ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 656/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 650 din 27 iunie

2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul

N.M. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

și alin. (3) lit. a) C. pen.

Pe durata executării pedepsei

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive

de la 14 decembrie 2001, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a arestului.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile S.N.P. „P.” S.A. sucursala P.P., suma de 891.477 lei cu

titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.M. a instrumentului de perforare

conductă, folosit la săvârșirea faptei.

Prin aceeași sentință, în temeiul

art. 357 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a calului

aflat în custodia numitului D.I., conform procesului verbal încheiat de poliție

la data de 20 februarie 2001, precum și restituirea căruței aflată la Postul de

poliție Periș.

Diferit, în temeiul art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând

onorariu de avocat, cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 20 februarie 2001,

organele de poliție din cadrul Biroului de poliție Snagov, județul Ilfov, au

fost sesizate de agenți de pază din cadrul firmei „B.” cu privire la faptul că,

în jurul orelor 11

00

, au surprins, în zona denumită V. 1, Pădurea

Burias, comuna Periș, județul Ilfov, zona tranzitată de conducta de produs

petrolier aparținând S.C. „P.” S.A., 3 indivizi de naționalitate romi, ce se

deplasau cu o căruță și care la vederea autovehiculului ARO al firmei, au

părăsit căruța pe care au abandonat-o în câmp, după care au dispărut.

Cu ocazia cercetării la fața

locului, s-a găsit o căruță din scândură nevopsită, cu roți cu anvelope din

cauciuc, tractată de un cal roib, animal ce prezenta drept caracteristică o

steluță albă pe frunte, în care se aflau două butoaie din tablă cu o capacitate

de câte 200 litri fiecare, din care unul plin cu produs petrolier, 4 recipienți

din material plastic, trei cu o capacitate de câte 60 litri fiecare și unul cu

o capacitate de 11 litri, goale și care prezentau miros specific de benzină.

Organele de poliție au realizat un

experiment judiciar, care a constat în deshămarea calului ce tracta căruța

abandonată și lăsarea acestuia liber.

După lăsarea sa în libertate, calul

a condus organele de poliție la domiciliul numitului B.I. din comuna Niculești,

care a arătat că animalul i-a aparținut timp de 5 ani, dar că l-a înstrăinat la

data de 9 februarie 2001, în schimbul unui armăsar, unui cetățean din comuna

Butimanul, identificat în persoana numitului S.G., cunoscut în zonă ca samsar

de animale care, la rândul lui, l-a vândut la data de 18 februarie 2002, unor

indivizi de naționalitate romi, identificată în persoana numiților N.M. și

N.G.F.

În urma acestor dovezi s-a efectuat

o percheziție la domiciliul celor două persoane suspecte, în urma căreia a fost

găsit, într-o geacă imitație din piele de culoare neagră, un corp metalic din

fier cu lungime de 18 cm în formă conică, cu diametrul de 18 mm la baza mare și

8 mm la baza mică, instrument ce se folosește la perforarea conductelor

petroliere.

În urma verificărilor de laborator

efectuate, s-a constatat că produsul petrolier aflat în butoiul găsit în atelajul

abandonat, corespunde sortimentului de benzină premium cu plumb, care este

tranzitat pe conducta magistrală Ploiești – București ce traversează pădurea

Burias.

Prejudiciul cauzat prin infracțiune

a fost acoperit prin restituirea părții vătămate a cantității de produs

petrolier sustras.

Împotriva hotărârii pronunțată de

prima instanță, a declarat apel inculpatul N.M., pe care a criticat-o cu

privire la greșita sa condamnare, întrucât din probele existente la dosar nu

rezultă cu certitudine că el este autorul faptei, motiv pentru care a solicitat

a se dispune achitarea sa.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 610/A din 24 septembrie 2002, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul N.M. cu motivarea că, „afirmațiile”

apelantului inculpat privind totala sa lipsă de vinovăție și comiterea faptei

de către alte persoane, nu au nici un fel de susținere în probatoriu și că „Din

contră, s-a dovedit fără putință de tăgadă că aparțin inculpatului calul și

căruța abandonate la locul faptei, iar instrumentul de perforare, găsit ascuns

la domiciliul inculpatului îndepărtează orice posibilă îndoială asupra

vinovăției”.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul N.M., pe care a criticat-o, în principal,

pentru același motiv invocat și la judecata în apel, și anume lipsa vinovăției,

întrucât nu el este autorul faptei motiv pentru care a solicitat a se dispune

achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pe care o consideră ca fiind

prea severă.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele de la dosar, încadrând fapta

comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o

pedeapsă just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C.

pen.

Din moment ce din probele existente

la dosar rezultă fără nici un dubiu că atelajul folosit pentru transportul

produsului petrolier sustras, aparține inculpatului, cât și faptul că la

domiciliul său s-a găsit instrumentul folosit la perforarea conductei de unde

s-a sustras benzina găsită într-unul din butoaie, reținerea faptului că, acesta

este autorul faptei este corectă, iar condamnarea sa este justificată, motiv

pentru care critica prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi

primită.

In ce privește cea de-a doua critică

și anume, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă se constată, de

asemenea, că este tot nefondată, deoarece la aplicarea și stabilirea pedepsei

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că a ținut seama în egală măsură atât

de pericolul social al faptei cât și de datele ce caracterizează persoana

acestuia, care nu are antecedente penale, fără a neglija poziția procesuală

avută, în pofida tuturor evidențelor, a negat, constant, că ar fi autorul

faptei.

Aplicată în aceste condiții pedeapsa

de 4 ani închisoare, situată în apropierea limitei minime prevăzută de textul

de lege incriminator, nu poate fi considerată ca fiind prea severă,

apreciindu-se ca necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive pe care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul

declarat de inculpatul N.M. este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN ACESTE CONDIȚII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 620/A din 24

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2001, la 11 februarie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 februarie 2003.