al faptei inculpatului care le-a lovit pe cele două părți vătămate, ca urmare

a numeroaselor neînțelegeri provocate de soția sa C.V., bolnavă psihic.

Pericolul social concret al faptei inculpatului este relevat și de împrejurarea

că leziunile suferite, au pus viața în pericol, numai uneia dintre părțile

vătămate.

Pe de altă parte instanțele

au avut în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este

în vârstă de 60 de ani este singurul întreținător al familiei și în special al

soției care, datorită bolii psihice de care suferă are nevoie de îngrijire

permanentă.

Aceste împrejurări au format

instanței de apel convingerea că reeducarea inculpatului se poate realiza chiar

fără privare de libertate, în condițiile art. 86

1

C. pen., și a unei

supravegheri permanente pe o durată de 5 ani din partea S.P.V.R.S.I. de pe

lângă Tribunalul București.

Și instanța de recurs

apreciază că în raport de considerentele arătate și de împrejurarea că

inculpatul a executat în arest preventiv 4 luni și 20 de zile, iar după

revocarea măsurii de prevenție a avut o conduită foarte bună, există

posibilitatea reeducării inculpatului fără privare de libertate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală iar recursul

parchetului este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., să îl respingă ca atare.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 849/ A din 21 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 21 martie 2007.